ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3636/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 26.07.2019, sub numărul x/2019, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competivitate (DGPEC) a solicitat următoarele:

- anularea Deciziei nr. 37800 din 23.05.2019 (ANEXATĂ) privind soluționarea contestației nr. 3854/23.04.2019 formulată de beneficiarul IFIN-HH, înregistrată la Direcția Generală Programe Europene Competitivitate sub nr. x/23.04.2019;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics (Faza II)", cod MySMIS 115989, înregistrat la sediul MFE sub nr. x din 26.03.2019 și la subscrisul sub nr. x din 27.03.2019 .

Prin sentința civilă nr. 204 din 17 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A admis acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competivitate (DGPEC).

A anulat decizia nr. 37800/23.05.2019 și procesul-verbal nr. x/26.03.2019.".

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (Fost Ministerul Fondurilor Europene) - Direcția Generală Programe Europene Competivitate (DGPEC) întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii formulate de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei".

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond nu este de natură a demonstra că neregulile/abaterile constatate de către AMPOC prin notele de control întocmite în sarcina beneficiarului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei", precum și creanța bugetară constatată în sarcina beneficiarului raportat la deficiențele constatate cu privire la implementarea contractului de achiziție nr. x/2014 A., proiect cod SMIS 115989 sunt nemotivate.

În cauză, sumă din titlul de crență a fost plătită beneficiarului, dar prin rezoluțiunea contractului nr. x/2014 nu mai este utilizată conform bugetului proiectului și contractului de finanțare, fiind în situația unei plăți necuvenite.

Neregula constă în neîndeplinirea condiției prevăzute în Regulamentul nr. 1303/2013 și H.G. nr. 399/2015, suma analizată nefiind utilizată în scopul proiectului motiv ce a impus aplicarea corecției financiare.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.03.2019, act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și titlu de creanța în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, au fost emise cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de legislația în materie.

În cazul de față, cheltuielile care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate au fost stabilite prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.03.2019, titlu de creanță emis de AM POC în conformitate cu prevederile legale aplicabile în materie.

Astfel, deși instituția noastră a arătat care sunt motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea titlului de creanță și constatarea abaterii și a depus documente în acest sens, totuși instanța de fond nu a ținut cont de acestea.

Pe de altă parte, nu se poate susține în mod rezonabil că Ministerul ar trebui să "treacă cu vederea" faptul că efectele rezoluțiunii Contractului de achiziție se răsfrâng retroactiv asupra legalității tuturor cheltuielilor efectuate în temeiul lui în condițiile în care "Contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat" (art. 1554 alin. (1) prima teză din C. civ.).

Or, atât timp cât urmare rezoluțiunii, Contractul de achiziție nu mai există, în mod automat toate cheltuielile efectuate în temeiul lui nu mai au justificare legală, devenind neeligibile, lucru care justifică pe deplin recuperarea lor prin intermediul Titlului de creanță.

De fapt, contravaloarea sancțiunii aplicate prin intermediul Procesului-verbal poate fi recuperată de intimat de la Asocierea A., drept sancțiune contractuală pentru nerespectarea propriilor obligații asumate conform Contractului de finanțare, ceea ce s-a si concretizat, existând pe rol, cu Asocierea A., dosarele nr. x/2018, y/2018, z/2019, w/2019, t/2019*. Astfel,în cazul in care Institutul va recupera aceasta suma de la Asocierea A. iar titlul nostru de creanta va fi anulat, va opera imbogatirea fara justa a intimatului.

In ceea ce priveste pretinsa nemotivare a titlului de creanta reținută de instanta de fond, arătam instantei de control judiciar că acesta este motivat în fapt și în drept așa cum reiese din însuși conținutul acestuia și în conformitate cu Ordonanța de Urgența nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor aparute în obtinerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În consecință, se poate remarca, fără putință de tăgadă, din analiza întregii documentații aferente faptul că Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.03.2019 este act administrativ emis cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de legislația în materie.

Astfel, în mod greșit a reținut instanța de fond că titlul de creanță nu este motivat în drept atât timp cât acest act administrativ cuprinde toate articolele arătate mai sus. Astfel, din punct de vedere al temeiului legal, atât conform legislației europene- Regulamentul UE nr. 1303/2013 - cât și legislației naționale - H.G. nr. 399/2015 - pentru ca o cheltuială să fie eligibilă trebuie fie în conformitate cu prevederile contractului/deciziei/ordinului de finanțare, încheiat între Autoritatea de Management și Beneficiar, să fie rezonabilă și necesară realizării Operațiunii. Ori, în cazul de față, neregula constă în neîndeplinirea acestei condiții, suma analizată nefiind utilizată în scopul proiectului, devenind astfel neeligibilă.

Intimatul-reclamant Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 204 din 17 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competivitate (DGPEC) a solicitat următoarele:

- anularea Deciziei nr. 37800 din 23.05.2019 (ANEXATĂ) privind soluționarea contestației nr. 3854/23.04.2019 formulată de beneficiarul IFIN-HH, înregistrată la Direcția Generală Programe Europene Competitivitate sub nr. x/23.04.2019;

- anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul "Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics (Faza II)", cod MySMIS 115989, înregistrat la sediul MFE sub nr. x din 26.03.2019 și la subscrisul sub nr. x din 27.03.2019 .

Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" și a anulat decizia nr. 37800/23.05.2019 și procesul-verbal nr. x/26.03.2019, reținând că:,,… în contextul în care nu este indicat nici un temei care să justifice ca rezoluțiunea unui contract, care s-a impus ca urmare a neexecutării culpabile a furnizorului, să fie imputată ca neregulă, apare ca neîntemeiată aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările următoare, care definesc neregula ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului," astfel încât procesul-verbal nu a fost în mod legal întocmit.

Având în vedere că nemotivarea actului administrativ contestat conduce la anularea acestuia întrucât nu se poate realiza un control jurisdicțional efectiv al dreptului de apreciere a autorității pârâte, Curtea va dispune, în baza art. 1 alin. (1) raportat la art. 8 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ anularea deciziei nr. 37800/23.05.2019 și a procesul-verbal nr. x/26.03.2019, și nu va mai analiza celelalte motive de nelegalitate invocate de reclamant.".

Potrivit motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Înalta Curte apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, prin prisma faptului că argumentele instanței de fond nu sunt de natură a demonstra că neregulile constatate de către AMPOC prin notele de control întocmite în sarcina beneficiarului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei", precum și creanța bugetară constatată în sarcina beneficiarului raportat la deficiențele constatate cu privire la implementarea contractului de achiziție nr. x/2014 A., proiect cod SMIS 115989, sunt nemotivate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.

Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Motivarea trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susține și justifica soluția adoptată.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere doar aspectul potrivit căruia în cuprinsul actelor administrative contestate nu este indicat niciun text legal sau prevedere contractuală ce ar fi fost încălcate, indicarea temeiurilor fiind una generică și reținând că instituția pârâtă nu și-a motivat în mod corespunzător hotărârea, a anulat Deciziei nr. 37800 din 23.05.2019 privind soluționarea contestației și procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26.03.2019, apreciind că nu se poate realiza un control jurisdicțional efectiv al dreptului de apreciere a autorității pârâte.

Totodată, instanța de fond a anulat actele administrative contestate menționând lipsa motivării și apreciind că o cerință minima de legalitate a unui act administrativ o reprezintă motivarea, lipsa motivării constituind un viciu de legalitate care atrage nulitatea.

Înalta Curte reține că instanța de fond a apreciat în mod eronat că procesul-verbal contestat nu este motivat în fapt și în drept, autoritatea pârâtă neindicând niciun text legal sau prevedere contractuală ce ar fi fost încălcate și neindicând niciun temei care să justifice că rezoluțiunea unui contract, care s-a impus ca urmare a neexecutării culpabile a furnizorului, să fie imputată ca neregulă, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

În acord cu autoritatea recurentă, Înalta Curte arată că pentru a fi eligibilă o sumă trebuie să respecte prevederile contractului de finanțare, legislația aferentă și să fie utilizată pentru implementarea proiectului. În cazul de față, această sumă a fost plătită benficiarului, dar prin notificarea de rezoluțiune a contractului nr. x/2014 nu mai este utilizată conform bugetului proiectului și contractului de finanțare, fiind deci în situția unei plăți nelegale.

Așadar, autoritatea de management a rambursat o sumă beneficiarului Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară "Horia Hulubei", însă aceasta, prin instrumentul rezoluțiunii, nu a mai fost utilizată pentru implementarea proiectului.

Or, în cazul față, neregula constă în faptul că suma analizată ca urmare a notificării de rezoluțiune nu a fost utilizată în scopul proiectului.

Față de toate acestea, Înalta Curte apreciază că actele administrativ fiscale contestate au fost elaborate cu respectarea dispozițiilor legale în materie fiscală, recurentul-pârât îndeplinindu-și obligația de corecție a evidenței fiscale urmare a declarației unilaterale de reziliere nr. 11444/15.11.2018 a contractului nr. x/09.03.2014 transmise de către reclamant Asocierii A., prin intermediul căreia s-a adus la cunoștința cocontractantului încetarea contractului de achiției motivat de o serie de încălcări ale obligațiilor asumate de Asociere prin raportul juriic menționat.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 26.03.2019 s-a reținut că "Urmare a verificărilor documentere efectuate, în baza declarației unilaterale de rezoluțiune nr. 11444/15.11.2018, de către IFIN-HH, privind încetarea contractului nr. x/2014 încheiat cu Asocierea A., pentru realizarea în cadrul proiectului finanțat prin POSCCE/POC, aunui sistem fascial gama de mare intensitate în cadrul infrastructurii de cerectare ELI -NP, conform căreia un contract desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat, dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte fiind ținută, în caest caz să restituie celeilalte părți prestațiile primite.". .

Așadar, contrar celor reținute de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât și-a îndeplinit obligația de a motiva în fapt și în drept actele administrativ fiscale contestate.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că principiul motivării impune necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arate, în mod expres, elementele de fapt și de drept care determină adoptarea deciziei respective. Motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie.

Amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. Așadar, deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivul său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.

În cazul de față, atât prin deciziei de soluționare a contestației nr. 37800/23.05.2019, cât și prin procesul-verbal nr. x/26.03.2019, se poate observa că emitentul actelor administrativ fiscale a indicat care este situația de fapt și a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acestora.

Față de considerentele anterior enunțate, Înalta Curte apreciază că, în cauza de față, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective și complete a cauzei și a argumentelor părților, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de soluția pronunțată, instanța de fond urmează a analiza fondul litigiului având în vedere argumentele prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârât și reiterate în prezentul recurs, la probatoriul administrat în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor de fond necesare lămuririi situației de fapt.

Prin urmare, fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va lăsa neanalizat motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele reliefate de către recurent în cadrul criticilor subsumate acestui temei de drept al căii de atac declarate în cauză urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării acțiunii de către prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) și 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 și cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (Fost Ministerul Fondurilor Europene) - Direcția Generală Programe Europene Competivitate (DGPEC) împotriva sentinței civile nr. 204 din 17 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (Fost Ministerul Fondurilor Europene) - Direcția Generală Programe Europene Competivitate (DGPEC) împotriva sentinței civile nr. 204 din 17 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.