ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3627/2022

Ședința publică din data de 17 iunie 2022

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 182 din data de 18 noiembrie 2021 prin care s-a stabilit organizarea examenului de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, la București, în perioada 26.11.2021 - 07.04.2022 conform calendarului de desfășurare a examenului propus de Direcția resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii

II. Decizia Înaltei Curți asupra cererii de chemare în judecată.

Față de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 129 C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată urmând a o admite, cu consecința declinării competenței de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate", iar, conform prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".

Potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, de ordine publică, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

Așadar, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii și cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Totodată, dispozițiile art. 96 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevăd:

"Curțile de apel judecă: în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale".

În cauză, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată cu modificările și completările ulterioare:

"(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători"

Constată Înalta Curte că aceste dispoziții legale sunt de strictă interpretare și aplicare iar din conținutul lor rezultă că legiuitorul a instituit o competență materială exclusivă în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție doar în cazul contestației ce are ca obiect hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Reține Înalta Curte că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 317/2004 reglementează atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, iar art. 36 din același act normativ reglementează atribuțiile referitoare la admiterea în magistratură, evaluarea, formarea și examenele judecătorilor și procurorilor.

Prin urmare, dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea 317/2004 stabilind reguli derogatorii de la dreptul comun, acestea trebuie să primească o interpretare și aplicare strictă prin raportare la dispozițiile actului normativ care le instituie.

Observă Înalta Curte că în speță obiectul cererii de chemare în judecată vizează Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 182 din 18 noiembrie 2021 privind organizarea și desfășurarea examenului de capacitate al judecătorilor stagiari și procurorilor stagiari sesiunea 2021-2022, iar nu o Hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor în sensul art. 35 din Legea nr. 317/2004.

Concluzionează Înalta Curte că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 ci dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în conformitate cu care:

"(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3)Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Competența instanțelor de judecată fiind expres stabilită de lege, are natură imperativă, dispozițiile cu privire la aceasta nu pot fi înlăturate; nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la competență constituie motiv de nulitate a hotărârii pronunțate, chestiunea competenței fiind esențială în ce privește judecata.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 129 C. proc. civ. raportat la art. 96 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, dispoziții legale cu caracter imperativ, va admite excepția necompetenței materiale și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curti de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în soluționarea contestației formulată de contestatoarea A. invocată prin întâmpinare.

Declină competența de soluționare a contestației formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 182 din 18 noiembrie 2021 în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2022.