ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Serviciul Soluționare Contestații și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Mureș - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, anularea Deciziei nr. 38/30.06.2021 privind soluționarea contestației înregistrate sub nr. x/07.06.2021, a Deciziei de impunere x/26.06.2017, a Raportului de Inspecție fiscală x/26.06.2017 și a Procesului/verbal nr. x/13.06.2017.

2.1. Prin sentința nr. 3739 din 9 decembrie 2021, Tribunalului Ilfov, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că raportul de inspecție fiscală face referire la contribuții fiscale în cuantum mai mare de 3.000.000 RON, or, chiar dacă obligațiile fiscale principale sunt într-un cuantum mai mic, prin acest raport se dispune și anularea dreptului reclamantei de a deduce a TVA pentru două perioade, în cuantum total de peste 2,5 milioane RON, iar textul de lege instituie pragul valoric de 3 milioane RON nu doar prin raportare la obligațiile fiscale principale, ci prin raportare la totalitatea obligațiilor impuse prin actul administrativ fiscal contestat.

Așa fiind, a apreciat că se contestă un act administrativ (raportul de inspecție fiscală) ce privește taxe și impozite, precum și accesorii ale acestora în cuantum mai mare de 4.504.000 RON, adică într-un cuantum mai mare de 3.000.000 RON, iar sediul reclamantei se află pe raza Curții de Apel București.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 205 din 9 februarie 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că totalul obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrativ-fiscale contestate este de 2.105.238 RON, deci sub plafonul de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa încât compentența materială de soluționare a cauzei aparaține tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează anularea Deciziei nr. 38/30.06.2021 privind soluționarea contestației, a Deciziei de impunere x/26.06.2017, a Raportului de Inspecție fiscală x/26.06.2017 și a Procesului/verbal nr. x/13.06.2017.

Se reține că prin Decizia nr. 38/30.06.2021 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/26.06.2017 emisă in baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/26.06.2017 pentru suma totală de 2.105.238 RON, reprezentând 1.300.779 RON - impozit pe profit și 804.459 RON - TVA.

Contrar celor reținute de tribunal, în privința stabilirii competenței materiale este avut în vedere doar cuantumul obligațiilor fiscale stabilite de către organele fiscale și contestate de contribuabil.

Astfel, cele două obligații fiscale principale contestate de reclamantă sunt reprezenetate de TVA în sumă 804.459 RON și de impozitul pe profit în cuantum de 1.300.779 RON, în sumă totală de 2.105.238 RON. Referirile la mențiunile din raportul de inspecție fiscal invocate, privind ajuătarea TVA ce conducea la anularea dreptului de TVA ca urmare a stornării facturilor în cauză, nu sunt în legătură că TVA suplimentar de 804.459 RON în discuție și nu instituie creanțe fiscale în sensul Codului de procedură fiscală, astfel că nu sunt avute în vedere la stabilirea competenței materiale întrucât textul art. 10 din lege se referă doar taxe si impozite, cum corect a reținut Curtea de apel.

Așadar, suma totală a obligațiilor fiscale principale contestate de reclamantă, reținută prin decizia de soluționare a contestației administrative, este de 2.105.238 RON, compusă din TVA în cuantum de 804.459 RON și din impozitul pe profit de 1.300.779 RON, a cărei valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată, în raport cu obiectul cererii, că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, care prevăd:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile menționate instituie două criterii, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric, astfel cum s-a reținut, cu caracter unitar, în jurisprudența Înaltei Curți.

În cauză, este relevant criteriul valoric având în vedere că decizia atacată face parte din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul valorii creanței contestate este în sumă de 2.105.238 RON, prin urmare nu depășește pragul valoric de 3.000.000 RON, prevăzut de acest text de lege.

Așa fiind, având în vedere prevederile legale menționate, se reține că, în cauză, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, întrucât obiectul cauzei privește o sumă care se situează sub pragul valoric de 3.000.000 de RON.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Ilvov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Serviciul Soluționare Contestații și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Mureș - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, în favoarea Tribunalului Ilfov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.