ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3067/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15.10.2018, reclamantul Ministerul Economiei a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României suspendarea executării măsurilor dispuse la punctele I.3, I.5 și II. 7 din Decizia nr. 7/23.07.2018 până la soluționarea definitivă a cauzei, anularea încheierii nr. 37/25.09.2018 prin care s-a soluționat contestația nr. 3590/DA/08.08.2018, formulată de Ministerul Economiei împotriva Deciziei nr. 7/2018 și anularea parțială a Deciziei nr. 7/23.07.2018 în ceea ce privește măsurile I.3, I.5 si II.7

Prin sentința nr. 2208 din 15 iulie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a respins cererea de suspendare a executării, precum și cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Ministerul Economiei în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Ministerul Economiei, acesta solicitând casarea în parte a hotărârii și admiterea capătului de cerere vizând anularea parțială a Deciziei nr. 7/23.07.2018 în privința măsurii nr. II.7.

În motivarea recursului recurenta a prezentat situația de fapt care a condus la dispunerea măsurii menționate, apreciind că suma de 8.634 RON reprezentând contravaloarea manoperă aferentă unor servicii de reparații la instalația de apă a imobilului din Calea x, executată de S.C. A. S.R.L. în baza comenzii nr. x/2017, nu se încadra în obiectul contractului de prestări servicii (mentenanță) nr. 21/2017 încheiat cu același operator economic și pentru același obiectiv.

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

În ședința publică din data de 26 mai 2022 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază calea de atac, argumentele prezentate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, cererea de recurs se limitează la prezentarea situației de fapt care a condus la dispunerea măsurii contestate, fără a fi aduse critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a se face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatând că recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 anterior menționat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei împotriva sentinței nr. 2208 din 15 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.