ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.11.2017 reclamantul MINISTERUL PENTRU MEDIUL DE AFACERI, COMERȚ SI ANTREPRENORIAT în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a solicitat anularea în parte și modificare Deciziei nr. 10/1 1.08.2017, emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul IV, înaintata cu adresa nr. JV/40.445/1 1.08.2017 .

Hotărârea primei instanțe Prin decizia nr. 2235/2018 din data de 11 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, în contradictoriu cu pârâta Curtea De Conturi A României, ca nefondata.

Cererea de recurs Împotriva deciziei nr. 2235/2018 din data de 11 mai 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată. În susținerea cerererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv prevederile Regulamentului privind desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat prin H.G. nr. 155/2014. Recurentul-reclamant a apreciat că instanța de fond a interpretat greșit pct. 30, 34, 43, 83, 178 și 274 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 155/2014. În drept acesta și-a întemeiat cererea de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare față de cererea de recurs prin care au solicitat să se respingă ca nefondat recursul.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 12 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte reține că prin Procesul-verbal de constatare nr. x/MF/14.07.2017 încheiat în urma acțiunii Auditului financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat pe anul 2016" efectuat de Curtea de Conturi la Ministerul Economiei (pentru activitatea de promovare a exportului, desfășurata în anul 2016 de Ministerul Economiei, Comerțului șt Relațiilor cu Mediul de Afaceri) s-au constatat următoarele abateri: - efectuarea de cheltuieli fără baza legală prin acordarea de ajutoare de minimis în sumă de 205.516 RON pentru entități care nu îndeplineau condițiile legale, de participare la târguri internaționale cu finanțare de la bugetul de stat - utilizarea ineficientă a fondurilor bănești în valoare de 55.552 RON pentru servicii privind organizarea participării operatorilor economici la târguri internaționale, angajate la prețuri supraevaluate; - efectuarea de plați în suină de 3.424 RON, pentru cheltuieli fară bază legală, nu au prejudiciat patrimoniul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, prejudiciul fiind produs în patrimoniul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu mediul de afaceri. În urma efectuării acestui control s-a emis Decizia nr. 10/11.08.2017, pe care reclamantul a înțeles să o conteste în ceea ce privește măsurile 1 și 2 de la pct. II din cuprinsul acesteia. Totodată, reclamantul a înțeles să conteste și încheierea nr. 92/10.10.2017 emisă de Curtea de Conturi prin care i s-a respins reclamantului contestația pe cale administrativă. Instanța de fond a apreciat că apărările emise în susținerea cererii de chemare în judecată sunt nefondate, reținând în esență că față de criticile invocate de reclamant deși acesta atacă Decizia nr. 10/11.08.2017, acesta emite o serie de apărări privitoare la legalitatea Procesul-verbal de constatare nr. x/MF/14.07.2017, iar în ceea ce privește măsurile dispuse de Curtea de Conturi, acestea puteau fi efectuate chiar în situția de față, care presupunea reorganizarea unui minister și înființarea unuia nou. Înalta Curte constată că în fața sa, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant aduce o serie de critici punctuale raționamentului conform căruia intimata-pârâtă nu putea dispune măsuri față de un minister nou înființat. Astfel, recurentul-reclamant invocă o serie de prevederi din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi aprobat prin H.G. nr. 155/2014, respectiv, pct. 30, 34, 43, 84, 178 și 274, încercând prin acestea să-și justifice poziția procesuală. Cu toate că în fața instanței de fond, reclamantul nu a adus în discuție aceste aspecte, în esență prin ele acesta urmărește să-și întărească opinia juridică conform căreia, intimata-pârâtă nu era îndreptățită să emită Decizia contestată în ceea ce îl privește, în condițiile în care reclamantul este un minister nou înființat. Înalta Curte, în acord cu instanța de fond apreciază că decizia contestată vizează o acțiune de audit efectuată la Ministerul Economiei pentru activitatea de promovare a exportului, desfășurată în anul 2016 de Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, iar obligațiile impuse de actul atacat sunt în sarcina conducerii reclamantului, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat. În mod corect a reținut instanța de fond că, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 1/2017, a fost înființat Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat prin preluarea activităților și a structurilor din domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, mediului de afaceri, comerțului, antreprenoriatului și investițiilor străine de la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri. În conformitate cu art. 20 alin. (2)-(3) din aceeași ordonanță, ministerele nou create se subrogă în locul ministerelor care derulau aceste activități și preiau execuția bugetară și patrimoniul:, ...pe bază de protocol de predare-preluare, execuția bugetară, precum și patrimoniul ministerelor sau structurilor reorganizate stabilit pe baza situațiilor financiare întocmite potrivit prevederilor art. 28 alin. (1^1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 2017". În raport cu textul de lege indicat anterior, în mod corect a conchis instanța de fond că, obligațiile stabilite de către Curtea de Conturi în sarcina unui minister preluat parțial de unul nou înființat poate fi stabilit în sarcina conducerii noului minister. Înalta Curte apreciază că prezintă relevanță în soluționarea justă a cauzei și prevederile art. 20 alin. (2) și (4) din O.U.G. nr. 1/2017, prevederi enunțate și de către instanța de fond și care susțin raționamentul juridic prezentat mai sus, conform cărora:, … 2) Ministerele nou-înființate sau care preiau, instituții, activități și structuri, după caz, de la alte ministere sau autorități, conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, preiau personalul aferent acestora în condițiile legii și se subrogă în drepturile și obligațiile ministerelor sau autorităților care derulau aceste activități. . (4) Încadrarea personalului preluat potrivit alin. (2) se realizează cu respectarea procedurii și regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, în termen de minimum 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârilor prevăzute la alin. (1)." Prin urmare, în raport de cele reținute mai sus, Înalta Curte apreciază criticile emise de recurentul-reclamant prin cererea de recurs, ca fiind nefondate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare ale sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.