ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.09.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 16508/23.08.2018, prin care s-a respins cererea de acordarea despăgubirilor și obligarea pârâtului la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor în baza contractului de asigurare - Polița de Asigurare a Autovehiculelor Casco seria x nr. x încheiată la data de 22.06.2015 cu societatea de asigurări B. S.A., societate aflată în faliment, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1338 din 08 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în sensul că: s-a anulat Decizia nr. 16508/23.08.2018, emisă de pârâtul F.G.A. și a fost obligat pârâtul F.G.A. să soluționeze cererea de plată nr. x/14.03.2017, formulată de reclamantă, prin înlăturarea motivelor care au fundamentat soluția adoptată prin decizia contestată.

Împotriva sentinței civile nr. 1338/08.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea contestației formulate de către A., menținerea în tot a Deciziei nr. 16508/23.08.2018, emisă de FGA, obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

În opinia recurentului, în mod nelegal instanța de fond retine:"în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în intervalul de plată al primelor două rate ale primei de asigurare, ultimele două rate nefiind scadente la acea dată, rezultă că reclamanta avea la data producerii evenimentului asigurat, un contract de asigurare casco valabil încheiat și în vigoare, iar chestiunea plății sau neplății ultimelor două rate este nerelevantă în acest algoritm juridic, ea putând viza cel mult, eventuale daune produse ulterior scadenței ratei 3, ceea ce nu este cazul în speță."

Prin definiție, prima de asigurare reprezintă o sumă de bani pe care asiguratul sau contractantul trebuie să o plătească asigurătorului pentru riscul asigurat, conform obligației asumate prin contractul de asigurare. Această obligație este corelativă obligației asigurătorului de a plăti indemnizația ca urmare a producerii evenimentului asigurat. Însă este anterioară celei de-a doua, aspect specific derogatoriu fată de simultaneitatea obligațiilor reciproce din contractele sinalagmatice. În speță, F.G.A. a fost învestit cu soluționarea cererii de plată nr. x/14.03.2017. Motivul pentru care Comisia Specială constituită la nivelul F.G.A., a respins cererea de plată formulată de către creditorul de asigurare astfel cum este definit de art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 213/2015 a fost raportat la dispozițiile art. 16 teza a doua din Legea nr. 213/2015, conform cărora: "(...) Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia", rezultând următoarele aspecte esențiale:

Ratele 3 și 4 nu ar fi putut fi reținute din valoarea despăgubirii nici de asigurătorul B. S.A. intrat în faliment, cu atât mai mult de F.G.A. care nu este un asigurător, nu preia obligațiile acestuia și nu poate proceda la reținerea ratelor restante.

Subliniază recurentul că a respins cererea de plată și în considerarea dispozițiilor art. 1350 noul C. civ. coroborate cu art. 1270 alin. (1) din C. proc. civ. privind forța obligatorie a contractului: "Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.", pe lângă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 anterior menționată.

Astfel, Polița de Asigurare a Autovehiculelor Casco B. a fost emisă de către B. S.A. la data de 22.06.2015 cu valabilitate de la 24.06.2015 până la 23.06.2016, fiind stabilită o primă de asigurare în cuantum de 680 euro. Aceasta primă de asigurare a fost eșalonată în 4 rate, din care, au fost achitate doar 2 rate.

Învederează recurentul că, F.G.A. nu poate încasa prime de asigurare, în condițiile în care, potrivit art. 258 lit. d) si e) din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar are ca atribuții: menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de asigurătorul în faliment, cu avizul A.S.F.,respectiv, conducerea activității asigurătorului în faliment, respectiv efectuarea operațiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare.

Subliniază recurentul că, F.G.A. nu are nicio atribuție legală de încasare a ratelor de primă, caz în care s-ar substitui lichidatorului judiciar al asigurătorului, ci doar a plații indemnizației/despăgubirii cuvenite creditorului de asigurări, daca sunt îndeplinite cerințele legale și contractuale, în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 213/2015.

Ulterior plății sumei cuvenite creditorului de asigurări, FGA se subrogă în drepturile acestuia în vederea recuperării sumei plătite din activele admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului în faliment, în condițiile art. 18 din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 267 din Legea nr. 85/2014. Anterior înscrierii creanței la masa credală, lichidatorul judiciar procedează la analizarea creanței FGA, verificând îndeplinirea condițiilor legale și contractuale pentru efectuarea plății, în conformitate cu art. 258 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, în speța prezentă, se susține că, F.G.A. a procedat, în condițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 la notificarea individuală a petentei, sub sancțiunea respingerii solicitării acesteia, pentru completarea documentației transmise cu dovada achitării ratelor restante aferente poliței de asigurare, pentru ca FGA să poată proceda la analizarea dosarului de daună și la plata despăgubirii cuvenite, dacă sunt îndeplinite cerințele contractuale și cele legale.

În continuare recurentul susține că, în mod nelegal instanța de fond a reținut că "evenimentul asigurat s-a produs la data de 17.07.2015, dată situată în interiorul intervalului de plată a primelor doua rate de asigurare {... întrucât prima de asigurare este datorată ab înitio pentru întreagă perioadă de asigurare, indiferent dacă plata acesteia a fost eșalonată în rate. Contractul de asigurare presupune ca în schimbul plății primei de asigurare, în cazul producerii unui risc asigurat, să se plătească indemnizația de asigurare.

Precizează recurentul că, în speță, stipularea art. 8.5 și art. 8.7 din Condițiile de asigurare care prevăd suspendarea poliței în caz de neplată a primei sunt tocmai o expresie a excepției de neexecutare a obligațiilor contractuale consacrată de art. 1556 C. civ.. Este evident că în lipsa plății primei de asigurare, dispare și interesul asigurătorului de a încheia și de a menține un contract în lipsa contra prestației.

Concluzionează recurentul că, în mod nelegal, instanța de fond motivează soluția de anulare a actului administrativ în discuție prin prisma faptului că, la data producerii evenimentului rutier ratele de primă de asigurare erau achitate, însă, nu are în vedere faptul că, această poliță nu producea efecte la data formulării cererii de plată (14.03.2017), și implicit la data analizării dosarului de daună de către FGA, nu datorită faptului că se terminase perioada de valabilitate și datorită faptului că asiguratul nu și-a respectat obligațiile dispuse în cadrul contractului de asigurare. În raport de dispozițiile art. 16 lit. a) din Norma nr. 16/2015 care stabilesc obligația FGA de a analiza dosarele de daună și de plată a despăgubirilor în baza prevederilor legale, a condițiilor de asigurare, dar si a înscrisurilor depuse de petent-creditor de asigurare, recurenta precizează următoarele: la momentul analizării dosarului de daună, contractul de asigurare, în baza caruia s-a solicitat plata despăgubirii, era reziliat ca urmare a neplății primei de asigurare; asiguratul nu a respectat dispozițiile art. 9.1.1 din Condițiile de Asigurare potrivit cărora: "să plătească prima de asigurare, respectiv ratele de primă de asigurare, în cuantumul și la termenele stabilite prin Contractul de asigurare sau prin eventualele acte adiționale emise ulterior Contractului de asigurare".

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților la data de 14.03.2017, sub nr. x, reclamanta a solicitat plata unor despăgubiri.

În cadrul analizării cererii, F.G.A. a emis Decizia nr. 16508/23.08.2018 prin care s-a respins cererea de plată, deoarece reclamanta nu a respectat termenul de 10 zile de comunicare a documentelor solicitate și anume, dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale de a achita ratele de primă scadente.

Astfel, contrar susținerilor recurentului-pârât, se constată că în cauză, au fost transmise informații asupra ultimelor două rate ale primei de asigurare. În cuprinsul deciziei de respingere în prezent contestată, s-a statuat în sensul că reprezentantul unității broker, i-a comunicat recurentului, că ratele 3 și 4 nu au fost achitate.

La dosar, așa cum corect a observat și instanța de fond există dovezile de achitare a primelor două rate, iar potrivit poliței de asigurare casco B., ratele 3 și 4 erau scadente, la datele de 24.12.2015, respectiv 24.03.2016.

Pe de altă parte, se constată faptul că evenimentul asigurat s-a produs la data de 17.07.2015, dată situată în interiorul intervalului de plată a primelor două rate de asigurare (22.06.2015 - 25.09.2015).

Or, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în intervalul de plată al primelor două rate ale primei de asigurare, ultimele două rate nefiind scadente la acea dată, rezultă că intimata-reclamantă avea la data producerii evenimentului asigurat, un contract de asigurare casco valabil încheiat și în vigoare, iar chestiunea plății sau neplății ultimelor două rate este nerelevantă în acest context, ea putând viza cel mult, eventuale daune produse ulterior scadenței ratei 3, ceea ce nu este cazul în speță.

În susținerea celor anterior menționate sunt și dispozițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 213/2015: a) creanța de asigurări - creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare; b) creditorii de asigurări sunt, după caz: (i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare; (ii) beneficiarul asigurării - terța persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat; (iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă", rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea ca polița de asigurare să fie în vigoare (nesuspendată) la data producerii evenimentului asigurat și nu la data instrumentării dosarului de daună, creditorul de asigurări fiind îndreptățit să obțină despăgubiri dacă perioada de asigurare expiră în ziua următoare producerii evenimentului asigurat. Evident, interpretarea contrară ar determina un rezultat de neacceptat din punct de vedere juridic, atât timp cât este firească necesitatea unei durate de timp în vederea procesării dosarului de daune.

Totodată, instanța de control judiciar constată că recurentul interpretează în mod eronat, prevederile art. 2206 C. civ., "Plata primelor de asigurare - (1) Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract.

(2) Părțile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciților acestuia.

(3) Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului.

(4) Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadență.

(5) Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privința consecințelor neplății primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) și să prevadă aceste consecințe în contractul de asigurare.

(6) Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârșitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizație cuvenită asiguratului sau beneficiarului".

Posibilitatea rezilierii pentru neplata ratelor din prima de asigurare, este prevăzută de alin. (4) al normei juridice evocate, în referire evident la viitor, desființarea contractului neavând efecte ex tunc, pentru trecut. Astfel, dreptul la despăgubiri pentru daunele suferite anterior rezilierii, nu este afectat în vreun fel.

Așadar, prin prisma argumentelor anterior expuse care înlătură toate susținerile recurentului-pârât, instanța de control judiciar va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 1338 din 08 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.