ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2940/2022

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.08.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ordinul Minoriților Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 5526 din 31.05.2016 și, pe cale de consecință, retrocedarea imobilelor care au făcut obiectul cererilor. Totodată, a solicitat obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză. Prin sentința civilă nr. 21 din data de 25 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Municipiul Baia Mare, în interesul pârâtei.

Sentința pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 85 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de cu sediul în Arad în contradictoriu Ordinul Minoriților Arad, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România. A anulat parțial decizia nr. 5526 din 31.05.2016 emisă de către pârâta în ceea ce privește respingerea cererilor de retrocedare nr. x din 06.02. 2003 și nr. 1869/06.02.2003 și parțial cererea de retrocedare nr. x din 06.02.2003 depusă de către reclamantă . A menținut decizia atacată în ceea ce privește redirecționarea spre competentă soluționare a cererii de retrocedare nr. x din 06.022003 către Compania Națională Loteria Română S.A. pentru suprafața construită de 28,90 mp și terenul în suprafață de 14,45 mp. A dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilelor situate în Municipiul Baia Mare județul Maramureș, înscrise inițial în cartea funciară nr. x a localității Baia Mare nr. top x, identificate actualmente administrativ cu următoarele imobile: - imobilul situat în municipiul Baia Mare, Piața Libertății nr. 6 parter - constând în spații cu altă destinație decât cea de locuință aflate în proprietatea privata a Statului Român și etaj - fost internat al Liceului de Arte,proprietatea publică a Mun. Baia Mare, cu excepția imobilelor aflate în proprietatea Compania Națională Loteria Română S.A. respectiv suprafața construită de 28,90 mp și terenul în suprafață de 14,45 mp pentru care cererea de retrocedare s-a transmis de pârâtă către Compania Națională Loteria Română S.A.; - imobilele situate administrativ în Municipiul Baia Mare, Piața Păcii nr. 5 parter și nr. 6 parter constând în spații cu altă destinație decât cea de locuință aflate în proprietatea privată a Statului Român; - imobilul identificat administrativ în Municipiul Baia Mare, Strada 30 decembrie nr. 6 parter compus din spații cu altă destinație decât aceea de locuință aflate în proprietatea privata a Statului Român; - parțial imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, Strada x nr. 2 respectiv partea aflată în proprietatea publică a Municipiului Baia Mare respectiv spațiul ocupat de D V- P M Baia Mare și spațiu comercial de la subsol aflat în proprietatea privata a Statului Român; - apartamentul nr. x situat în Municipiul Baia Mare, str. x pentru care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare nr. x/1997, încheiat în temeiul Legii 112/1995; A dispus acordarea în favoarea reclamantei a măsurilor reparatorii în echivalent potrivit legii speciale pentru imobilele înscrise inițiale în cartea funciară nr. x a localității Baia Mare nr. top x,identificate actualmente administrativ cu următoarele imobile: - parțial imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada x nr. 2 respectiv partea aflată în proprietatea privată și anume apartamentele 1, 2 și 3 - imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada x nr. 4 mai puțin - apartamentul nr. x situat în Municipiul Baia Mare, str. x pentru care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat în temeiul Legii 112/1995,respectiv apartamentele 1, 2 și 4; - imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada x nr. 6 imobil ce cuprinde apartamentele 1, 2, 3, 4,5,6; - imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada 30 decembrie nr. 2 constând în casă cu un apartament; - imobilul situat administrativ în Municipiul Baia Mare, strada 30 decembrie nr. 4 casă cu patru apartamente . A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul accesoriu Municipiul Baia Mare în favoarea pârâtei.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A promovat recurs și intervenientul Municipiul Baia Mare, prevalându-se de cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a apreciat că instanța a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 1 alin. (1), (3), (6) și (7) și ale art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 și a făcut o analiză sumară a actelor aflate la dosarul aferent cererilor de retrocedare. Mai mult, instanța s-a rezumat doar să constate că nu s-a dovedit realizarea de către statul român sau de către municipiul Baia Mare de lucrări care să fi dus la crearea unui imobil nou în sensul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 și nici nu s-a dovedit realizarea de adăugiri sub procentul de 50% de către statul român sau de către municipiul Baia Mare pentru a se putea dispune preluarea cu plată a acestora. O astfel de soluție nu poate fi pusă în aplicare fără efectuarea unui raport de expertiză tehnică prin intermediul căreia să poată fi lămurită care este suprafața care poate fi restituită în natură din imobilul identificat cu nr. topo x și care este suprafața pentru care se poate propune acordare de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale. În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, apreciază că instanța de fond în mod eronat a concluzionat faptul că proprietarul tabular al imobilului și reclamantul nu sunt două persoane juridice distincte. Astfel, în mod greșit s-a reținut faptul că reclamantul este continuatorul proprietarului tabular, Ordinul Minoriților Baia Mare, având în vedere că această chestiune litigioasă fusese tranșată definitiv de către Curtea de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 204/31.05.2017. Recurentul intervenientul Municipiul Baia Mare a invocat faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., prima instanță ținând cont de acte depuse după rămânerea în pronunțare. Cu privire la incidența art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arată că imobilul a fost părăsit astfel că nu poate avea caracter de preluare abuzivă.

Apărările formulate în cauză Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererile de recurs.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate și urmează a le admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare, care atrag casarea sentinței cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Intimata reclamantă a adresat cererile de retrocedare nr. x; 1868, 1869 din 06.02.2003, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, solicitând restituirea imobilelor compuse din construcție și teren, situate în municipiul Baia Mare, înscrise inițial în C.F. nr. x a localității Baia Mare, nr. topo x. Prin Decizia nr. 5526/31.05.2016 pârâta recurentă Comisia Specială de Retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. 1867,1869 integral si nr. 1868 parțial. Din decizia atacată rezultă că la baza soluției de respingere au stat următoarele constatări: din cartea funciară x a localității Baia Mare rezultă că la momentul preluării imobilelor de către statul român proprietatea tabulara aparținea Ordinului Călugărilor Minoriți din Baia Mare. Cererile de retrocedare sunt formulate de către Ordinul Minoriților Arad, persoana juridica distincta de fostul proprietar tabular Ordinul Călugărilor Minoriți din Baia Mare. În ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a intimatului reclamant, instanța de recurs este în acord cu judecătorul fondului în sensul că proprietarul tabular și anume Ordinul Călugărilor Minoriți Baia Mare și intimatul Ordinul Minoriților Arad nu sunt două persoane juridice distincte. Din sentința civilă nr. 89/1952 emisă de Tribunalul Popular al Orașului Baia Mare rezultă că imobilul a fost proprietatea Ordinului Călugărilor Minoriți iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că în anul 1952, când a fost preluat imobilul și în anul 2003, când au fost depuse cererile de retrocedare, nu rezultă că ar fi existat două persoane juridice distincte, respectiv Ordinul Minoriților Arad și Ordinul Minoriților Baia Mare. De altfel, în cadrul dosarului nr. x/2016 s-a pronunțat decizia nr. 1714/25.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o speță similară, prin această hotărâre statuându-se în mod definitiv că nu există înscrisuri care să ateste că la data trecerii imobilului în proprietatea statului, era în ființă o entitate denumită Ordinul Minoriților Baia Mare, distinctă de Ordinul Minoriților cu sediul în Arad și că este lipsită de semnificație juridică înscrierea Ordinului Minoriților Baia Mare în statul de funcții și personal al Episcopiei Romano-Catolice Satu Mare, începând cu data de 1 ianuarie 2009, dat fiind că o asemenea înscriere nu atestă existența entității menționate la data trecerii imobilului în proprietatea statului. Această decizie este pronunțată ulterior sentinței civile nr. 204/31.05.2017 a Curții de Apel Cluj, invocată de către recurentă. Potrivit înscrierilor din cartea funciară, prima înscriere realizată a fost făcută pe Mănăstirea Minoriților din Baia Mare si nu pe Ordinul Minoritilor Baia Mare iar mentiunea "A." așa cum figurează în CF x Baia Mare sub B1 se traduce corect din limba maghiară în limba română ca Mănăstirea Minoriților din Baia Mare și nu Ordinul Minoriților Baia Mare. În acest context, rezultă că proprietarul tabular nu era o persoană juridică distinctă de Ordinul Minoriților din Transilvania cu sediul in Arad, ci era o parte componentă a acestui ordin. Ordinul Minoriților din Transilvania a continuat să existe în perioada 1948-2020 iar după anul 2008 respectiv după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1218/2008 s-a reînființat și Ordinul (Conventul Mănăstirea) Baia Mare a Ordinului Minoriților din Transilvania cu sediul în Arad dar nu ca persoană juridică de sine stătătoare ci ca parte integrantă a Ordinului Minoriților din Transilvania. În consecință, devin incidente si dispozițiile art. 1 alin. (8) si art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd faptul că: "cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia de Retrocedare". Față de aceste aspecte, nu prezintă relevanță faptul că au fost depuse acte după rămânerea în pronunțare a dosarului de fond. Odată stabilită calitatea de persoană îndreptățită, se pune problema efectuării unui raport de expertiză tehnică prin intermediul căruia să fie lămurită care este suprafața care poate fi restituită în natură din imobilul identificat cu nr. topo x și care este suprafața de teren pentru care se poate propune acordarea de măsuri reparatorii întrucât, în lipsa unui astfel de raport, nu se poate pune în aplicare soluția pronunțată de către prima instanță. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, sunt imobile construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată acuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea. Instanța de fond s-a rezumat la a constata că nu a fost dovedită realizarea de către statul român sau de către municipiul Baia Mare de lucrări care să fi dus la crearea unui imobil nou în sensul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 și că nu s-ar fi dovedit realizarea de adăugiri sub procentul de 50% de către statul român sau de către municipiul Baia Mare pentru a se putea dispune preluarea cu plată a acestora. Or, aceste aspecte nu puteau fi lămurite decât prin efectuarea unei expertize tehnice prin care să fie stabilit care este suprafața care poate fi restituită în natură din imobilul identificat cu nr. topo x și care este suprafața de teren pentru care se poate propune acordarea de măsuri reparatorii. O astfel de expertiză nu a fost efectuată de către Comisie întrucât a fost contestată calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la a solicita restituirea imobilelor or, odată stabilită această calitate, este necesară administrarea acestei probe, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru rezolvarea tuturor aspectelor legate de situația juridică a imobilelor solicitate de către intimatul reclamant.