ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2922/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea inregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia a IX-a in data de 08.01.2021, reclamantul A. a chemat în judecâtă pe pârâții Guvernul României și Comitetul National pentru Situații de Urgentă, solicitând anularea Hotărârii de Guvern nr. 1065/11.12.2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicata in Monitorul oficial nr. 1215 din 11.12.2020.

Prin sentința civilă nr. 195/16.12.2021, Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de interventie accesorie a petentului Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea pârâtului Guvernul Romaniei, ca inadmisibila in principiu.

A respins exceptiile lipsei de obiect a actiunii și a lipsei de interes, ca neintemeiate.

A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Pe fond, a admis în parte actiunea, a anulat în parte a H.G. nr. 1065/2020, respectiv art. 1 din anexa nr. 2 și a mentinut in rest hotararea atacata.

A respins actiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Comitetul Național pentru Situații de Urgență, cu sediul în București, ca fiind promovata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne.

Recurentul - pârât Guvernul României, în motivarea căii de atac întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin(1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., a susținut, în esență, că prima instanță în mod nelegal a respins excepțiile lipsei de obiect și a lipsei de interes, motivând soluția de respingere din perspectiva interesului general, fără a argumenta îndeplinirea interesului legitim privat încălcat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 4S8 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul - pârât susține că, deși învestită cu examinarea legalității actului administrativ normativ contestat, aceasta a făcut aprecieri asupra oportunității măsurilor dispuse de autorități, substituindu-se acestora într-o analiză de oportunitate, depășind astfel limitele controlului jurisdicțional asupra excesului de putere, situație în care devine incident, după cum am arătat, motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În cee ce privește nelegalitatea soluției date de instanța fondului, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât a susținut că instanța de fond și-a depășit competența privind asigurarea legalității cererii de chemare în judecată. Instanța era datoare să analizeze actul prin prisma "excesului de putere" în emiterea actului administrativ, deci cu reținerea situației de fapt existentă, a datelor oficiale și a propunerilor specialiștilor, urmând să concluzioneze dacă emitentul actului administrativ a depășit limitele oferite de actul normativ de nivel superior în baza căruia a fost emisă hotărârea de Guvern,

Cu toate acestea, instanța nu numai că nu s-a limitat Ia analiza legalității actului, ci s-a substituit specialiștilor și a depășit chiar cadrul procesual făcând referiri la aspecte care excedează obiectului cauzei, menționând în considerente informații și date care vizează aspecte medicale legate utilitatea măștilor de protecție în contextul pandemiei de Coronavirus, așadar aspecte ce țin mai degrabă de oportunitate și exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice.

Recurentul - pârât Ministerul Afacerilor Interne, în motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a susținut încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 61, art. 63, art. 67 din C. proc. civ., deci norme procedurale, aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, cât șl celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 3 alin. (1), pct. 13 din H.G. nr. 137/2020.

Aplicând prevederile anterior menționate situației de fapt, rezultă că Ministerul Afacerilor Interne are interesul de a interveni justificat de faptul că în exercitarea prerogativelor prevăzute de lege, a elaborat documentația necesară adoptării actului normativ atacat și, în calitate de autoritate publică inițiatoare a înaintat-o Guvernului României în vederea supunerii spre aprobare, așadar Ministerul Afacerilor Interne este o autoritate publică implicată în procesul de adoptare a actului contestat.

Totodată, interpretarea dată de judecătorul fondului textului art. 3 alin. (1) pct. 13 din H.G. nr. 137/2020, text de lege care a constituit și temeiul invocat în susținerea admisibilității cererii de intervenție, este una complet eronată din perspectiva faptului că, prin lege organică, respectiv O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ al României, legiuitorul a stabilit, la art. 20 alin. (3) atribuția de reprezentare a Guvernului în fața instanțelor judecătorești exclusiv în sarcina Sccrctariatului General al Guvernului.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul Ministerul Afacerilor Interne în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că se impune reformarea acesteia, în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție, pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrative cu o acțiune în anularea Hotărârii de Guvern nr. 1065/11.12.2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 decembrie 2020, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial nr. 1215 din 11.12.2020.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, Curtea de Apel București a constatat că art. 3, alin. (1), pct. 13 din H.G. nr. 137/2020, invocat de Ministerul Afacerilor Interne, nu poate constitui temei pentru admiterea in principiu a cererii de intervenție accesorie.

În ceea ce privește textele de drept comun, respectiv art. 61, alin. (1) si (3) C. proc. civ., instanța de fond a constatat că, sub aspectul justificării unui interes propriu în intervenirea în prezenta cauză, petentul Ministerul Afacerilor Interne, nu a furnizat vreo explicație, cererea de intervenție fiind, sub acest aspect, nemotivată.

Potrivit art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., normă specială ce reglementează intervenția voluntară "oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare", "intervenția este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părți".

Prin urmare, intervenientul accesoriu nu are o pretenție proprie, ci participarea lui la proces este efectul dorinței proprii de a susține una dintre părțile care se judecată, situație în care intervenientul accesoriu trebuie să justifice un interes ce trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanță cu privire la petitele cu care a fost învestită.

Se poate aprecia că susținând una dintre părțile inițiale, terțul urmărește să preîntâmpine pronunțarea unei hotărâri care ar fi susceptibilă să creeze o situație de natură a-i compromite propriile drepturi.

În cauză, Ministerul Afacerilor Interne justifică un interes propriu, legitim în participarea la judecata procesului, motivat de faptul că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea 55/2020, "starea de alertă se instituie de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne și nu poate depăși 30 de zile. Starea de alertă poate fi prelungită, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne"

Potrivit prevederilor art. 16 din Anexa nr. 3 Ia H.G. nr. 1065/2020, unde se specifică faptul că respectarea aplicării măsurilor prevăzute (...) se urmărește de către Ministerul Afacerilor Interne.

Prin urmare, Ministerul Afacerilor Interne are atât calitatea de inițiator al actului normativ contestat, cât și obligația de a pune în executare măsurile dispuse prin acest act.

Așadar, contrar celor reținute de instanța de fond, cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne este admisibilă în principiu, potrivit art. 61 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Față de acestea, găsind întemeiate susținerile intervenientului Ministerul Afacerilor Interne, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, fiind demonstrată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile de drept material mai sus-arătate, incidente în cauză, cu consecința casării sentinței recurate și, rejudecând, în temeiul disp. art. 67 C. proc. civ. se va dispune încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie.

Față de soluția de admitere a recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne și de desființare a hotărârii recurate, recursul declarat de Guvernul României nu va mai fi analizat.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de fond urmează a analiza și cererea de intervenție accesorie în interesul intimatului-reclamant, formulată de B. și C., a cărei admisibilitate în principiu a fost admisă la acest termen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va constata admisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de recurentul - petent Ministerul Afacerilor Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței civile nr. 1950 din data de 16 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Constată admisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de recurentul - petent Ministerul Afacerilor Interne.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.