ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2022

HOTĂRÂRE
24.05.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2019, la data de 18.12.2019, reclamanții A., în nume propriu și în calitate de succesor (fiu) al defunctului B. și C., în nume propriu și în calitate de succesor (soție supraviețuitoare) al defunctului B., în contradictoriu cu Guvernul României au solicitat anularea parțială a prevederilor cuprinse în H.G. 1016/29.09.2005, emisă de Guvernul României, în ceea ce privește atestarea ca aparținând domeniului public al Municipiului Timișoara a suprafeței de 372 mp din imobilul (teren intravilan) având CF x și Top: x Timișoara, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 120 din data de 29 mai 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea.

Împotriva sentinței nr. 120 din data de 29 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., în nume propriu și în calitate de succesor (fiu) al defunctului B. și C., în nume propriu și în calitate de succesor (soție supraviețuitoare) al defunctului D., invocând critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la dosarul de recurs la data de 07 septembrie 2020, recurenții - reclamanți au formulat cerere de renunțare la calea la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 -407 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,

"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".

Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol,

"Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele anterior arătate, Înalta Curte constată că nu poate lua în considerare cererea formulată de recurenții - reclamanți la data de 11.05.2022, prin care aceștia revin asupra cererii de renunțare la judecată, întrucât cererea este semnată de avocat, fără a fi însoțită de un mandat special, necesar pentru efectuarea unui act de dispoziție.

Față de cererea recurenților -reclamanți de renunțare la judecata cauzei, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul, a anula hotărârea recurată și a lua act de renunțarea reclamanților la judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., ia act de cererea de renunțare la judecată formulată reclamanții A. și C., în nume propriu și în calitate de succesori ai defunctului B..

Anulează sentința civilă nr. 120 din data de 29 mai 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-03-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2022
. 6. Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu
ÎCCJ 2022-05-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1032/2022
Ședința publică din data de 12 mai 2022 Asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei La 20 octombrie 2020 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, dosarul nr. x/2018, având ca obie
ÎCCJ 2022-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1921/2022
nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de către apelatul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1070/PI din data de 4 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în contradictor
ÎCCJ 2023-04-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1950/2023
decesului reclamantului. 4. Hotărârea pronunțată în recurs. Prin decizia nr. 5093 din data de 27 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins
ÎCCJ 2020-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 435/2021
Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia civilă nr. 478 din 26 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara, secția
Sursă