ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2915/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 24 mai 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2019, la data de 18.12.2019, reclamanții A., în nume propriu și în calitate de succesor (fiu) al defunctului B. și C., în nume propriu și în calitate de succesor (soție supraviețuitoare) al defunctului B., în contradictoriu cu Guvernul României au solicitat anularea parțială a prevederilor cuprinse în H.G. 1016/29.09.2005, emisă de Guvernul României, în ceea ce privește atestarea ca aparținând domeniului public al Municipiului Timișoara a suprafeței de 372 mp din imobilul (teren intravilan) având CF x și Top: x Timișoara, cu cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 120 din data de 29 mai 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței nr. 120 din data de 29 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., în nume propriu și în calitate de succesor (fiu) al defunctului B. și C., în nume propriu și în calitate de succesor (soție supraviețuitoare) al defunctului D., invocând critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) C. proc. civ.
Soluția instanței de recurs
Prin cererea înregistrată la dosarul de recurs la data de 07 septembrie 2020, recurenții - reclamanți au formulat cerere de renunțare la calea la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 -407 din C. proc. civ.
Înalta Curte reține că manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ.,
"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă".
Conform alin. (5) și (6) ale aceluiași articol,
"Când renunțare la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Potrivit art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele anterior arătate, Înalta Curte constată că nu poate lua în considerare cererea formulată de recurenții - reclamanți la data de 11.05.2022, prin care aceștia revin asupra cererii de renunțare la judecată, întrucât cererea este semnată de avocat, fără a fi însoțită de un mandat special, necesar pentru efectuarea unui act de dispoziție.
Față de cererea recurenților -reclamanți de renunțare la judecata cauzei, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale anterior citate, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a admite recursul, a anula hotărârea recurată și a lua act de renunțarea reclamanților la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., ia act de cererea de renunțare la judecată formulată reclamanții A. și C., în nume propriu și în calitate de succesori ai defunctului B..
Anulează sentința civilă nr. 120 din data de 29 mai 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.