ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 286/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 13.09.2018 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x eliberat de Ministerul Industriilor la data de 29.04.1996, trecut în registrul de transcripțiuni sub nr. x/03.06.1996 al Judecătoriei Sector 3 București, precum și nulitatea absolută a încheierii nr. 89793/16.12.2009 eliberată de ANCPI.

La data de 30.01.2018 pârâta B. S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței materiale, excepția inadmisibilității, excepția prescripției extinctive cu privire la primul capăt de cerere, și excepția inadmisibilității cu privire la al doilea capăt de cerere, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 4814 Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3 București și a dispus declinarea soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Curții de Apel București.

Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2018, Curtea de Apel București a dispus introducerea în cauză a Ministerului Economiei în calitate de pârât.

La data de 11.12.2018, pârâtul Ministerul Economiei a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 1056 din 19 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, ca inadmisibilă.

Reclamantul A. în calitate de reclamant a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1056/19/03/2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ si Fiscal invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond cu privire la admiterea excepției inadmisibilitatii cererii de chemare în judecată având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a unui act administrativ individual, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin. (7) din Capitolul II - Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrative - din Legea nr. 554/2004 modificată, coroborat cu art. 193 C. proc. civ.

Argumentul adus de recurentul-reclamant în sprijinul recursului vizând soluția de admitere a excepției inadmisibilității constă în aceea că recurentul consideră că instanța ar fi trebuit să facă aplicarea în speță a dispozițiilor art. 7 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 care prevede că "În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control judiciar observă că, în cuprinsul cererii de recurs nu sunt formulate nici un fel de critici care să poată fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin1 pct. 5 și 6 din C. proc. civ. invocarea acestor motive de recurs fiind pur formală.

Recurentul-reclamant nu arată în cuprinsul cererii de recurs care sunt critictle care să poată fi încadrate în acest motiv de recurs, care sunt motivele contradictorii sau străine de natura cauzei.

În considerentele hotărârii instanța nu trebuie să aibă în vedere fiecare dintre argumentele de fapt si de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le regrupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecații, putând să le răspundă prin considerente comune.

Astfel, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de reclamant, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În conținutul cererii de recurs nu se identifică susțineri referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. sau la existenta unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Analizând conținutul sentinței recurate, se poate observa că aceasta îndeplinește exigentele menționate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., au fost indicate motivele pentru care au fost admise și cele pentru care au fost respinse susținerile reclamantului.

Recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond și cu privire la admiterea excepției inadmisibilitatii cererii de chemare în judecată având ca obiect constatare nulitate absolută parțială a unui act administrativ individual, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin. (7) din Capitolul II - Procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrative - din Legea nr. 554/2004 modificată, coroborat cu art. 193 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).

(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă:

a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;

b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părți, în cazul litigiilor legate de modificarea contractului;

c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului;

d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de încetarea contractului;

e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."

Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, în mod correct s-a reținut că, reclamantul nu a formulat, anterior formulării prezentei acțiuni, o plângere prealabilă, adresată emitentului actului, Ministerul Economiei, prin care să solicite anularea certificatului de atestare seria x nr. x/29.04.1996, emis în favoarea antecesoarei pârâtei B. S.A., deși nu se regăsește în nici una din situațiile de excepție prevăzute în mod limitativ la art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 în care nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Din economia dispozițiilor legale anterior menționate, reiese că se impunea formularea plângerii prealabile anterior sesizării instanței de judecată, astfel că în mod correct s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea nulității certificatului de atestare seria x nr. x/29.04.1996.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1056 din 19 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.