ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2602/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal la data de 14 iulie 2020, sub nr. x/2020, A., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y. a solicitat revizuirea sentinței nr. 56 din 29 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea nr. 30 din 30 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat cererea de revizuire aflată în etapa premergătoare formulată de revizuentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y., împotriva sentinței nr. 56 din 29 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020.

Împotriva încheierii nr. 30 din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, A., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y. a promovat cale de atac intitulată eronat apel.

Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată de intimații Direcția Națională Anticorupție și Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinările formulate, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 200 alin. (4)-(6) din C. proc. civ.:

"(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(6) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2)."

Înalta Curte reține și că, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Raportat la aceste aspecte, Înalta Curte constată că împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., reclamantul poate formula numai cerere de reexaminare, nefiind deschisă calea declarării unei alte căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea nr. 30 din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, nu este supusă, prin lege, căilor de atac de reformare, la instanța ierarhic superioară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X. și Y., împotriva încheierii nr. 30 din 30 iulie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.