ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2579/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca pentru Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj și ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 462/17.09.2018 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor și în consecință să dispuneți obligarea pârâtei de rândul II la soluționare cu celeritate a Contestației fiscale formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 13.02.2018 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x, ambele emise de către Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj înregistrate sub nr. x/27.02.2018 la pârâta de rândul I și obligarea pârâtelor, în solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 8 din 11 ianuarie 2019, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 462/17.09.2018 emisă de pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a obligat pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/13.02.2018 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/13.02.2018, ambele emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Cluj, înregistrată sub nr. x/27.02.2018.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj au promovat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în nume propriu și pentru Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj, și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Motivele de recurs

Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în nume propriu și pentru Administrația pentru Contribuabili Mijloci, criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, apreciind în mod greșit că, în speță, nu se justifică suspendarea, fără a argumenta în concret de ce a considerat că nu este corectă acestă măsură.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei),pârâta a apreciat că soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii, nu reflectă o analiză riguroasă a situației de fapt rezultate din probele administrate și nicio interpretare și aplicare corectă a normelor pertinente din legislația aplicabilă speței.

În continuare, a arătat că prima instanță nu a reținut adevărata stare de fapt, stabilirea obligațiilor de plată în sarcina a S.C. A. S.R.L., realizându-se în mod corect și în deplină consonanță cu dispozițiile legii fiscale iar suspendarea soluționării contestației formulate de A. S.R.L. în cadrul procedurii administrative fiind întemeiată și corectă.

Recurenta-pârâtă a mai invocat nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material, arătând că autoritatea administrativă cu atribuții jurisdicționale a dat o soluție temeinică și legală în pronunțarea Deciziei nr. 462/17.09.2018 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de A. S.R.L. la actul administrativ-fiscal emis de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii -constituită la nivelul Regiunii Cluj, deoarece soluționarea contestației administrative depindea în tot, de existența unui drept care făcea obiectul unei alte judecăți.

Or, instituția suspendării este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiției, fiind menită să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite sau contradictorii.

A reiterat că reverificarea perioadei 01.07.2011-30.06.2013 finalizată prin emiterea Deciziei de impunere nr. x/13.02.2018, contestată, a fost efectuată în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj.

Această Decizie de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 a fost contestată pe cale administrativă de societatea reclamantă, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanelor Publice Cluj-Napoca.

Societatea contestatară a uzat de calea de atac în fața instanței judecătorești împotriva Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă în soluționarea contestației administrative formulate, fiind soluționată în primă instanță de către Tribunalului Cluj, prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2018 în data de 12.07.2018.

Dat fiind faptul că, la data soluționării contestației administrative s-a observat că, respectiva soluție nu era rămasă definitivă, contribuabilul având posibilitatea recurării, organul administrativ cu atribuții jurisdicționale a procedat la suspendarea soluționării contestației.

În speță reiese cu claritate faptul că soluția care s-ar da în instanță asupra legalității Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanelor Publice Cluj-Napoca în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de reveriflcare nr. F-CJ 166/10.10.2017, implicit asupra legalității emiterii respectivei decizii de reveriflcare, este de natură a influența în mod decisiv soluționarea contestației privind Decizia de impunere nr. x/13.02.2018.

În fine, recurenta a arătat că instanța de fond, în fila x teza finală a sentinței recurate "apreciază că, în speță, raportat la prevederile art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu se justifică suspendarea soluționării contestației", deși în paragraful următor statuează că, "este adevărat că o eventuală anulare a deciziei de reverificare ar putea conduce la pronunțarea unei decizii de anulare a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală în cadrul soluționării contestației formulate împotriva acestora.

Totodată, instanța fondului recunoaște în fila x primul alineat că, "indiferent de stadiul soluționării contestației, eventuala pronunțare a unei soluții de anulare a deciziei de reverificare poate să fie valorificată în favoarea reclamantei indiferent de stadiul soluționării contestației administrativ fiscale precum și ulterior în fața instanței de judecată."

Pentru aceste considerente, a apreciat că reținerile instanței în sensul că nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 277 Codul de procedură fiscală, nu au suport legal, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, criticând -o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. b) din legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Cu privire la aceste aspecte, a învederat că prin Decizia de impunere nr. x/13.02.2018, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/13.02.2018, încheiat de organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj, s-au stabilit obligații suplimentare de plată in sarcina intimatei-reclamante în sumă de 1O.667.2G0 RON.

Mai arată că inspecția fiscală ce a vizat perioada 01.07.2011-30.06.2013 a fost realizată tocmai în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, iar legalitatea emiterii acesteia face obiectul acțiunii în instanța judecătorească, apreciind că în mod corect s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative până la finalizarea cauzei de către instanța de judecată.

Prin urmare, în mod corect, a procedat organul de soluționare a contestației dând soluția de suspendare a contestației administrative pana se va soluționa dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj si in niciun caz nu s-a dat dovada de "atitudine abuziva din partea organelor fiscale.

Față de acestea, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.R.L., prin administrator juridic provizoriu B. asociate de practicieni în insolvență,a formulat întâmpinare in cauză în condițiile art. 205 C. proc. civ.

În dezvoltarea apărărilor, a invocat excepția lipsei de interes în promovarea cererilor de recurs, având în vedere că suspendarea soluționării contestației s-a dispus, în temeiul art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, raportat la existența altei proceduri pendinte, respectiv cea privind contestația formulată împotriva deciziei de reverificare fiscală, procedură care, însă, a fost finalizată definitiv, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantă.

Din această perspectivă, a apreciat că recurentele nu mai justifică niciun interes practic în susținerea recursurilor.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursurilor, având în vedere că esența litigiului este aceea de a determina dacă în cauză este incidentă ipoteza prevăzută de art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, respectiv de a se stabili dacă există o interdependență între cele două proceduri. Cum în mod corect a reținut și prima instanță, nu există o asemenea interdependență, cele două proceduri fiind distincte, susținând și faptul că în prezent nu mai există niciun impediment pentru reluarea procedurii contestației fiscale.

De asemenea, intimata -reclamată a depus și note de sedință.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 august 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat față de conținutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că ambele recursuri sunt fondate și se impune reformarea hotărârii instanței de fond, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că dată fiind similitudinea criticilor și a motivelor de recurs înfățișate de cele două recurente cu privire la soluția pronunțată de către instanța de fond, urmează a le analiza grupat, răspunzând acestora prin argumente comune.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speța de față, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Criticile recurentelor privind faptul că judecătorul fondului a constatat în mod greșit că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute art. 277 alin. (1) lit. b) din legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt de natură a determina incidența acestui motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a confirma soluția primei instanțe acesta a reținut, în esență, următoarele:

Analiza efectuată în soluționarea contestației se poate realiza și nu este în niciun fel influențată de existența dosarului nr. x/2018 Instanța a observat că nici în cadrul deciziei de suspendare (atacată în cauză) și nici în cadrul întâmpinării pârâta nu a arătat de ce nu ar putea să procedeze la soluționarea contestației înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. x/2018.

Mai susține instanța de fond că, indiferent de stadiul soluționării contestației eventuala pronunțare unei soluții de anulare a deciziei de reverificare poate să fie valorificată în favoarea reclamantei indiferent de stadiul soluționării contestației administrativ fiscale precum și ulterior în fața instanței de judecată.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că soluționarea contestației anterior pronunțării soluției în dosarul nr. x/2018 oricum nu are cum să producă niciun efect în defavoarea organului fiscal. În consecință, atâta timp cât reclamanta insistă în soluționarea contestației, nu este justificată atitudinea organului fiscal de a se prevala, pentru a suspenda soluționarea contestației, de eventuala constatare a nelegalității unui act pe care el însuși l-a emis.

În acest context, Înalta Curte constată, din analiza criticilor formulate, că situația de fapt nu a fost stabilită în concordanță cu prevederile legale incidente, astfel că hotărârea instanței de fond este nelegală.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prin Decizia de impunere nr. xj 12/13.02.2018 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/13.02.2018 emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în cuantum de 4.266.904 RON cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 01.07.2011-30.06.2013, respectiv 6.400.356 RON cu titlu de TVA pentru perioada 01.09.2011-30.06.2013. În esență, organul fiscal a reținut că reclamanta a înregistrat achiziții de animale vii de la mai multe societăți care declară achiziții intracomunitare de animale vii din Ungaria; transportul animalelor vii achiziționate de la diverși furnizori din Ungaria, se face conform documentelor de transport CMR de către beneficiarul final al bunurilor S.C. A. S.R.L. cu mențiunea că transportul nu este facturat. În privința impozitului pe profit organul fiscal a arătat că marfa circula fizic pe relația Ungaria-Ardusat (sediul reclamantei). neavând loc achiziții de la societățile indicate anterior și rezultând o cheltuială neacceptată la deducere în sumă totală de 26.668.149 RON; în privința TVA organul fiscal a concluzionat că interpunerea furnizorilor în lanțul comercial al cărui beneficiar este reclamanta s-a făcut cu scopul de a prejudicia bugetul de stat cu suma de 6.400.356 RON aferent facturilor emise către reclamantă.

Reclamanta a formulat contestație fiscală împotriva Deciziei de impunere nr. xj 12/13.02.2018 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 13 02.2018 ambele emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj .

Decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală menționate anterior s-au făcut ca urmare a reverificării perioadei 01.09.2011-30.06.2013.

Reverificarea s-a efectuat în baza Deciziei de reverificare înregistrată sub nr. F-Cj 166/10.10.2017 .

Reclamanta a formulat contestație administrativ fiscală și împotriva Deciziei de reverificare nr. F-Cj 166/10/10/2017 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj. Contestația formulată a fost respinsă prin Decizia nr. 34/29.01.2018 a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Cluj.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2018 societatea reclamantă a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 34/29.01.2018 și a Deciziei de reverificare nr. F-Cj 166/10/10/2017.

Este de menționat că, prin Decizia de soluționare a contestației nr. 462/17.09.2018 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor (atacată în prezentul dosar) s-a dispus, în temeiul art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, suspendarea soluționării contestației fiscale (formulată împotriva Deciziei de impunere xj 12/13.02.2018 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 13 02.2018) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 în care societatea a solicitat anularea Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10/10/2017 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Cluj .

În dosarul nr. x/2018 acțiunea reclamantei a fost respinsă, în primă instanță, prin sentința civilă nr. 2217/2018, aceasta fiind, atacată cu recurs.

Înalta Curte are a observa că rezolvarea dată criticilor recurentelor rezultă, implicit, din soluția de respingere a recursului formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. impotriva sentinței civile nr. 2217/2018 pronunțată de Tribunalul Cluj sub nr. x/2018, prin care societatea reclamantă a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 34/29.01.2018 și a Deciziei de reverificare nr. F-Cj 166/10/10/2017, astfel cum reiese din decizia nr. 440/2019 din 25 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj-, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Este important a observa, sub acest aspect, că instanța de recurs a apreciat, în motivarea soluției sale, că în ceea ce privește cconduita autorității fiscale nu poate fi considerată ca fiind abuzivă, întrucât în referatul de solicitare a reverificării, încheiat anterior deciziei în cauză, se face mențiune cu privire la motivul care a impus reverificarea.

Susținerile recurentelor au fundament factual, logic și juridic, având în vedere că soluția adoptată prin această hotărâre a fost raportată și la cele statuate prin aceasta.

Astfel, potrivit prevederilor art. 277 alin. (1) litb) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, organul de soluționare poate suspenda soluționarea contestației prin decizie motivată atunci când soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Curtea reține că instanța de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei de suspendare a contestației, emisă în temeiul art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală, va evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce privește exercitarea dreptului de apreciere al autorității fiscale prin raportare la definiția excesului de putere, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporționalității și a celorlalte exigențe ale dreptului la o bună administrare.

Așadar, instituția suspendării este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiției, fiind menită să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri greșite sau contradictorii.

Din actele depuse și administrate la dosarul cauzei a reieșit că reverificarea perioadei 01.07.2011-30.06.2013 a fost finalizată prin emiterea Deciziei de impunere nr. x/13.02.2018, contestată, a fost efectuată în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 emisă de Administrației pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj.

Decizia de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017 a fost contestată de intimata-reclamanta, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Totodată, intimata-reclamanta a uzat de calea de atac în fața instanței judecătorești împotriva Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, fiind soluționată în primă instanță de către Tribunalului Cluj, prin sentința pronunțată în dosarul nr. x/2018 în data de 12.07.2018.

Este de reamintit că inspecția fiscală ce a vizat perioada 01.07.2011-30.06.2013 a fost realizată tocmai în baza Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, iar legalitatea emiterii acesteia face obiectul acțiunii în instanța judecătorească, astfel că în mod corect s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative până la finalizarea cauzei de către instanța de judecată.

În acest context reiese clar faptul că, soluția care s-ar da asupra legalității Deciziei nr. 34/29.01.2018 emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de reverificare nr. F-CJ 166/10.10.2017, implicit asupra legalității emiterii respectivei decizii de reverificare, este de natură a influența în mod decisiv soluționarea contestației privind Decizia de impunere nr. x/13.02.2018 având drept obiect suma de 10.667,260 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 4.266.904 RON și TVA în sumă de 6.400.356 RON, stabilită în sarcina reclamantei urmare reverificării perioadei 01.07.2011-30.06.2013.

Prin urmare, potrivit art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în mod corect, s-a dispus suspendarea soluționării contestației împotriva Deciziei de impunere nr. x/13.02.2018 pentru suma de 10.667.260 RON, reprezentând Impozit pe profit și TVA, procedura administrativă urmând a fi reluată în condițiile legii, în temeiul art. 277 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, care precizează: "Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea [...]."

Din perspectiva acestor dispoziții legale, se constată că raționamentul juridic prin care instanța de fond a ajuns la soluția de anulare a Decizia de soluționare a contestației nr. 462/17.09.2018 emisă de pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și de obligarea pârâtei Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/13.02.2018 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/13.02.2018, ambele emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Cluj, înregistrată sub nr. x/27.02.2018, nu reflectă o aplicare corespunzătoare a legii.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursurile declarate de autoritățile pârâte, va casa sentința recurată și se va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, în nume propriu și pentru Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Cluj și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 8 din 11 ianuarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar provizoriu B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.