ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2578/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1416/22.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2011.

La termenul din data de 22.03.2019, revizuenta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României, pentru soluționarea conflictului de natură constituțională, apreciind că instanța de contencios s-a substituit Executivului prin reținerile din sentința civilă nr. 1416/2013, potrivit cărora ordinul de ministru nr. 2884/2010 si contractul de manager nr. x/2010 pot fi atacate la conflicte de muncă, în situația în care pe aceste acte este menționat ca pot fi contestate doar în contencios, în baza Legii nr. 554/2004.

Intimatul Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

Prin sentința civile nr. 1125 din 22 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu un conflict juridic de natură constituțională.

A admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a respins cererea de revizuire promovată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații Ministerul Sănătății, Ministrul Sănătății-B. și C. - Consilier Juridic din cadrul Ministerului Sănătății, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1125 din 22 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, revizuenta A. a formulat recurs.

La termenul de judecată din 18 decembrie 2019, Înalta Curte, constatând că părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.

Constatând că până la data de 11 martie 2021, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu s-a îndeplinit vreun act de procedură în cauză, Înalta Curte a repus cauza pe rol și a fixat termen de judecată la data de 21 aprilie 2021, cu citarea părților, în vederea discutării excepției de perimare.

Examinând excepția perimării cererii de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a ramas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socoteste în vina, când actul de procedura urma să fie indeplinit din oficiu.

(2) Termenul perimarii nu curge cat timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns inca la instanța competența sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecată."

De asemenea, potrivit art. 249 din același cod "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an din culpa părților.

Sunt avute în vedere și prevederile Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv ale Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, în conformitate cu care instanța reține că, pe perioada stării de urgență cursul perimării a fost suspendat.

Astfel, încheierea de ședință din 18 decembrie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, termen care s-a împlinit la data de 18 februarie 2021, având în vedere și durata de 2 luni (perioada stării de urgență instituită pe teritoriul României) în care cursul perimării a fost suspendat.

Totodată, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului, și nu au făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, cu excepția celei avute în vedere de instanță.

Ca atare, constatând că de la data de 18 decembrie 2019, cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an din motive imputabile părților, fără să se mai îndeplinească niciun act de procedură în vederea judecării cererii, care să întrerupă termenul de perimare, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 și va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1125 din 22 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.