ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2520/2022

Ședința publică din data de 6 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 . Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 25.07.2017 pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Tulcea, anularea deciziei nr. 2827/17.03.2017, admiterea plângerii prealabile și în consecință anularea deciziei nr. 3960/17.01.2017 privind cererea unică de plată pentru anul 2015, emise de APIA Tulcea.

1.2. Hotărârile pronunțate în fond și recurs

Prin sentința civilă nr. 317 din 27 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2017 s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondată.

Împotriva acestei soluții a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii recurate și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 856/CA/20.06.2018, Curtea de Apel Constanța a respins recursul promovat de recurenta - reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 317 din 27 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Tulcea, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii A. S.R.L., a formulat cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În cadrul cererii de revizuire, revizuenta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

1.3. Hotărârea atacată cu recurs

Prin încheierea nr. 1399/CA din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din legea nr. 554/2004, astfel cum a fost reglementat prin Legea nr. 212/2018, formulată de revizuenta A. S.R.L.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 1399/CA din 17 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revizuenta A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 6 mai 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent în ipoteza motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., în sensul că nu se precizează care sunt normele de drept material încălcate de către instanța de fond prin raționamentul juridic dezvoltat în considerentele încheierii recurate.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi reîncadrate în alt motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-7 din C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și reiterarea argumentelor aduse în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a încheierii, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția pronunțată de curtea de apel asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurenta - revizuentă Invest S.R.L. împotriva încheierii nr. 1399/CA din 17 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2022.