ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2156/2022

Ședința publică din data de 7 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018 din data de 14.06.2018, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 647 din 15.11.2017 a CNCD, pe care o consideră tardivă, nelegală și netemeinică.

Prin sentința civilă nr. 2669 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile privind lipsa calităților procesual pasive, inadmisibilitatea cererii, excepția lipsei capacității procesuale, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția lipsei de interes invocate de către Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, Muzeul Județean Argeș, CNCD și Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș, ca nefondate; s-a respins cererea formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discrimării, și cu intervenienții Universitatea din Pitești, prin rector C., Universitatea D., prin rector E., Casa de Asigurări de Sănătate Argeș prin Presedinte F., secția Poliție Rurală 3 a Comunei Bascov, prin Șeful secției de Poliție, Muzeul Județean Argeș prin manager G., Instituția Primarului Comunei Bascov, prin primar H., I., prin manager J., Camera Deputaților - Parlamentul României prin Secretar General, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2669 din 20 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. prin reprezentant legal B. a declarat recurs, iar intervenienta secția 3 Poliție Bascov prin I.P.J. Argeș a declarat recurs incident.

Recurentul-reclamant, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, a invocat faptul că nu i s-a admis nicio probă, precum și existenta de inadvertente ale motivării și neconcordane intre sustinerile CNCD si interveniente si inscrisurile de la dosar, demonstrând că instanța nu a stabilit cu exactitate raporturile juridice dintre părți, dezlegarea dată problemelor de drept de către instanță si necesitatea administrării de probe fiind obligatorii.

De asemenea, a susținut că prima instanță nu a cercetat fondul, a reținut inadmisibilitatea, neanalizând cererea prin raportare la Normativul NP 051/2012, a O.G. nr. 137/2000, în corelare cu obligațiile impuse de Legea nr. 448/2006 a căror nerespectare trebuia constatată.

Recurentul-reclamant a criticat si argumentele instanței cu privire la prelungirea termenelor privind adoptarea și comunicarea hotărârii CNCD.

În fine, a invocat lipsa motivelor de fapt si de drept care au justificat solutia pronunțată în cauză, precum și faptul că instanța nu a analizat toate adresele emise de ANPIS invocate de acesta.

Recurenta-intervenientă, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat gresita aplicare a normelor de drept material, in sensul respingerii excepției lipsei capacității procesuale de folosintă si a lipsei calității procesuale pasive a secției 3 Politie Bascov.

Intimata Casa de Cultură a Comunei Bascov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că nu este proprietar al constructiei și nu a răspuns de construirea acestei clădiri.

Intimatul Muzeul Judetean Arges, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii fată de această instituție, în procedura prealabilă de cercetare efectuată de CNCD acesta remediind toate deficientele invocate de reclamant.

Recurentul a formulat întâmpinare la recursul incident, prin care a invocat nulitatea recursului incident, pentru caracterul nesistematizat si nestructurat al căii de atac in motive care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate.

Intimata Casa de Cultură a Comunei Bascov, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii fată de această instituie, având in vedere că a luat toate măsurile ce se impun conform legilor in vigoare

De asemenea, s-au formulat întâmpinări de intimații CAS Arges, IPJ Arges, Camera Deputatilor,Universitatea Ctin Brâncoveanu, prin care, în esență, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din data de 24 martie 2022, Înalta Curte a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii vizează apărări pe fondul litigiului dedus judecății.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererilor de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel, se constată că recurentul-reclamant a invocat, prin memoriul de recurs, argumente de ordin critic cu privire la nemotivarea hotărârii, la neanalizarea probelor, precum și la greșita aplicare a normelor de drept material, aspecte care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile formulate de intervenienta secția de Poliție Bascov, se constată că acestea se referă la greșita respingere a excepției lipsei capacității procesuale de folosintă si a lipsei calității procesuale pasive a secției 3 Politie Boscov.

În fapt, B., în calitate de reprezentant al fiului său A. - persoană cu dizabilități locomotorii, a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării referitor la o potențială discriminare a reclamantului prin lipsa accesibilizării zonelor de acces în diverse instituții publice din municipiul Pitești și de pe raza județului Argeș. Prin Hotărârea nr. 647/15.11.2017 - dosar fond, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că nu se confirmă faptele părții reclamate Instituția Primarului comunei Bascov; referitor la Universitatea de Stat din Pitești, nu sunt fapte de discriminare; nu se confirmă faptele părții reclamate Universitatea "D." din Pitești; nu se confirmă faptele părții reclamate Muzeul Argeș; nu se confirmă faptele părții reclamate Casa de Asigurări de Sănătate din Pitești; nu se confirmă faptele părții reclamate Casa de cultură din comuna Bascov; nu se confirmă faptele părții reclamate secția de Poliție din comuna Bascov; nu se confirma faptele părții reclamate Parlamentul României - Camera Deputaților.

În prezenta cauză, reclamantul contestă această decizie, cerând anularea Hotărârii nr. 647/15.11.2017 ca "tardivă, nelegală și netemeinică", pronunțarea unei hotărâri care să constate discriminarea săvârșită asupra numitului A. prin neasigurarea de către instituțiile reclamate a accesului în condiții demne și legale pentru toți cetățenii României, sancționarea contravențională a instituțiilor Primăria Municipiului Pitești, Universitatea de Stat din Pitești, Universitatea D. din Pitești, Casa de Asigurări de Sănătate Pitești, Muzeul Județean Argeș, Primăria Bascov, Casa de Cultură Bascov, Poliția Bascov și constatarea lipsei accesibilizării în Centrul Vechi din București, Splaiul Independenței și Palatul Parlamentului, obligarea părților care au săvârșit faptele de discriminare, prin lipsa accesibilizării, să publice în mass-media un rezumat al hotărârii care să ateste săvârșirea faptelor de discriminare, precum și luarea oricărei măsuri necesare pentru înlăturarea consecințelor acestor fapte.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul A. prin reperzentant B. formulând recurs, iar intervenienta secția 3 Poliție Bascov prin I.P.J. Argeș recurs incident.

2.1 Recursul declarat de recurentul-reclamant

Înalta Curte nu poate reține criticile formulate de recurentul-reclamant circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda, la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

În sensul dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a art. 6 § 1 din CEDO, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv.

Aceasta înseamnă, așa cum s-a reținut în practica consolidată a instanței supreme, având în vedere că motivarea unei hotărâri este o chestiune de sinteză, de conținut, nu de volum, că instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor/apărărilor părților ori fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința recurată.

Totodată, în practica instanțelor de control judiciar s-a reținut constant că este incident acest motiv de casare și atunci când există o contradicție între soluția pronunțată și considerentele ce stau la baza acestea sau atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției, ori când instanța s-a pronunțat cu privire la altă acțiune decât cea care face obiectul litigiului, niciuna dintre aceste ipoteze nefiind întâlnită în cauză, faptul că soluția pronunțată nu este în concordanță cu opinia recurentului neputând să atragă casarea hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs s-a susținut că prima instanță nu a analizat argumentele reclamantului și probele de la dosar, susțineri lipsite de suport, prima instanță procedând astfel cum s-a reținut anterior la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, astfel că prin invocarea de argumente similare în cuprinsul cererii de recurs nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurentul-reclamant.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele de ordin critic formulate de recurent privind prelungirea termenelor referitoare la adoptarea și comunicarea hotărârii CNCD, în mod corect judecătorul fondului reținând că nerespectarea acestor termenelor nu conduce automat la nulitatea actului administrativ respectiv, reclamantul neindicând sau probând o vătămare suferită prin depășirea acestor termene recomandate de lege.

În continuare, amintește instanța de control judiciar că, prin raportare la prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, o faptă poate fi calificată ca fiind faptă de discriminare dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

- existența unui tratament diferențiat manifestat, prin deosebire, excludere, restricție sau preferința (existența unor persoane sau situații aflate in poziții comparabile);

- existenta unui criteriu de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G, nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1). criteriile de discriminare sunt: rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria sociala, convingerile, sexul orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea ca virusul HIV, apartenența la o categorie defavorizată precum și orice alt criteriu;

- tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege;

- tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele utilizate în vederea atingerii acestui scop, să nu fie adecvate și necesare.

Așa cum rezultă din hotărârea CEDO în cauza Thlimmenos c. Greciei (2000), discriminarea presupune, între altele, lipsa unei justificări obiective și rezonabile, sau ea se poate reține atunci când se omite tratarea diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, a unor persoane aflate în situații comparabile sau aflate în situații diferite, necomparabile.

Dispozițiile art. 20 alin. (6) din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare stipulează că persoana interesată va prezenta în fața CNCD fapte pe baza cărora să poată fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoana împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament.

Dreptul UE și dispozițiile CEDO recunosc că discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații similare, ci și din aplicarea aceluiași tratament unor persoane aflate în situații diferite. Ultima dintre cele două este denumită discriminare "indirectă" deoarece nu tratamentul este cel care diferă, ci efectele acestuia, care vor fi resimțite în mod diferit de oameni având caracteristici diferite.

În cazurile de discriminare indirectă, se consideră că a avut loc discriminare deoarece aceeași regulă se aplică tuturor, fără luarea în considerare a diferențelor relevante. Pentru a corecta și preveni acest tip de situație, guvernele, angajatorii și furnizorii de servicii trebuie să se asigure că iau măsuri pentru a-și ajusta regulile și practicile în așa fel încât să țină seama de aceste diferențe.

Pentru a demonstra discriminarea indirectă, o persoană trebuie să prezinte dovezi conform cărora, ca grup, cei care dețin caracteristica protejată fac obiectul unor efecte diferențiate sau al unui impact diferențiat, prin comparație cu cei care nu au acea caracteristică.

Așa fiind, prin raportare la dispozițiile legale și la considerațiile antereferite, instanța de recurs, constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că nu poate reține în cauză întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament de deosebire, restricție, excludere, deosebire, preferință între persoane care se află în situații comparabile și care sunt tratate diferit datorită unuia din criteriile prevăzute de lege și care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice relativ la entitățile publice reclamate.

Astfel, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă că pârâtul a constatat că situațiile reclamate nu se confirmă, deci reclamantul nu a asigurat standardul de probă al primei etape, în ceea ce privește Instituția Primarului comunei Bascov, Universitatea "D." din Pitești, Muzeul Argeș, Casa de Asigurări de Sănătate din Pitești, Casa de cultură din comuna Bascov, secția de Poliție din comuna Bascov și Parlamentul României - Camera Deputaților. Fiecare dintre aceste instituții a depus în procedura din fața CNCD, dar și în fața instanței documente care atestă îndeplinirea obligațiilor în discuție impuse de lege.

Prin urmare, nu orice fel de neregulă privind asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități în incinta spațiilor instituțiilor în care acestea își desfășoară activitatea reprezintă un act de discriminare, ci neregula sesizată trebuie să fie substanțială, de natură să conducă la analiza acesteia din perspectiva criteriilor de discriminare prevăzute de textele legale antereferite. Or, recurentul-reclamant critică nereguli punctuale sesizate cu ocazia prezenței sale la fiecare dintre instituțiile reclamate, astfel că nu este vorba despre o chestiune sistematică care să dovedească un comportament discriminatoriu față de persoanele cu dizabilități locomotorii.

Că este așa o dovedesc inclusiv înscrisurile invocate de reclamant în fața primei instanțe și ulterior, prin memoriul de recurs, respectiv adresa nr. x/23.06.2016 emisă de ANPIS din care rezultă că s-a constatat că instituțiile publice sesizate de reclamant în perioada noiembrie 2015 - februarie 2016 se aflau în stadiul de implementare a măsurilor dispuse de inspectorii sociali din cadrul celor două agenții teritoriale și adresa nr. x/22.11.2017 emisă de aceeași instituție, din care rezultă că celelalte instituții verificate de inspectorii sociali din cadrul AJPIS rgeș și pentru care au fost dispuse măsuri de remediere, se află în proces de monitorizare, ca urmare a faptului că acestea au în derulare proiecte de extindere/reabilitare, care vizează inclusiv corecția deficiențelor identificate cu ocazia controalelor.

Prin urmare critica recurentului-reclamant în sensul că prima instanță nu a analizat probele de la dosar, neținând seama, printre altele, de aceste înscrisuri, reprezintă în realitate nemulțumirea reclamantului față de faptul că judecătorul fondului nu le-a acordat valoarea probatorie pentru interpretarea dată de acesta.

Astfel, se constată că intimata Casa de Cultură Bascov a dovedit îndeplinirea obligațiilor legate de locurile de parcare, amenajarea sălii de spectacol, amplasarea de pictograme, iar pentru accesul în incită se afla în procedura de achiziție pentru montarea unui lift cu oprire care să aibă ieșire direct în sala de spectacole. În sprijinul acestor susțineri, Casa de Cultură "I." a depus în dosarul de la CNCD adresa nr. x/09.12.2016 adresată Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Argeș, din care reiese realizarea concretă a unora dintre măsurile dispuse în urma controlului efectuat în anul 2016.

Parlamentul României-Camera Deputaților a înaintat instanței documente ce relevă existența locurilor de parcare pentru persoanele cu handicap în zona corpului A2-S1, existența pe spațiile unde se organizează evenimente culturale a grupurilor sanitare pentru persoanele cu handicap, încă din anul 2005, iar accesul acestora în incinta sediului se face conform Procedurii privind Modul de colaborare a compartimentelor din cadrul Secretariatului general al Camerei Deputaților în cazul accesării imobilului de către turiști, vizitatori cu handicap locomotor nr. 51/3837/03.07.2009, existența rampelor de acces în Sala de Plen pentru persoanele cu handicap care vor să participe la ședințele Camerei Deputaților, ședințele comune ale Camerei Deputaților și Senatului și pentru demnitari. Potrivit Raportului preliminar de inspecție nr. x/30.10.2009 privind inspecția inopinantă efectuată la Palatul Parlamentul în anul 2009 de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Inspecția Socială, accesul persoanelor cu handicap locomotor este asigurat în instituție. Pentru respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităti și accesibilizarea imobilului "Palatul Parlamentului", pe spațiile administrate de Camera Deputaților, din luna octombrie a anului 2017 au fost montate și două platforme autoridicătoare pe scările Corpului A2, aceste platforme permițând accesul persoanelor cu dizabilități și prin intrările A3I și A3S2 zona Izvor. Din planșele foto atașate la dosarul cauzei se poate observa realitatea aspectelor prezentate de către această instituție publică.

Muzeul Județean Argeș confirmă cu adresa nr. x/15.02.2017 că au fost identificate și marcate corespunzător patru locuri de parcare în curtea instituției, destinate persoanelor cu dizabilități (iulie 2016), a fost închiriat un grup sanitar mobil accesibilizat (august 2016), ascensorul din clădirea nouă a muzeului a fost încadrat în standardele cerute pentru utilizarea de către persoanele cu handicap (septembrie 2016), iar proiectele de reabilitate ale clădirilor muzeului unde funcționează expoziții conțin detalii tehnice pentru accesibilizarea respectivelor spații de către persoanele cu handicap, cu toate facilitățile necesare. Cu privire la accesul din strada x acesta se realizează prin curtea instituției unde sunt amenajate patru locuri de parcare destinate persoanelor cu dizabilități în conformitate cu prevederile NP 051/2012, situate la mai puțin de 50 m de intrarea în imobil, intrare unde este amplasată o rampa mobilă instalată pentru a pătrunde în clădire, iar accesul la etaj se face cu ajutorul ascensorului care se încadrează în standardul european EN81 - 70; cu privire la accesul din Bd. x acesta se realizează prin utilizarea rampei construită conform NP 051/2012 (cu finisaj antiderapant); ambele intrări sunt prevăzute cu uși care se încadrează în normativul stipulat anterior (dimensiuni corespunzătoare și fără praguri), accesul la etaj se face folosind ascensorul încadrat în standardul prevăzut anterior. Utilizarea grupului sanitar destinat persoanelor cu dizabilități este posibilă prin utilizarea ascensorului care conduce până la subsol, unde în imediata apropiere se află instalată toaleta ecologică, astfel persoana cu dizabilități nu este nevoită să recurgă la niciun traseu ocolitor. Din planșele foto atașate la dosarul cauzei, coroborat cu facturile și copiile contractelor de achiziție, se poate constata realitatea aspectelor prezentate de către această instituție publică.

Universitatea "D." Pitești, cu adresa nr. x/16.02.2018 relevă că asigură accesul persoanelor cu deficiențe locomotorii, a amenajat grup sanitar dedicat persoanelor cu deficiențe locomotorii, are locuri de parcare rezervate persoanelor cu handicap. Procesul-verbal de control nr. x/25.05.2012 încheiat de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale atestă faptul că Universitatea "D." Pitești dispune de logistica necesară pentru facilitarea accesului persoanelor cu handicap locomotor în sălile de curs, seminalii, secretariat și grup sanitar adecvat.

Secția nr. 3 Politie Bascov, județ Argeș confirmă prin adresa nr. x/02.03.2018 că instituția deține rampă și mână curentă pentru sprijin privind accesul în interiorul instituției a persoanelor cu dizabilități, iar grupul sanitar accesibilizat la nevoile persoanelor cu dizabilități locomotorii este cel situat în incinta Casei de Cultură "I.", aflată în apropierea imediată a secției de poliție. secția nr. 3 Poliție Bascov funcționează într-un imobil aparținând Primăriei comunei Bascov, care a depus toate diligențele pentru asigurarea accesului în conformitate cu dispozițiile legale.

Instituția Primarului comunei Bascov a depus a dosar documente ce atestă că a procedat la marcarea a două locuri de parcare destinate persoanelor cu dizabilități, fiind efectuate lucrări de reamenajare în sensul asigurării unui grup sanitar corespunzător, corelativ cu efectuarea demersurilor necesare în calitate de autoritate publică locală pentru asigurarea cerințelor speciale și pentru toate celelalte instituții subordonate.

Referitor la cele reclamate cu privire la Universitatea de Stat din Pitești, hotărârea CNCD reține că acestea nu sunt fapte de discriminare. Reclamantul a învederat că în luna iulie a anului 2016 s-a deplasat la Universitatea de Stat din Pitești pentru se înscrie la Facultatea de Psihologie, unde a constatat că rampa de acces era într-o stare deplorabilă, fiind practic prăbușită, impracticabilă, la intrarea în Rectorat nu există rampă de acces, nu există lift și nici grup sanitar adaptat persoanelor cu dizabilități. Prin adresa nr. x/17.02.2018 depusă în dosarul administrativ se arată de către această instituție că sunt prevăzute rampe de acces la clădirile situate în str. x, Bd. x din Vale și Doaga; de asemenea, sediul în care se află rectoratul este prevăzut cu rampă de acces. În ceea ce privește noul campus universitar, există lift pentru accesul persoanelor cu dizabilități locomotorii, dar și spații de parcare destinate acestei categorii de persoane. Sunt amenajate 8 grupuri sanitare special amenajate pentru nevoile persoanelor cu dizabilități locomotorii. În fața primei instanțe, Universitatea de Stat din Pitești a depus documente și planșe foto care să probeze cele indicate mai sus.

În ceea ce privește Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, aceasta funcționează într-un imobil istoric și nu este proprietar al clădirii respective, fiind astfel constrânsă să aibă acordul proprietarului pentru modificările importante ce ar trebui aduse construcției, iar regulile de utilizare a bugetului public nu permit orice tip de investiție în spații ce nu aparțin instituției respective. Casa de Asigurări de Sănătate Argeș are rampă de acces, reclamantul plângându-se că aceasta nu este corespunzătoare. Or, starea rampelor de acces sau respectarea de către acestea a normativelor în vigoare nu este subiect al discriminării indirecte, reclamantul putând utiliza alte modalități special prevăzute de lege în scopul de a asigura respectarea regulilor în materie. De altfel acest argument vine să răspundă și celorlalte nemulțumiri expuse generic de către reclamant relativ la calitatea necorespunzătoare a căilor de acces, a rampelor și marcajelor pentru toate entitățile reclamate. Acest gen de situații putea fi în concret reclamat organelor abilitate prin lege special pentru a verifica și sancționa orice nereguli în respectarea obligațiilor impuse de art. 63-65 din Legea nr. 448/2006.

În aceste condiții, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte consideră că instituțiile reclamate nu au adoptat un comportament discriminatoriu față de persoanele cu dizabilități locomotorii. Faptele indicate de reclamant nu constituie discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, sens în care hotărârea emisă de pârâtul CNCD apare ca legală și temeinică. În acest context, nu poate fi primită nici solicitarea reclamantului legată de obligarea părților care au săvârșit faptele de discriminare prin lipsa accesibilizării să publice în mass-media un rezumat al hotărârii care să ateste săvârșirea faptelor de discriminare, câtă vreme o asemenea discriminare nu a fost dovedită. În absența probării unei situații de discriminare, nu pot fi avute în vedere afirmațiile reclamantului circumscrise unor presupuse îngrădiri a dreptului la educație și la viață socială.

Referitor la trimiterile făcute de către reclamant la situația accesului în Centrul Vechi al capitalei sau a bordurilor existente în zona palatului Parlamentului, se constată că în procedura în fața CNCD nu au fost indicate în concret instituțiile ce ar fi responsabile pentru asigurarea accesibilității în acest perimetru și nu au fost făcute niciun fel de probe în acest sens. Pe de altă parte, Parlamentul României nu are atribuții de gestionare a căilor de rulare și acces exterioare proprietății pe care se află amplasat sediul său.

În fine, instanța de control judiciar apreciază că sunt lipsite de suport solicitările formulate de reclamant în petitele 2, 3 și 5 ale acțiunii sale câtă vreme în procedura antamată, ce vizează exclusiv analizarea și cenzurarea hotărârii pronunțate de către pârâtul CNCD, instanța a constatat că nu au fost probate situații de discriminare indirectă din partea instituțiilor publice reclamate, recurentul-reclamant având la dispoziție mijlocul procesual pentru valorificarea pretențiilor sale prevăzut de dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

2.2 Recursul incident declarat de intervenientă

Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate argumentele recurentei-interveniente cu privire la lipsei capacității procesuale de folosintă si a lipsei calității procesuale pasive a secției 3 Politie Brasov.

Amintește instanța că potrivit art. 36 C. proc. civ., legitimarea procesuală pasivă reprezintă identitatea care trebuie să existe între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și cel chemat în judecată în calitate de pârât.

Potrivit art. 20 alin. (4) din Ordonanța nr. 137/2000, Colegiul Director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților. În raport cu aceste dispoziții legale, intimatul CNCD are obligația emiterii unei hotărâri prin raportare la faptele și persoanele arătate în sesizare.

Obiectul cauzei de față este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 647 din 15.11.2017 emisă de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consecutiv petiției depuse de reprezentantul legal al reclamantului și având ca obiect pretinsa discriminare a acestuia prin lipsa accesului adecvat la o infrastructură care să îi permită frecventarea unei universități, muzee, restaurante, deplasarea pe străzi, contactarea directă a autorităților și instituțiilor publice.

Prin urmare, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea acțiunii în anularea hotărârii CNCD este ținută de cadrul procesual în care s-a derulat procedura administrativă, pentru respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare al părților. Reclamantul a cerut introducerea în cauză a terților ce au fost parte în procedura derulată în fața Consiliului, inclusiv a Casei de Asigurări de Sănătate Argeș și Muzeului Județean Argeș, cerere admisă de către instanță, în aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate. Instanța subliniază că pârâtul CNCD a dispus citarea în fața sa a părților reclamate Instituția Primarului comunei Bascov, Universitatea de Stat din Pitești, Universitatea "D." din Pitești, Muzeul Argeș, Casa de Asigurări de Sănătate din Pitești, Casa de cultură din comuna Bascov, secția de Poliție din comuna Bascov și Parlamentul României - Camera Deputaților.

Prin contestarea în instanță a hotărârii pronunțate de CNCD, raportul juridic litigios existent între persoana care a depus sesizarea și persoanele împotriva cărora s-a făcut sesizarea este readus în discuție, fiind de această dată supus controlului judecătoresc. Ca atare, soluționarea acestui raport juridic nu se poate realiza decât în aceleași condiții de contradictorialitate, astfel încât toate părțile să aibă posibilitatea să își apere drepturile și interesele anterior expuse în fața Colegiului Director, prezența în proces a acestor entități fiind justificată.

În concluzie, având în vedere că această instituție a figurat ca parte reclamată în fața organului administrativ, independent de pesonalitatea juridică, trebuie să figureze ca parte în fața instanței de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepțiile nulității recursurilor și va respinge recursul formulat de reclamant și recursul incident formulat de intervenientă, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității recursurilor.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. și recursul incident formulat de intervenienta secția nr. 3 Poliție Bascov, prin I.P.J. Arges împotriva sentinței civile nr. 2669 din 20 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.