ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Colegiul Medicilor din Județul Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 100 din 13.02.2019 emisă de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care a fost amendat contravențional cu 3.000 de RON, conform prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, întrucât este nelegală și netemeinică.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 970 din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate: excepția nulității cererii de introducere în cauză, excepția tardivității cererii de introducere în cauză, excepția tardivității modificării notelor de ședință, excepția tardivității acțiunii reclamantului, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive.

A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României și a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78-79 C. proc. civ. și art. 161 din Legea nr. 554/2004 precum și art. 2 alin. (7) și (8) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

A admis acțiunea privind pe reclamantul Colegiul Medicilor din Județul Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și pârâta A..

A anulat hotărârea nr. 100 din 13.02.2019 emisă de Colegiul Director al consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 970 din 9 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, și anume cu privire la toate dispozițiile cuprinse în aceasta, cu excepția celor privind sesizarea Curții Constituționale.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

A arătat că prin întâmpinare și prin toate notele de ședință depuse la dosarul cauzei, în primă instanță, a indicat expres locul ales unde să fie citată, și anume "Târgu-Mureș, județul Mureș" și nu la apartamentul nr. x indicat de intimatul-reclamant în cererea de chemare în judecată. Cu toate acestea, prima instanță nu a citat-o la locul indicat expres, nu i-a comunicat actele de procedură în acest loc, fiindu-i grav încălcate toate drepturile procesuale, inclusiv cele derivând din principiul contradictorialității, legalității, procesului echitabil, dreptul la apărare. Nici sentința recurată nu i-a fost comunicată la locul ales, parvenindu-i cu întârziere doar în data de

25.10.2020.

De asemenea, a arătat faptul că nu i-a fost niciodată comunicată de către prima instanță cererea reclamantului de introducere a sa în cauză, în calitate de pârâtă, fiind pusă în imposibilitatea de a formula întâmpinare în cunoștință de cauză. Or, conform dispozițiilor art. 205 C. proc. civ., întâmpinarea presupune tocmai răspunsul la cererile și înscrisurile depuse de reclamant. Comunicarea efectivă a tuturor acestor acte de procedură, inclusiv a cererii de introducere în cauză a unui nou pârât, comunicare către respectivul pârât, este obligatorie, în temeiul normelor imperative cuprinse în art. 201 alin. (1), art. 194 lit. e), art. 195 și art. 149-150, art. 204 alin. (1) și art. 148 alin. (1), art. 79 alin. (1) și art. 149-150 C. proc. civ.

O altă critică de nelegalitate adusă sentinței este aceea că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepția netimbrării cererii reclamantului de introducere a recurentei-pârâte în cauză, excepție pe care a înțeles să o reiterez și în cadrul motivelor de recurs, considerând că reclamantul trebuia, conform art. 148 alin. (1) și alin. (6) și art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, să solicite introducerea în cauză a pârâtei sub forma unei "cereri formulate în scris" și să facă dovada plății taxei judiciare de timbru pentru această cerere.

A mai susținut că, în mod netemeinic și nelegal, prima instanță a respins excepția nulității cererii reclamantului de introducere a sa în cauză în calitate de pârât, precum și nulitatea introducerii acestei cererii, pentru că nu au fost respectate condițiile stabilite de art. 148 alin. (1), art. 194 și art. 204 alin. (1) raportat la art. 196 alin. (1) C. proc. civ.. Potrivit acestor dispoziții, orice cerere adresată instanțelor judecătorești (inclusiv cererea de introducere în cauză a terțului) trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă calitatea părților, obiectul și pretențiile, precum motivele de fapt și de drept, datele de identificare ale pârâtului. Or, cererea de introducere a sa în cauză nu respectă aceste condiții legale.

De asemenea, a apreciat că, în mod netemeinic și nelegal, prima instanță a respins excepția tardivității cererii reclamantului de introducere a sa în cauză, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, contrar prevederilor art. 79-79 C. proc. civ. și ale art. 16 indice 1 coroborat cu art. 18 alin. (1)-(2) din Legea nr. 554/2004. Or, reglementarea legală nu prevede că introducerea în cauză a terțului poate avea loc peste termenul în care poate fi formulată însăși acțiunea introductivă. Reclamantul nu a solicitat anularea Hotărârii nr. 100/1019 a CNCD sub aspectul măsurii de la pct. 1 al hotărârii, reprezentat de constatarea victimizării conform art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, aceasta fiind și explicația faptului că nu a înțeles să o cheme în judecată de la bun început, nemulțumirea reclamantului vizând numai aplicarea amenzii.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în O.G. nr. 137/2000, art. 31 alin. (2) și art. 1 alin. (5) din Constituție.

În esență, a susținut că prima instanță nu a cercetat cuprinsul petiției sale nr. 5230/27.08.2018 adresată CNCD, stabilind greșit situația de fapt; că a făcut confuzii între obiectul cauzei și Legea nr. 554/2001, invocând decizii ale Curții Constituționale care nu au legătură cu dosarul, că a ignorat totalmente faptul că reclamantul a recunoscut fără absolut niciun regret toate comportamentele factuale indicate în petiție, a stabilit vădit nelegal că reclamantul ar beneficia de la sine putere de imunitate față de actul normativ O.G. nr. 137/2000; i-a fost încălcat dreptul la tratament nediscriminatoriou și la informații în probleme de interes personal.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Colegiul Medicilor din Județul Mureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 4 martie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta A. este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Reclamantul Colegiul Medicilor din Județul Mureș a formulat cererea de chemare în judecată exclusiv în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Hotărârii nr. 100 din 13.02.2019 emisă de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care a fost amendat contravențional cu 3.000 de RON, conform prevederilor art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

La termenul din data de 06.09.2019 prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 C. proc. civ., a pus în vedere reclamantului să precizeze dacă înțelege să solicite introducerea în cauză a doamnei A., persoana care a formulat sesizarea adresată CNCD.

Având în vedere adresa reclamantului nr. 5036 din 11.09.2019 prin care a arătat că înțelege să solicite introducerea în cauză a persoanei care a fost formulat sesizarea, instanța de fond, prin încheierea din 18.10.2019, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a doamnei A..

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a adus critici de nelegalitate sentinței invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile care privesc nelegala citare a acesteia, prima instanța încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sentinței pronunțate.

În concret, recurenta-pârâtă a susținut că i-au fost încălcate toate drepturile procesuale, inclusiv cele derivând din principiul contradictorialității, legalității, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, deoarece, deși a indicat expres locul ales unde să fie citată, respectiv în "Târgu-Mureș, județul Mureș" prima instanță nu a citat-o și nu i-a comunicat actele de procedură în acest loc.

Analizând aceste critici, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte observă că prin încheierea din 18.10.2019, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a doamnei A., dispunând totodată comunicarea cererii de chemare în judecată, a înscrisurilor atașate și o copie a încheierii de ședință. Adresa la care s-a dispus citarea și comunicarea pârâtei a fost cea indicată de intimatul-reclamant în cererea de introducere în cauză, respectiv "Târgu-Mureș, județul Mureș".

Prin cererea depusă de recurenta-pârâtă la data de 27.11.2019, aceasta a indicat adresa din Târgu-Mureș, str. x și a arătat faptul că nu a primit cererea de chemare în judecată, înscrisurile atașate acesteia, întâmpinările formulate în cauză și nici încheierea de ședință din data de 18.10.2019.

Deși la termenul următor, prin încheierea din 29.11.2019, prima instanță a dispus citarea pârâtei A. și comunicarea din nou a cererii de chemare în judecată, a înscrisurilor atașate, însoțite de o copie a întâmpinării și a încheierii de ședință din data de 18.10.2019, Înalta Curte observă că procedura de citare și de comunicare a actelor de procedură nu a fost legal îndeplinită, deoarece nu s-a făcut la adresa indicată de recurenta-pârâtă, respectiv în Târgu-Mureș, str. x, aceasta fiind în continuare citată la adresa din Târgu-Mureș, str. x.

De asemenea, prin încheierea din 22 mai 2020, prima instanță a apreciat lipsa de procedură cu pârâta A., motiv pentru care a dispus amânarea cauzei pentru citarea pârâtei, citare care s-a realizat tot la adresa din Târgu-Mureș, str. x.

Potrivit art. 153 din C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

Potrivit art. 154 din C. proc. civ.:

"(1) Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul.

(7) Instanța va verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen și, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum și pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen."

Potrivit art. 155 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Vor fi citați: pct. 6. pesoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă"

Înalta Curte constată că citarea pârâtei A., în fața instanței de fond, s-a efectuat exclusiv la adresa indicată de intimatul-reclamant Colegiul Medicilor din județul Mureș prin cererea de introducere în cauză, (Târgu-Mureș, județul Mureș) și nu la locul ales și indicat de către recurenta-pârâtă (Târgu-Mureș, str. x).

Prin urmare, aplicând dispozițiile menționate anterior la speța de față, se constată că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu recurenta-pârâtă pe tot parcursul judecării cauzei în fața primei instanțe, în acest mod fiindu-i cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

În raport de această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzu de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenta-pârâtă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze în parte sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu menținerea dispoziției privind admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 970 din 9 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține dispoziția privind admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.