ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 31 martie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
În cadrul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din data de 12 iunie 2018, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța a dispus suspendarea judecății, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cauzei nr. 717/45/2014.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 111/2019 din 24 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția perimării. S-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul Colegiul Tehnic Ghe. Asachi Iași în contradictoriu cu pârâtul Centrul National de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a dispus suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr. x/2014, în care recurentul nu a fost parte, astfel că nu a luat cunoștință de soluția pronunțată de acesta și nici de data pronunțării deciziei.
Raportat la acest aspect, a apreciat recurentul că în mod greșit curtea de apel a aplicat sancțiunea procesuală care se bazează pe prezumția de desistare, astfel că a solicitat să se constate temeinicia recursului și să se dispună trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Apărările intimatului
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.
În speță, prin încheierea din data de 12.06.2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cauzei nr. 717/45/2014.
Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 4284/03.12.2018.
Cum s-a arătat anterior, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.
Aceasta este și situația în speța dedusă judecății, părțile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului, de la data pronunțării deciziei nr. 4284/03.12.2018 în dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că, nefiind parte în dosarul nr. x/2014, nu a putut lua cunoștință de data soluționării acestuia.
Recurentul este parte în dosarul nr. x/2017 și are cunoștință de soluția pronunțată prin încheierea din 12.06.2018 prin care Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cauzei nr. 717/45/2014.
În aceste condiții, având în vedere că avea cunoștință de numărul dosarului până la a cărui soluționare a fost dispusă suspendarea în dosarul nr. x/2017, în care era parte, putea face demersuri pentru a afla soluția pronunțată și a lua măsurile pe care le considera necesare.
În consecință, Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurent sentinței atacate.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Colegiul Tehnic "A." Iași împotriva sentinței nr. 111/2019 din 24 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de Colegiul Tehnic "A." Iași împotriva sentinței nr. 111/2019 din 24 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 31 martie 2022.