ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 21.12.2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 593/23.10.2018 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori.

Reclamanta a solicitat și recunoașterea vechimii efective la parchetul de pe lângă tribunal în sensul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, de la momentul introducerii primei cereri de transfer (iunie 2017), necesară în vederea participării la examenele de promovare efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.

Prin Decizia nr. 2534/15.05.2019 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. x/2018 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 24.06.2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 315/2019 din 10 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori.

A fost anulată Hotărârea nr. 593/23.10.2018 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect recunoașterea vechimii efective la parchetul de pe lângă tribunal.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, după rejudecare, respingerea contestației ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Astfel, în cauză nu se poate reține că hotărârea recurată a fost adoptată cu exces de putere, întrucât respingerea cererii de transfer a reclamantei a fost motivată, fiind adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum și a prevederilor art. 2 și 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

Secția pentru procurori a analizat cererea de transfer în considerarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament și a avut în vedere faptul că, în exercitarea atribuțiilor sale privind gestionarea resurselor umane ale parchetelor, trebuie să se asigure un just echilibru între interesul general al societății privind buna funcționare a sistemului judiciar și interesul personal al magistratului.

Urmărind acest echilibru, secția pentru procurori a constatat că situația unităților de parchet implicate nu justifică, la acest moment, vacantarea unui alt post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unde există deja trei posturi vacante, în condițiile unei încărcături de dosare pe procuror peste media națională în primul semestru din anul 2018. Comparativ, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, deși există două posturi de execuție vacante, încărcătura de dosare pe procuror s-a situat în aceeași perioadă de referință la jumătatea mediei naționale.

A mai arătat recurentul că respingerea cererii de transfer a contestatoarei ce viza o unitate de parchet situată în aceeași localitate cu unitatea de parchet la care aceasta funcționează nu poate echivala cu vreo atingere adusă dreptului la muncă al acesteia, aceasta beneficiind de gradul profesional aferent parchetului de pe lângă tribunal, obținut în condițiile legii și de salarizarea aferentă, chiar dacă își desfășoară în continuare activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, ca urmare a respingerii cererii de transfer.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 593/23.10.2018 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori. Reclamanta a solicitat și recunoașterea vechimii efective la parchetul de pe lângă tribunal în sensul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, de la momentul introducerii primei cereri de transfer (iunie 2017), necesară în vederea participării la examenele de promovare efectivă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.

Soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii și de anulare a Hotărârii nr. 593/23.10.2018 emise de Consiliul Superior al Magistraturii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurent este nefondat.

Recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. A apreciat că nu se poate reține că hotărârea recurată a fost adoptată cu exces de putere, întrucât respingerea cererii de transfer a reclamantei a fost motivată, fiind adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum și a prevederilor art. 2 și 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor. În opinia recurentului, secția pentru procurori a analizat cererea de transfer în considerarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament și a avut în vedere faptul că, în exercitarea atribuțiilor sale privind gestionarea resurselor umane ale parchetelor, trebuie să se asigure un just echilibru între interesul general al societății privind buna funcționare a sistemului judiciar și interesul personal al magistratului.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentului Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile în care, astfel cum a remarcat instanța de fond, în situația păstrării datelor statistice invocate de acesta pentru o perioadă nedefinită ar însemna ca reclamanta să nu își desfășoare activitatea niciodată conform gradului profesional deținut, ceea ce ar însemna îngrădirea dreptului la muncă și o discriminare a reclamantei în raport cu ceilalți procurori cu grad de parchet de pe lângă tribunal, care își desfășoară activitatea în mod efectiv la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.

Recurentul a mai susținut că a urmărit justul echilibru între interesul general al societății privind buna funcționare a sistemului judiciar și interesul personal al magistratului, constatând că situația unităților de parchet implicate nu justifică, la acest moment, vacantarea unui alt post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, unde există deja trei posturi vacante, în condițiile unei încărcături de dosare pe procuror peste media națională în primul semestru din anul 2018. Comparativ, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, deși există două posturi de execuție vacante, încărcătura de dosare pe procuror s-a situat în aceeași perioadă de referință la jumătatea mediei naționale.

Înalta Curte reține că, deși recurentul-pârât beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte, cum este cel atacat în cauză, nu se poate concluziona că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criterii obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar. Analiza unei cereri de transfer nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Or, în cauză, marja de apreciere de care se bucură recurentul-pârât a fost depășită. Contrar susținerilor acestuia, hotărârea contestată a fost emisă cu exces de putere, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, prin încălcarea dreptului la muncă al reclamantei, drept consacrat constituțional, întrucât a îngrădit desfășurarea activității profesionale de către intimata-reclamantă potrivit gradului de procuror de tribunal deținut.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori împotriva sentinței nr. 315/2019 din 10 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori împotriva sentinței nr. 315/2019 din 10 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2022.