ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1971/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Resurse Umane, a formulat contestație cu privire la modul de respectare a prevederilor legale cu privire la faza de evaluare a ofertelor și desemnare a câștigătorului privind Concursul public de oferte nr. 98/2019 pentru concesionarea activității miniere de exploatare, perimetrul Roșioara, jud. Vâlcea, publicat pe lista perimetrelor scoase la concurs public de oferte, Runda nr. 98/2019, solicitând anularea Raportului nr. x/13.05.2019 de analiză a documentației de concesionare pentru explorare a perimetrului Roșioara, județul Vâlcea, a Raportului de evaluare nr. x/24.05.2019 și a ofertelor aferente perimetrului Roșioara, județul Vâlcea, precum și a Raportului întocmit de comisia de contestații, acte administrative emise de pârâtă în cadrul procedurii de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte runda 98/2019, perimetrul Roșioara, județul Vâlcea, a procedurii în ansamblul său.

Prin sentința civilă nr. 28/F - CONT din 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit a fost respinsă critica privind soluția comisiei de contestații cu privire la indicarea în adresa nr. x/24.06.2019 a faptului că înregistrarea la aceasta a contestației s-a efectuat sub nr. x/27.032019, lucru imposibil din punct de vedere cronologic, astfel că este corectă afirmația că pârâta nu s-a pronunțat în concret asupra contestației reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu a luat în atenție niciunul dintre motivele contestației depuse.

A mai susținut recurenta că instanța de fond a reținut că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor fiscale și că reclamanta a fost depunctată în mod nelegal pentru o datorie care nu ajunsese la scadență, deci a considerat critica admisibilă, însă a apreciat că nu ar putea conduce per se la admiterea contestației și anularea raportului de evaluare, în condițiile în care punctajul maxim pe acest aspect era de 3 puncte, iar diferența dintre cele două oferte este de la 88,69 puncte obținute de oferta câștigătoare și 64 puncte obținute de reclamantă. Însă, această modalitate de interpretare a dispozițiilor legale este greșită, instanța de fond apreciind, cu alte cuvinte, că doar dacă punctajul corect ar fi condus la alt clasament al ofertelor ar trebui aplicată corect legea și anulat raportul procedurii, astfel nu se justifică analiza legalității evaluării ofertelor.

Recurenta a susținut că, prin contestația formulată, a solicitat verificarea modalității de punctare a ofertanților din punct de vedere al respectării normelor legale incidente, raportat la ofertele depuse de cei doi candidați. Acest aspect nu intră sub incidența prevederilor art. 81 alin. (3) din Norme, astfel cum greșit a interpretat instanța de fond, întrucât nu s-a solicitat de către reclamantă reevaluarea ofertelor, ci verificarea legalității și modalității de stabilire a punctajului. Astfel, printr-o expertiză de specialitate se putea constata și în cazul celorlalte subcapitole ale ofertei greșita aplicare a normelor legale și depunctarea nejustificată a ofertei recurentei-reclamante, însă, prin respingerea acestei probe, a apreciat recurenta că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Totodată, a apreciat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor rolului activ al judecătorului și principiul aflării adevărului.

În opinia recurentei, instanța de fond a respins, fără o motivare adecvată, și critica privind Ordinul Președintelui ANRM nr. 177/2019 prin care s-au stabilit criteriile și modul de evaluare a ofertelor.

Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a răspuns la toate motivele contestației. Astfel, prin aplicarea greșită a legii și prin omisiunea punctării anumitor documente, informații cuprinse în documentație pe care comisia nu le-a observat, recurenta nu a beneficiat de o evaluare corectă, cel puțin raportat la aplicarea legislației specific în domeniu. Recurenta a reluat apoi, în ceea ce privește cele trei capitole, susținerile din cererea de chemare în judecată.

A mai susținut recurenta că hotărârea instanței de fond este nemotivată, câtă vreme nu se amintesc mijloacele de probă ce au format convingerea instanței și nici nu se arată argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei. De asemenea, instanța nu a analizat și nu a administrat probe cu privire la criticile recurentei privind aplicarea prevederilor legale specifice cu privire la oferta tehnică și cea privind protecția mediului. Se impunea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în opinia recurentei, întrucât este nevoie de antamarea fondului pentru stabilirea legalității procedurii.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Raportului nr. x/13.05.2019 de analiză a documentației de concesionare pentru explorare a perimetrului Roșioara, județul Vâlcea, a Raportului de evaluare nr. x/24.05.2019 și a ofertelor aferente perimetrului Roșioara, județul Vâlcea, precum și a Raportului întocmit de comisia de contestații, acte administrative emise de pârâtă în cadrul procedurii de deschidere, evaluare și negociere pentru concursul public de oferte runda 98/2019, perimetrul Roșioara, județul Vâlcea, a procedurii în ansamblul său.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Primul motiv de recurs invocat de recurentă este cel prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În esență, recurenta a invocat în susținerea acestui motiv faptul că instanța de fond a respins proba cu expertiză tehnică de specialitate prin care se putea constata și în cazul celorlalte subcapitole ale ofertei greșita aplicare a normelor legale și depunctarea nejustificată a ofertei recurentei-reclamante. Totodată, a apreciat recurenta că, prin respingerea acestei probe, i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea principiilor rolului activ al judecătorului și principiul aflării adevărului.

Înalta Curte reține că, în principiu, critica privind respingerea de către instanța de fond a unor probe nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii. Aprecierea utilității, pertinenței și concludenței probelor este atributul primei instanțe, conform art. 254 din C. proc. civ., și acestea conferă temeinicie hotărârii. Pe calea recursului, cale extraordinară de atac care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate ale hotărârii, nu pot fi aduse critici de netemeinicie. Respingând probele solicitate, judecătorul a făcut aprecieri asupra utilității acestora, în limitele art. 254 din C. proc. civ., fără a se putea susține încălcarea ori îngrădirea dreptului reclamantei la apărare sau principiilor rolului activ al judecătorului și principiul aflării adevărului.

Înalta Curte observă că în mod just, prima instanță a apreciat că aceste probe nu sunt utile și concludente soluționării cauzei, în raport de obiectul cererii deduse judecății și de motivele de fapt și de drept invocate de parte, astfel că nu se poate statua că a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei. Instanța nu are obligația să administreze toate probatoriile solicitate de parte, ci doar pe acelea care pot conduce la aflarea adevărului și la soluționarea judicioasă a cauzei.

Alt motiv de casare invocat de către recurenta-reclamantă, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., este acela al nemotivării sentinței atacate, fiind invocate în susținere argumente privind faptul că instanța de fond ar respins, fără o motivare adecvată, și critica privind Ordinul Președintelui ANRM nr. 177/2019 prin care s-au stabilit criteriile și modul de evaluare a ofertelor, precum și faptul că nu a răspuns la toate motivele contestației. A mai susținut recurenta că hotărârea instanței de fond este nemotivată, câtă vreme nu se amintesc mijloacele de probă ce au format convingerea instanței și nici nu se arată argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 din C. proc. civ., respectând garanțiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susținerile părților litigante, instanța judecătorească poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, motivarea să urmând să reliefeze raționamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluția pronunțată, cu arătarea acelor elemente esențiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent și suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguități și contradicții, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conținutul unui asemenea act procedural.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse de ambele părți la dosar, făcând referire expresă la acestea în cuprinsul hotărârii, indicând paginile la care se regăsesc în dosar, astfel că nu se poate susține că nu au fost indicate probele pe care le-a avut în vedere în cuprinsul motivării soluției adoptate.

Nici critica privind faptul că nu s-ar fi arătat argumentele pentru care au fost înlăturate apărările recurentei nu este întemeiată, întrucât instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată.

În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce privește faptul că, la filele x verso - 11 din recurs, recurenta a reluat fidel susținerile din cererea de chemare în judecată, Înalta Curte amintește că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanței de control judiciar, în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de instanța de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Această examinare presupune existența unor critici concrete cu privire la soluția atacată, pentru a permite instanței de recurs să stabilească dacă sentința este conformă cu normele legale incidente în speță.

Cu alte cuvinte, aspectele reiterate de recurenta-reclamantă în cererea de recurs și care au fost invocate în fața instanței de fond în cererea de chemare în judecată nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate în calea de atac a recursului față de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă având obligația de a arăta care sunt motivele de nelegalitate pentru care a înțeles să conteste sentința recurată.

A mai susținut recurenta că în mod greșit a fost respinsă critica privind soluția comisiei de contestații cu privire la indicarea în adresa nr. x/24.06.2019 a faptului că înregistrarea la aceasta a contestației s-a efectuat sub nr. x/27.032019, lucru imposibil din punct de vedere cronologic, astfel că, în opinia recurentei, este corectă afirmația că pârâta nu s-a pronunțat în concret asupra contestației reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu a luat în atenție niciunul dintre motivele contestației depuse.

Înalta Curte constată că această susținere este neîntemeiată, fiind vorba de o simplă eroare materială, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul adresei sunt identificate numărul raportului de evaluare și numărul raportului de analiză a documentației, în procedură fiind doi participanți.

A mai menționat recurenta că instanța de fond a reținut că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor fiscale și că reclamanta a fost depunctată în mod nelegal pentru o datorie care nu ajunsese la scadență, deci a considerat critica admisibilă, însă a apreciat că nu ar putea conduce per se la admiterea contestației și anularea raportului de evaluare, în condițiile în care punctajul maxim pe acest aspect era de 3 puncte, iar diferența dintre cele două oferte este de la 88,69 puncte obținute de oferta câștigătoare și 64 puncte obținute de reclamantă. Însă, a arătat recurenta, această modalitate de interpretare a dispozițiilor legale este greșită, instanța de fond apreciind, cu alte cuvinte, că doar dacă punctajul corect ar fi condus la alt clasament al ofertelor ar trebui aplicată corect legea și anulat raportul procedurii, astfel nu se justifică analiza legalității evaluării ofertelor.

Și această critică este neîntemeiată, instanța de fond reținând, într-adevăr, că susținerea reclamantei vizează în principal aplicarea unor dispoziții legale în materie fiscală, dar s-a apreciat în mod corect că, și în situația în care această critică nu este inadmisibilă, nu ar putea conduce la admiterea contestației și anularea raportului de evaluare, având în vedere punctajul maxim de care beneficiază acest subcapitol și diferențele dintre punctajele obținute de cei doi participanți la procedură.

Recurenta a susținut că, prin contestația formulată, a solicitat verificarea modalității de punctare a ofertanților din punct de vedere al respectării normelor legale incidente, raportat la ofertele depuse de cei doi candidați. În opinia sa, acest aspect nu intră sub incidența prevederilor art. 81 alin. (3) din Norme, astfel cum greșit a interpretat instanța de fond, întrucât nu s-a solicitat de către reclamantă reevaluarea ofertelor, ci verificarea legalității și modalității de stabilire a punctajului.

Nici această critică nu este întemeiată, prin criticile formulate referitoare la cap. 1 și 2 recurenta tinzând la reevaluarea ofertelor, aceasta solicitând verificarea modalității de acordare a punctajelor în funcție de conținutul tehnic al documentației întocmite, aspect nepermis de dispozițiile art. 80 alin. (3) din Normele aprobate prin H.G. nr. 1208/2003.

În aceeași situație este și susținerea privind faptul că, prin aplicarea greșită a legii și prin omisiunea punctării anumitor documente, informații cuprinse în documentație pe care comisia nu le-a observat, recurenta nu a beneficiat de o evaluare corectă, cel puțin raportat la aplicarea legislației specific în domeniu.

În fine, instanța de control judiciar apreciază că este neîntemeiată și susținerea privind faptul că instanța de fond a respins, în opinia recurentei, fără o motivare adecvată, și critica privind Ordinul Președintelui ANRM nr. 177/2019 prin care s-au stabilit criteriile și modul de evaluare a ofertelor. În condițiile în care criteriile și modul de evaluare a ofertelor au fost stabilite prin ordinul menționat, respectiv printr-un act administrativ care beneficiază de prezumția de legalitate, nu pot fi primite critici referitoare la o pretinsă imprecizie în definirea criteriilor.

În concluzie, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 28/F - CONT din 12 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 28/F - CONT din 12 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 martie 2022.