ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 219/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra constatării perimării cererilor de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, la 29 septembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se constate nulitatea absolută a acordului de încetare contract nr. x din 1 februarie 2017, încheiat între părți, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 213 din 17 noiembrie 2020, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a anulat cererea de chemare în judecată.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de reexaminare împotriva acestei încheieri, cerere care a fost respinsă prin încheierea civilă nr. 4/CC din 12 ianuarie 2021.

Împotriva încheierii nr. 213 din 17 noiembrie 2020 reclamanta a declarat apel.

Prin încheierea din 5 aprilie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 579/A-C din 15 noiembrie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 213 din 17 noiembrie 2020.

Reclamanta a declarat recurs împotriva încheierii din 5 aprilie 2021 și a deciziei nr. 579/A-C din 15 noiembrie 2021, solicitând casarea hotărârilor atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că în mod greșit a fost constatată perimarea apelului la 15 noiembrie 2021 întrucât la 12 noiembrie 2021 a declarat recurs împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata în apel. În opinia recurentei, curtea de apel ar fi trebuit să înainteze dosarul instanței superioare.

La 25 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 7 decembrie 2022, văzând referatul de la dosar, instanța supremă a dispus citarea părților pentru termenul de la 8 februarie 2023, în vederea discutării perimării.

Analizând cu prioritate aspectul perimării recursurilor, față de dispozițiile art. 416 raportat la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimarea are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Instanța supremă constată că judecata cauzei a fost suspendată la 25 mai 2022 întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și niciuna dintre părți nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Ca urmare, de la data suspendării judecării cauzei prin încheierea de ședință din 25 mai 2022 și până la 7 decembrie 2022, data referatului întocmit potrivit art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, au trecut mai mult de șase luni, fără ca părțile să fi îndeplinit vreun act de procedură și fără să fi intervenit cauze de întrerupere sau de suspendare în sensul art. 417-418 C. proc. civ.

Termenul de perimare este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se află.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține incidența dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și va constata perimate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 5 aprilie 2021 și împotriva deciziei nr. 579/A-C din 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 5 aprilie 2021 și împotriva deciziei nr. 579/A-C din 15 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.