ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1815/2022

Ședința publică din data de 25 martie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.09.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună următoarele:

- să anuleze Decizia nr. 1121/18.06.2019, emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

- să constate că imobilul situat în orașul Ardud, str. x, jud. Satu Mare, înscris în CF x Ardud, nr. top. x a făcut obiectul preluării abuzive de către Statul Român;

- să oblige intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România să emită o decizie de retrocedare în natură, în favoarea reclamantei A. cu privire la imobilul descris mai sus;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 24/CA/2020 - PI pronunțată la data de 03 martie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de A..

Împotriva sentinței anterior menționată pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe Curtea de Apel Oradea. A solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză au formulat întâmpinare intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs invocată din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1), aplicabil în virturtea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)"

În ceea ce privește recursul formulat de recurentul A., se constată că sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 09 martie 2020, iar recurentul A. a formulat recurs la data de 02 iunie 2020, ultima zi pentru declararea în termen a recursului era data de 01 iunie 2020.

Potrivit art. 42 alin. (6), (7) și (8) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României și publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020:

"(6) În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.

(7) Termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele prevăzute la alin. (6), aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (6) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.

(8) După încetarea stării de urgență, judecarea proceselor prevăzute la alin. (6) se reia din oficiu. În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților."

Ulterior, prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României și publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020, s-a dispus la art. 1 că "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020."

Prin dispozițiile art. 62 din Decretul nr. 240/2020 s-a prevăzut:

"Prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile", iar dispozițiile art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/2020 stabilesc că "(12)Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență",

Calculând cele 30 de zile de prelungire a stării de urgență, începând cu data de 15 aprilie 2020, se constată că ultima zi în care a fost instituită starea de urgență a fost 14.05.2020.

Prin urmare, termenul de 15 zile de formulare a cererii de recurs a început să curgă începând cu data de 15.05.2020.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, respectiv data de 15.05.2020, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data ieșirii din starea de urgență - 15 mai 2020, termenul de formulare a cererii de recurs a început să curgă de la data de 16 mai 2020 și se împlinea la data de 31 mai 2020, duminică, astfel că ultima zi pentru formularea căii de atac a fost data de 01 iunie 2020.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (2 iunie 2020), în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta - reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței nr. 24/CA/2020 - PI din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2022.