ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2022

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 03.09.2019, reclamantul A. din Județul Satu Mare, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea Deciziei nr. 1122/18.06.2019, emisă de pârâtă, să constate că imobilul situat în municipiul Carei, județul Satu Mare, înscris în CF x Carei, nr. top. x, a făcut obiectul preluării abuzive de către Statul Român, să dispună obligarea pârâtei să emită o decizie de retrocedare în natură a imobilelor în favoarea reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 42/CA din 27 mai 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a III - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

-a anulat Decizia nr. 1122 din 18.06.2019 emisă de pârâtă;

-a constatat caracterul abuziv al preluării de către Statul Român a imobilelor situate în municipiul Carei, str. x, jud. Satu Mare înscrise în C.F. nr. x Carei sub nr. top. x;

-a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind soluționarea cererii de retrocedare formulată de reclamant ținând seama de considerentele prezentei sentințe;

-a respins ca nefondate celelalte pretenții;

-a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4810 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România a formulat recurs, criticând soluția instanței pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a criticat sentința instanțe de fond pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 al 1, pct. 8 din C. proc. civ., sub aspectul cheltuielilor de judecată la acordarea cărora a fost obligată .

În esență, recurenta a susținut că sentința civila nr. 42/CA/2020 a fost dată cu aplicarea greșită a prevederile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., prin obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4810 RON.

Raportat la petitul contestației formulate de către A. din Satu Mare, instanța de fond, prin sentința recurată, a admis doar în parte acțiunea reclamantei.

În acest context, recurenta consideră că instanța de fond a încălcat prevederile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ. prin obligarea sa la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în cuantumul solicitat de către reclamantă.

II. Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele în continuare arătate:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind soluționarea cererii de retrocedare formulată de reclamant și a respins ca nefondate celelalte pretenții, obligând pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4810 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., prin obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, deși acțiunea a fost admisă în parte, sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Conform art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., însă, "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată" .

Având în vedere aceste dispoziții, cum instanța de fond a admis în parte acțiunea, în mod greșit a obligat pârâta la plata în totalitate, către reclamant, a cheltuielilor de judecată în sumă de 4810 RON, fără a avea în vedere culpa procesuală a acesteia.

În acest context, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., în raport de faptul că acțiunea a fost admisă în parte, constată că se impune reducerea cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de către de pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 2500 de RON, menținând restul dispozițiilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România împotriva sentinței civile nr. 42/CA din 27 mai 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a III - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată, în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la suma de 2500 de RON.

Menține restul dispozițiilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.