ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1798/2021

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017 la data de 20.11.2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților anularea deciziei nr. 10058/19.10.2017 și obligarea paratului la plata sumei de 418.495 RON, cu titlu de daune morale, a sumei de 7845 RON, cu titlu de daune materiale, respectiv a sumei de 23.660 de RON reprezentând valoarea câștigului nerealizat din munca raportat la starea de incapacitate totala constanta, urmând a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2658 pronunțată în data de 07.06.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR.

Anulează în parte decizia nr. 10058/19.10.2017.

Stabilește cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamantei la suma de 150.000 RON.

Obligă pârâta la soluționarea pe fond a cererii de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câștigului nerealizat din muncă.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 274,18 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport martor).

Respinge în rest acțiunea astfel cum a fost precizată ca neîntemeiată."

Cererea recurs

Împotriva sentinței nr. 2658 din data de 07.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și, încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de judecata a interpretat greșit legislația aplicabilă în speța de fata.

În dezvoltarea criticilor sale, arată recurentul că, în ceea ce privește reținerea instanței de fond, în sensul că FGA nu a individualizat corect încadrarea la pragul valoric maximal, acordând 800 RON pe zi de întârziere pentru cele 160 de zile de îngrijiri medicale, în loc de 900 RON și, în concluzie trebuia acordata suma de 144 000 RON si nu cea de 128 000 RON acordata de FGA, la pronunțarea soluției, instanța a mai avut in vedere depoziția martorului audiat în cauză din care reise ca reclamanta si-a schimbat modul de viata, mărind suma acordata cu titlu de despăgubiri la 150 000 RON, se observă din cuprinsul Deciziei 258/16.11.2016, Anexa nr. 2 la procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare(morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, faptul că, pentru acordarea despăgubirilor maxime de 900 RON/zi, incadrate în pragul 3, punctajul maxim se acordă numai în cazul îndeplinirii cumulative a consecințelor prevăzute la pct. a), c) si f) ale pragului 3.

Astfel rezulta că judecătorul de fond trebuia sa verifice acest aspect, respectiv daca în cauză erau întrunite cumulativ următoarele:

a) exista o infirmitate/instalarea unui handicap,

c) exista un prejudiciu estetic grav si permanent,

f) capacitatea de munca a fost pierduta.

In speța pendinte, reclamanta nu a făcut dovada existentei îndeplinirii cumulative a acestor 3 condiții, astfel că, în mod corect FGA a acordat despăgubiri îndreptate spre maxim, dar nu maxime, respectiv-800 RON pe zi de îngrijire medicală, însă instituția nu avea temei legal pentru acordarea a 900 RON/zi de îngrijire medicala, care era maximul prevăzut.

Într-o altă critică mai susține recurenta că instanța de judecată a obligat FGA la soluționarea pe fond a cererii de plata privind acordarea despăgubirilor constând în valoarea câștigului nerealizat din munca, fără a motiva faptul că petenta nu a depus înscrisuri justificative din care sa reiasă temeinicia acordării acestei solicitări. Soluționarea cererii de plata si emiterea deciziei FGA are in vedere înscrisurile depuse de către petenti la momentul respectiv si nu ulterior, in faza de judecare a contestației. De asemenea, pentru orice pretenții suplimentare, survenite după data soluționării cererii inițiale, aceștia se pot adresa cu o noua cerere către FGA, fiind inadmisibile acordarea pretențiilor după soluționarea cererii de plata la care FGA a fost inițial investit.

Deopotrivă, mai susține recurenta că soluția judecătorului de fond este criticabila și sub aspectul interpretării art. 453 punctul 2 C. proc. civ. care prevede:

"Când cererea a fost admisa numai in parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata."

In cauza pendinte, judecătorul de fond a admis în parte cererea, fără să stabilească în ce măsură a acordat cheltuielile de judecată, sens în care solicită a se reanaliza cauza și sub acest aspect.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea parte a sentinței recurate și, pe cale de consecință, să se dispună respingerea în tot a contestației formule de intimata-reclamantă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul recurs.

Apărările formulate în cauză

Intimata- reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - pârât, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 07.01.2019, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul căii de atac ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de drept și de fapt relevante

La data de 09.07.2012 a avut loc un accident de circulație din culpa conducătorului auto cu nr. x, care, circulând pe DN 66, pe fondul oboselii, a pierdut controlul direcției de mers și s-a izbit de un capăt de pod, rezultând astfel decesul numitului B. și vătămarea corporala grava a numitei A.. La momentul producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de inmatriculare x era asigurat RCA la C. S.A., cu polița RCA seria x.

Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de daună nr. x (nr. unic 37678).

Prin cererile de plata înregistrate la FGA sub nr. x/27.05.2016, recurenta - reclamantă A. dar și ceilalți petenți D., E., F. și G., au solicitat să fie despăgubiți din disponibilitățile FGA cu suma de 2.250.000 RON reprezentând prejudiciu moral și material suferit ca urmare a decesului numitului B. și a vătămării corporale a reclamantei A., ca urmare a accidentului rutier din data de 09.07.2012.

Procedura administrativă necontencioasă s-a finalizat prin emiterea de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a Deciziei nr. 10.058/19.10.2017, prin care a soluționat cererea de plată nr. x din 27.05.2016, în sensul admiterii în parte a acesteia, adică pentru suma totală în valoare de 313.771 RON, respingându-se cererea de plată cu privire la diferența dintre sumele solicitate și cele acordate.

În acest context, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea Deciziei nr. 10.058/19.10.2017, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 418.495 RON, cu titlu de daune morale și suma de 7845 RON, cu titlu de daune materiale, respectiv suma de 23.660 RON reprezentând valoarea câștigului nerealizat din muncă raportat la starea de incapacitate totală constantă, solicitând și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința recurată a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A., astfel cum a fost precizată, fiind anulată în parte Decizia nr. 10058/19.10.2017, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor morale cuvenite reclamantei A. la suma de 150.000 RON.

Deopotrivă, a fost obligat pârâtul la soluționarea pe fond a cererii de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câștigului nerealizat din muncă, precum și la plata către reclamantă a sumei de 274,18 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport martor), respingându-se în rest acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În cadrul primei critici, recurentul critică acordarea de către instanța de fond a despăgubirilor maxime de 900 RON/zi de îngrijire medicală, încadrate în Pragul 3 din Anexa nr. 2 la procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare, susținând că punctajul maxim se acordă numai în cazul îndeplinirii cumultative a consecințelor prevăzute la pct. a), c) și f) ale pragului 3, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței îndeplinirii cumulative a acestor 3 condiții.

Înalta Curte apreciază că această critică a recurentului este nefondată, în condițiile în care la Pragul 3 din cadrul Procedurii se menționează doar că " Punctajul maxim se va acorda pentru consecințele prevăzute la pct. a), c) și f) ale pragului", neregăsindu-se condiția ca toate cele 3 consecințe să fie îndeplinite cumulativ, ceea ce înseamnă că interpretarea dată de recurentă este eronată.

Interpretând coroborat modul de încadrare a despăgubirilor în punctajul minim, mediu și maxim din cadrul Pragului 3, Înalta Curte reține că pentru încadrarea în punctajul maxim este suficientă producerea oricăreia din consecințele prevăzute la pct. a) - o infirmitate/instalarea unui handicat, c)- un prejudiciu estetic grav și permanent și f)- capacitatea de muncă a fost pierdută, nefiind necesară întrunirea cumulativă a acestora.

Prin urmare, în condițiile în care intimata - reclamantă a suferit o invaliditate permanentă grad II, iar capacitatea de muncă a fost permanent pierdută, conform Deciziei medicale atașată la fila x din Volumul I al dosarului de fond, această situație de fapt fiind necontestată, de altfel, de către recurentul - pârât, în mod judicios instanța de primă jurisdicție a apreciat ca fiind justificată acordarea unei sume maxime de 900 RON/zi de îngrijire medicală, nefiind obligatorie și îndeplinirea condiției prevăzute la pct. c) referitoare la existența unui prejudiciu estetic grav și permanent.

Prin urmare, critica recurentului referitoare la îndeplinirea cumulativă a consecințelor prevăzute la pct. a), c) și f) pentru Pragul 3 din Anexa 2 la procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, este neîntemeiată.

Nici cea de-a doua critică a recurentului nu este aptă să conducă la reformarea hotărârii pronunțate de judecătorul de primă jurisdicție.

În cadrul acesteia recurentul susține că instanța de judecată a obligat FGA la soluționarea pe fond a cererii de plată privind acordarea despăgubirilor constând în valoarea câștigului nerealizat din muncă, fără a motiva că petenta nu a depus înscrisuri justificative din care să reiasă temeinicia acordării acestei solicitări.

Analizând conținutul Deciziei nr. 10058/19.10.2017, ce face obiectul litigiului, constată instanța de control judiciar că, în privința cererii intimatei - reclamante A., recurentul - pârât s-a limitat a reține doar că ", având in vedere ca vătămarea corporala i-a provocat drept consecințe -.pareza nerv radial, spenectomie, reconstrucție chirurgicala humerus drept, fractura aripă iliaca, fractura cot, fractura ischio-pubiana, fracturi apofize L4 si L5, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 160 zile de îngrijiri medicale, si coroborat cu faptul ca petentă a suferit o invaliditate permanenta gradul II, s-a stabilit acordarea unei sume de 800 RON/zi de îngrijire medicală rezultând suma de 128,000 de RON daune morale . La aceasta suma se adaugă suma de 7.844 RON, reprezentând cheltuieli materiale probate cu înscrisuri justificative, rezultând astfel suma totala de 135.844 RON.".

În continuare, reținând dispozițiile art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011, în forma în vigoare la data producerii accidentului, recurentul a decis " Art. 1 -Admite în parte cererea de plată formulată de petenții D., E., F., G., A., prin avocat, pentru suma totală în valoare de 313.771 RON - conform sumelor mai sus relevate.

Art. 2 - Respinge cererea de plată formulată de petenți, cu privire la diferența dintre sumele solicitate și cele acordate", deși, în cadrul Cererii de despăgubire adresată Fondului de Garantare a Asiguraților, reclamanta A. a solicitat " 2.1 suma de 418.495 RON, cu titlu de daune morale;

2.2 suma de 7845 RON cu titlu de daune materiale,

2.3 suma de 23.660 RON reprezentând valoarea câștigului nerealizat din muncă raportat la starea de incapacitate totală constantă".

Ori, având în vedere conținutul deciziei, prin raportare la cererea despăgubire astfel cum a fost formulată de reclamanta A., în mod corect a reținut instanța de fond că cererea de acordare a despăgubirilor cuantificate de reclamantă la suma de 23.660 RON, constând în valoarea câștigului nerealizat din muncă, nu a fost deloc analizată de către recurentul - pârât, acesta făcând abstracție de respectiva cerere.

Prin urmare, soluția primei instanțe, de obligare a pârâtului la soluționarea " motivată a cererii reclamantei pe fond".. de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câștigului nerealizat din muncă, este legală, fiind pronunțată cu respectarea competenței funcționale a autorității, în condițiile în care, din conținutul deciziei nu rezultă că această cerere ar fi fost analizată și respinsă, iar argumentul că "asupra venitului nerealizat nu au fost depuse înscrisuri și, probabil din acest motiv nici nu s-au făcut referiri în decizie", adus de reprezentantul legal al recurentului, în cadrul concluziilor verbale formulate la momentul dezbaterilor asupra fondului cauzei, în mod corect nu a fost reținut, neputând suplini lipsa de motivare a deciziei sub acest aspect.

Astfel, critica recurentei, în sensul că " instanța de judecată a obligat FGA la soluționarea pe fond a cererii de plată . . . . . . . . . ., fără a motiva faptul că petenta nu a depus înscrisuri justificative din care să reiasă temeinica acordării acestei solicitari", este nefondată, raportat la conținutul deciziei, ce nu a analizat deloc cererea intimatei - reclamante de acordare a despăgubirilor constând în valoarea câștigului nerealizat din muncă, motiv pentru care soluția instanței de fond, de obligare a recurentului - pârât la soluționarea " motivată" pe fond a acestei cereri este legală, fiind însușită întocmai și de instanța de control judiciar.

Nici cea de-a treia critică a recurentului - reclamant nu poate fi reținută, din considerentele hotărârii recurate rezultând fără echivoc modul în care instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată, obligând recurentul la plata în favoarea intimatei - reclamantei a sumei de 274,18 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale martorului audiat în cauză, în persoana doamnei H., conform înscrisurilor doveditoare atașate la fila x din Volumul II al dosarului de fond, aceasta interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 451 alin. (4) din C. proc. civ., ce prevăd că " Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1)".

Faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă numai în parte, nu înseamnă că recurentul - pârât nu s-a aflat în culpă procesuală, astfel că, raportat la dispozițiile art. 451 alin. (4) C. proc. civ. și soluția de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 274,18 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (transport martor) este legală, nefiind susceptibilă de reformare.

Se constată, așadar că toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, motivele invocate nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2658 din 7 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 martie 2021.