ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2021, sub nr. x/2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a actului administrativ prin care a fost stabilit termenul din data de 17.02.2021, în dosarul x/2021

În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că la data de 10.02.2021 a primit o adresă, în dosarul x/2021, având ca obiect propunerea de suspendare din funcția de judecător. Astfel, i-a fost comunicată prin intermediul primului grefier o copie xerox a adresei înaintate doamnei judecător B., președintele Tribunalului Călărași, prin care i se solicita să comunice doamnelor judecător A. și C. faptul că sunt invitate la secția pentru judecători în materie disciplinară la data de 17.02.2021, pentru soluționarea propunerii formulate din oficiu în vederea suspendării din funcție. Această adresă a fost însoțită de 2 înștiințări ce trebuiau comunicate judecătorilor vizați, iar din cuprinsul acestora rezultă că a fost deschis un dosar disciplinar nr. x/2021, având ca obiect propunere de suspendare din funcție, în temeiul art. 52 din Legea nr. 317/2004.

Reclamanta a constatat că cele 2 adrese au fost trimise la Tribunatul Călărași în data de 9.02.2021, de la numărul de fax aparținând secretarului general al Consiliului Superior al Magistraturii - domnul judecător D., care, în perioada 2013-2018, a fost președinte al Tribunalului Călărași. Telefonic, reclamanta a încercat să obțină informații referitoare la propunerea de suspendare din funcție de la Consiliul Superior al Magistraturii, însă i s-a comunicat că acest lucru este posibil doar în baza unei cereri scrise, în ipoteza aprobării de către președintele C.S.M. Tot telefonic, Inspecția Judiciară i-a comunicat reclamantei că sesizarea disciplinară este din data de 8.02.2021, că ar fi înregistrată sub numărul x, dar nu i s-a comunicat conținutul acesteia și nici măcar autorul sesizării.

Deși art. 52 alin. (1) are 2 teze, în raport de care se poate formula o astfel de propunere, din adresa comunicată nu rezultă nici măcar teza în raport de care reclamanta ar trebui să formuleze apărarea.

A subliniat reclamanta că procedura suspendării din funcția de judecător este reglementată de H.C.S.M. nr. 1073/2018 și de Ordinul 136/2018 emis de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, acte administrative cu caracter normativ, emise în temeiul legii de către Consiliul Superior al Magistraturii și inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, pentru punerea în aplicare a prevederilor articolului 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Contrar obligațiilor legale evidente, reclamanta a fost pusă în situația de a nu cunoaște motivul pentru care s-a formulat o propunere de suspendare din funcție și în imposibilitate obiectivă de a se apăra, în condițiile în care nu i s-a comunicat nici un înscris alăturat înștiințării. Reclamanta a solicitat comunicarea actului administrativ prin care a fost stabilit termenul din data de 17.02.2021, prin cererea înregistrată sub nr. x/11.02.2021, a formulat procedură prealabilă împotriva acestui act (necomunicat până în acest moment), înregistrată sub numărul x/2918/11.02.2021 și a solicitat comunicarea copiei dosarului x/2021 prin cererea înregistrată sub numărul x/2917/12.02.2021. Aceste cereri nu au fost soluționate până în acest moment.

A mai menționat reclamanta că în perioada 26.01.2021 - 7.02.2021 a fost internată în spital împreună cu fiul său în vârstă de 10 ani, operat de urgență din cauza unei peritonite generalizate, în 8 și 9.02.2021 a fost în concediu de odihnă, pentru a avea grijă în continuare de fiul său, iar în data de 10.02.2021 a venit la serviciu întrucât era programată în ședința de judecată. De asemenea, i s-a comunicat telefonic de către Inspecția Judiciară că dosarul disciplinar x/2021 privește sesizarea 21 - 484, din data de 8.02.2021, dar nu i-a fost comunicată până la acest moment sesizarea disciplinară, nu au fost efectuate verificări prealabile în cadrul cărora să dea un punct de vedere, nu i s-a adus la cunoștință emiterea vreunei rezoluții de către Inspecția Judiciară în dosar.

Potrivit art. 14 din Legea 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și tără nicio formalitate. Reclamanta a formulat procedura prealabilă, înregistrată sub nr. x/2918/1 1.02.2021.

Referitor la paguba iminentă, reclamanta a arătat că aceasta este reprezentată de grava atingere adusă reputației și independenței sale de simpla declanșare a acestei proceduri .

În privința cazului bine justificat, a arătat că prevederile legale în materie (actele administrative cu caracter normativ, emise chiar de Consiliul Superior al Magistraturii) au fost ignorate total de către autorul sesizării - articolele 58-60 din Hotărârea nr. 1073/2018 din 3 decembrie 2018 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii, precum și art. 25 din Ordinul nr. 136/2018 emis de Inspectorul șef al Inspecției Judiciare care reglementează procedura de urmat la primirea unei sesizări în vederea soluționării acțiunii disciplinare.

Astfel, propunerea de suspendare din funcția de judecător, în absența comunicării motivelor acestor solicitări, cu ignorarea totală a dispozițiilor legale, reprezintă un grav abuz și o încercare de intimidare din partea persoanei sau persoanelor ce au formulat-o.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a depus, la data de 12.03.2021, întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei de interes în susținerea acesteia.

În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

În ședința publică din data de 18 martie 2021, având în vedere soluția de suspendare din funcția de judecător dispusă în privința reclamantei în ședința secției pentru judecători în materie disciplinară din data de 22.02.2021, Înalta Curte a pus în discuția părților și lipsa de obiect a prezentei cereri.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a cererii, Înalta Curte reține următoarele:

Demersul judiciar inițiat de reclamanta din prezenta cauză vizează suspendarea provizorie, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ prin care pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a stabilit termenul din data de 17.02.2021, în dosarul x/2021

Având ca reper dispozițiile art. 29 și art. 32 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că obiectul acțiunii civile vizează protecția unui drept subiectiv sau a unei situații juridice pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie și se concretizează în raport de forma de manifestare a acesteia, iar formularea unei pretenții este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile.

Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Dreptul subiectiv civil sau situația juridică, în raport de care instanța este chemată să pronunțe o soluție, trebuie să fie recunoscute și ocrotite de lege, să fie exercitate în limitele lor externe, de ordin material și juridic, precum și în limitele interne, să fie exercitate cu bună-credință și să fie actuale, condiții necesare nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Din modul de formulare a acțiunii și a argumentelor în susținerea acesteia, reiese că reclamanta solicită modificarea termenului din data de 17.02.2021 stabilit de pârât în dosarul nr. x/2021 al secției pentru judecători în materie disciplinară, pentru soluționarea cauzei având ca obiect art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004. La acest termen, cauza menționată a fost amânată pentru termenul din data de 22.02.2021.

Se constată astfel, că, după înregistrarea prezentei acțiuni pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința secției pentru judecători în materie disciplinară din data de 22.02.2021 s-a dispus în temeiul art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, suspendarea din funcție a doamnei A., judecător în cadrul Tribunalului Călărași, până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. 21-484.

În acest context, solicitarea reclamantei anterior enunțată a rămas fără obiect, având în vedere și faptul că pentru contestarea măsurii suspendării din funcție dispozițiile Legii nr. 317/2004 prevăd o altă cale procedurală.

De asemenea, față de soluția prefigurată, Înalta Curte nu va mai analiza excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va va respinge cererea reclamantei ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2021.