ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1455/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 206 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere pe rol formulată reclamantul A..

A admis excepția perimării și, pe cale de consecință, a constatat perimată contestația în anulare formulată de A. împotriva sentinței nr. 399 din 29 august 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2018.

Împotriva sentinței nr. 206 din 14 mai 2019 pronunțată de, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul A., întemeiată în mod formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului formulat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 206 din 14 mai 2019 a Curții de Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile legal citate nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

La data de 11 ianuarie 20211, recurentul-contestator A. a formulat cerere de repunere pe rol .

Curtea a stabilit termen de judecată la data de 10 martie 2021, cu citarea părților precum și cu obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON și o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 RON aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei.

La termenul de judecată din 10 martie 2021, Înalta Curte, constatând că părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei, deși au fost legal citate, și nici nu s-a solicitat, prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 11. 01. 2021, judecarea în lipsă, a apreciat că nu se poate da curs cererii de reluare a judecății, motiv pentru care a menținut măsura suspendării dispusă prin încheierea din 24 iunie 2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 24 iunie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării cererii de recurs, având în vedere lipsa părților legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă, măsură care a fost menținută prin încheierea pronunțată în aceeași dată.

Excepția perimării a fost invocată din oficiu de instanța de recurs, prin raportare la data de 24 iunie 2020, dată la care a fost dispusă măsura suspendării judecării cauzei și de la care a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către parte, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecință, față de lipsa de diligență a părții, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării invocată din oficiu.

Constată perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 206 din 14 mai 2019 a Curții de Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs in 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.