ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3651/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 04.03.2015, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova (DGRFP Craiova) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj (AJPF Dolj), anularea Deciziei nr. CRR_DEC 59/23.01.2015, emisă de DGRFP Craiova în soluționarea contestației administrative formulate, precum și anularea Deciziei nr. DJ 248117/15.12.2014, emisă de AJPF Dolj, privind antrenarea răspunderii solidare a reclamantei pentru obligațiile fiscale de plata restantă ale debitoarei S.C. B. S.R.L., cu privire la suma de 2.187.621 RON.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 225/2015 din 20 mai 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația reclamantei A. formulată în contradictoriu cu cele două autorități pârâte, DGRFP Craiova și AJFP Dolj, constatând, în esență, că actele atacate în prezentul litigiu sunt temeinice și legale, criticile formulate de reclamantă împotriva acestora fiind nefondate.

Cererea de recurs Împotriva sentința nr. 225/2015 din 20 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamanta A., invocând ca temei de drept al demersului său procesual dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Decizia instanței de recurs Prin Decizia nr. 2461 din 29 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 225/2015 din 20 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Contestația în anulare Împotriva Deciziei nr. 2461 din 29 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2015, recurenta - reclamantă A. a formulat contestație în anulare.

Încheierea de suspendare Prin încheierea de ședință din data de 18.06.2019 s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au cerut, în scris, judecarea în lipsă La data de 18.09.2019, contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind citată cu mențiunea de a semna cererea de repunere pe rol și de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, neconformându-se dispozițiilor instanței. Prin încheierea de ședință din data de 19.11.2019, Înalta Curte a dispus anularea cererii de repunere pe rol formulată de contestatoarea A., ca netimbrată, menținând măsura suspendării judecății contestației în anulare formulate de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2461 din 29 iunie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție București, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția perimării contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 2461 din 29 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată următoarele: Conform prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni". La termenul din 18.09.2019, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatându-se că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Prin încheierea din 19.11.2019, Înalta Curte a dispus menținerea măsurii suspendării judecății contestației în anulare. În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată la data de 18.09.2019, de către contestatoare, Înalta Curte observă că prin încheierea din 19.11.2019, aceasta a fost anulată ca netimbrată. Întrucât consecința principală este cea de lipsire a actului de efecte, nu se poate aprecia că prin formularea cererii a fost afectată curgerea termenului de perimare. La data de 25.02.2021, în baza referatului grefei, s-a fixat termen de judecată la data de 15.06.2021, în vederea discutării excepției perimării. Conform prevederilor art. 417 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". De la data suspendării cauzei și până la data la care s-a dispus prin rezoluție, repunerea cauzei pe rol pentru analizarea îndeplinirii condițiilor privitoare la perimarea cererii, Înalta Curte constată că nu au fost făcute din partea părților, acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea recursului, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., republicat, trecând o perioadă mai lungă de un 6 luni. Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost măsura dispusă în cadrul încheierii din data de 18.06.2019, când instanța a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Termenul de perimare este un termen procedural pe luni, care se calculează potrivit regulilor de drept comun, respectiv art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termen care, în prezenta cauză, a început să curgă la data de 18.06.2019 și s-a împlinit în data de 18.12.2019. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.