ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra recursuului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 01.03.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Ministerul Justiției, a solicitat instanței anularea parțială a Hotărârii nr. 99/21.12.2017 prin care a fost validata nota obținută la "Examenul de definitivat pentru executori judecătorești stagiari" din data de 28.11.2017, organizat de către Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești și, în consecință, recorectarea lucrării la proba "Organizarea profesiei de executor judecătoresc" ținând cont si de articolele care lipsesc din baremul de corectare si care au influențat decisiv media finală; validarea rezultatului obținut în urma recorectarii lucrării; emiterea unei opinii cu privire la faptul ca lipsa articolelor invocate din baremul de notare a influențat decisiv rezultatul examenului.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 248 din 10 octombrie 2018, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției.

De asemenea, a admis excepția inadmisibilități acțiunii și, pe cale de consecință, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

Totodată, a respins excepția lipsei procedurii prealabile.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva senținței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Criticile prezentate pot fi poate fi încadrate într-un din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., respectiv punctul 8.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum fost formulată.

În motivarea recursului, în esență, s-a arătat greșita interpretare a modului în care a fost evaluată lucrarea din perspectiva răspunsurilor formulate, aspect care este total greșit. A arătat recurentul că la termenul de judecată din 12.09.2018 a precizat că nu contestă punctarea acestor subiecte ci faptul ca unul dintre subiecte a fost notat cu 6 pct iar altul cu 3 pct, comisia putând sa le noteze si cu 8 respectiv 1 pct, aceasta fiind la aprecierea ei.

În dezvoltarea criticii, recurentul a susținut că nu a contestat modul de punctare a subiectelor de concurs ci aspectul că nu au fost cuprinse în baremul de notare toate articolele care trebuiau să se regăsească în cuprinsul baremului.

A arătat că, prin această greșeala gravă a comisiei de a nu introduce în barem toate articolele, au fost avantajați în mod clar cei care au învatat doar Legea 188/2000 și nu s-au atins de Statut si Regulament. Consideră că a fost trimis pe o pistă greșita, fiindu-i răpit din timpul de învățat pentru celelalte materii.

Totodată, arată că i-a fost încălcat dreptul de a-și exprima cunoștințele raportat la tematica examenului, astfel existând motive de nelegalitate în procedura de examinare.

În opinia recurentului, în ceea ce privește aprecierea Curții de apel cu privire la faptul că excepția inadmisibilității invocate de pârâta Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești este întemeiată întrucât au fost criticate doar aspecte de drept material și nu aspecte de nelegalitate, considerând argumentarea instanței de fond total greșită.

Procedând, în continuare, la detalierea subiectelor, prezentând pe larg tematica stabilită pentru anumite discipline, precum și notele obținute, recurentul a menționat că potrivit tematicii stabilite de Ministerul Justiției si Consiliul UNEJ, drepturile executorului judecătoresc sunt cuprinse atât în Legea nr. 188/2000 (art. 36-4l) cât si în Statutul UNEJ și al profesiei de executor judecătoresc - Capitolul IV, Secțiunea I - Drepturile executorilor judecătorești (art. 53 lit. a), h), c), d), f), e)

1

, h).

În fine, recurentul a susținut că, contestarea baremului există și este prevăzută în mod special si distinct înainte de posibilitatea contestării notării lucrării în cadrul legilor sau procedurilor de organizare a concursurilor organizate pentru admiterea în I.N.M., în profesia de avocat sau notar public, dar nu este prevăzută și în cazul admiterii în profesia de executor judecătoresc.

A solicitat a se observa argumentele principale pentru care a contestat baremuli exista si este prevăzuta în mod special si distinct înainte de posibilitatea contestării notării lucrării în cadrul legilor sau procedurilor de organizare a concursurilor organizate pentru admiterea în I.N.M., în profesia de avocat sau notar public, dar nu este prevăzuta și în cazul admiterii în profesia de executor judecătoresc.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate intimații-pârâți Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Ministerul Justiției, prin întâmpinările formulate au

solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

În dezvoltarea apărărilor, intimata-pârâtă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a punctat faptul că recursul este nul sens în care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La rândul său, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 aprilie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 10 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile recurentului, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează greșita admitere a excepției inadmisibilității invocată de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

Curte de apel Cluj a reținut că că nu au criticate aspecte de nelegalitate ci doar aspecte de drept material referitoare la modul în care comisia, de altfel competentă, a procedat la verificarea lucrării întocmită de către reclamant, precum și la modul în care ulterior comisia de contestații a soluționat contestația formulată de către reclamant.

De asemenea, reținerea instanței de fond a fost și în sensul că, împrejurarea că reclamantul nu a putut formula contestație la barem nu poate fi apreciată ca un motiv de nelegalitate ce ar putea să conducă în direcția solicitată de către reclamant, în condițiile în care lipsa acestei căi de atac rezultă dintr-un act normativ, respectiv, cu alte cuvinte, din lege în sens general.

În litigiul pendinte, cauza juridică înțeleasă ca fundament al pretenției deduse judecății - astfel cum a fost menționată în cererea introductivă, într-o redactare neechivocă și, respectiv, analizată în calea de atac o reprezintă nemulțumirea recurentului privind modalitatea în care comisia, de altfel competentă, a procedat la verificarea lucrării întocmită de către reclamant, precum și la modul în care ulterior comisia de contestații a soluționat contestația formulată de către reclamant.

Practic, recurentul reclamant critică, punctual, modul în care a fost evaluată lucrarea la această probă a examenului atât din perspectiva răspunsurilor formulate de către acesta cât și a baremului de corectare stabilit de către comisia aferentă.

Altfel spus, se observă că reclamantul, prin acțiunea promovată, tinde la o modificare a evaluării lucrărilor sale din concurs, în condițiile în care notele obținute la disciplinele de concurs nu i-au permis să fie declarat admis.

Or, este esențial de subliniat că instanța judecătorească nu se poate substitui celor două comisii și nici să reevalueze o lucrare de concurs, deoarece acestea constituie exclusiv atribuțiilr comisiei respective.

În aceste cazuri, controlul judecătoresc se exercită doar în ceea ce prive ș te modalitatea în care a fost respectată procedura de concurs.

Evaluarea conținutului științific al subiectelor și al baremului nu este de competența instanței de contencios administrativ, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere stabilității, caracterului definitiv al rezultatelor oricărui concurs.

O atare abordare se regăsește și în jurispruden ța C.E.D.O., care a decis că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură.

Mai mult decât atât, este locul aici a aminti faptul că regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 nu prevede posibilitatea contestării de către participanții la examen a baremului de corectare.

Pe de o parte, Curtea constată că art. 29 din Regulament stabilește următoarele:

"(1) După comunicarea subiectelor comisia pentru elaborarea subiectelor și notarea lucrărilor de examen, cu participarea obligatorie a tuturor membrilor săi, se întrunește în ședință, stabilind baremul de notare, având în vedere complexitatea și gradul de dificultate al fiecărui subiect și aptitudinea de a reflecta capacitatea de înțelegere și de sinteză a candidatului.

(2) Baremul de notare se va întocmi, în condițiile alin. (1), în timpul desfășurării concursului sau examenului și va fi afișat la sfârșitul duratei concursului sau examenului pentru consultare de către candidați."

Pe de o parte, legea nu a prevăzut o cale de atac împotriva baremului de notare, astfel că instanța apreciază că nici aceste aspecte nu pot fi invocate în fața sa.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că o eventuală contestație împotriva baremului ar fi lipsită de efecte juridice, câtă vreme stabilirea modului de punctare a răspunsurilor este o chestiune de oportunitate lăsată la aprecierea membrilor comisiei, care au singura obligație de a aplica acest barem în mod corect tuturor candidaților.

În acest context, este de observat, așa cum în mod corect a punctat și instanța fondului că, în condițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice sau juridice interesate sau vătămate într-un drept recunoscut de lege, au posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce le-a fost cauzată.

Textul legal menționat anterior permite concluzia că pot fi supuse atenției instanțelor de contencios administrativ elementele de nelegalitate a emiterii actelor administrative.

Or, recurentul-reclamant nu critică aspecte de legalitate a examenului la care a participat din perspectiva modului de notare a lucrării întocmită pentru proba organizarea profesiei de executor judecătoresc ci doar nota efectiv acordată. "întocmirea baremelor de corectare este de competența exclusivă a comisiei de concurs, instanța neputându-se substitui acesteia.

Cu atât mai mult cu cât, recurentul se referă la lipsa baremului de corectare pentru fiecare subiect în parte, care nu poate fi cenzurat de instanță și care s-a aplicat tuturor celorlalți candidați, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că neprevederea în Regulament a posibilității constestării baremului nu reprezintă un element de nelegalitate, ci doar exprimarea voinței emitentului de a stabili anumite condiții procedurale pentru desfășurarea efectivă a examenului.

De altfel, nu există niciun temei legal pentru ca instanța să dispună recorectarea lucrării recurentului și validarea rezultatului obținut în urma recorectării.

Raționamentul expus de prima instanță urmează a fi validat de instanța de control judiciar, întucât aspectele invocate de recurentul-reclamant exced controlului instanței de contencios administrativ.

Față de cele enunțate, instanța de fond a analizat cererea reclamantului din ambele puncte de vedere, respectiv și din punct de vedere al baremului, precum și din punct de vedere al modalității de corectare, și nu poate fi vorba de un tratament superficial al cauzei așa cum afirmă recurentul.

În atare condiții, instanța fondului in mod corect a reținut că, instanța de judecată nu se poate substitui evaluatorului, acesta având competența exclusivă, determinată de normele de reglementare a activității desfășurate în cadrul examenului în cauză, însă,în speță, așa cum rezultă din acțiunea introductivă, nu a fost criticată, din perspectiva legalității, activitatea desfășurată în cadrul examenului ci doar modalitatea de notare a lucrării, aspect ce nu poate fi supus cenzurii instanței de judecată.

Celelalte nemulțumiri expuse în memoriul de recurs, aduc în discuție exclusiv împrejurări de fapt, aspecte care prezintă, după cum s-a arătat în cele ce preced, valențele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului.

Concluzionând asupra criticilor de nelegalitate, în baza argumentelor expuse, Înalta Curte reține că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile de drept material incidente în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantul A., ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 248 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.