Decizia nr. 1438/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 598/2018 a Tribunalului Argeș

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 10 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta S.C. A. S.R.L. Câmpulung, prin administrator B., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, nulitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență privind proiectul «Modernizarea și extinderea activităților în domeniul prelucrării lemnului S.C. A. S.R.L., cod SMIS 15270», beneficiar S.C. A. S.R.L. nr. 2511/19.02.2016, pentru neîndeplinirea condițiilor legale de valabilitate a acestuia ca și titlu executoriu, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003. Prin sentința nr. 598 din 31 mai 2018, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II a civilă și de contencios administrativ fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II a civilă și de contencios administrativ fiscal la data de 16 iulie 2018, sub număr dosar x/2018 1.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă și de contencios administrativ fiscal, prin sentința nr. 111/F-CONT din 18 octombrie 2018, a respins excepția lipsei calității numitului B., în calitate de administrator și reprezentant al reclamantei S.C. A. S.R.L. Câmpulung. Totodată, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. 1.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 111/F-CONT din 18 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II a civilă și de contencios administrativ fiscal, a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.., în condițiile art. 483 C. proc. civ. Invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței atacate și, în rejudecare,admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 10 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prioritar analizării motivelor de recurs expuse, Curtea a constatat însă intervenit, la termenul de dezbatere a recursului, motivul de ordine publică referitor la capacitatea procesuală de folosință a recurentei -reclamante S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar C..,astfel cum a fost confirmat prin înscrisul eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului - Furnizare Informații și depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată de astăzi, 10 martie 2021. Drept urmare, fiind în dezbatere un drept subiectiv civil al acesteia - care a pierdut pe parcursul procesului capacitatea procesuală de folosință - se consideră că partea nu mai are folosința acestui drept. Cu referire la excepția lipsei capacității de folosință a recurentei -reclamante S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar C.., invocată din oficiu. Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință invocată de intimata Înalta Curte o va admite, în considerarea celor în continuare arătate: Este de menționat că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului. Calitatea de subiect de drept pentru o societate comercială se dobândește prin înmatricularea acesteia în Registrul Comerțului (art. 41 din Legea nr. 31/1990, republicată). Sfârșitul capacității de exercițiu a persoanei juridice este marcat de momentul încetării capacității de folosință a persoanei juridice și coincide cu încetarea persoanei însăși, iar, potrivit art. 251 alin. (1) C. civ.." persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise". Oficiul Registrului Comerțului constată dizolvarea de drept a societății debitoare în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 și procedează la radierea din oficiu a acesteia, situație în raport de care societatea nu mai există din punct de vedere juridic, nu mai are nici personalitate juridică și nici patrimoniu și, ca atare, nu mai poate fi subiect al vreunei proceduri judiciare, fiind relevante în acest sens prevederile art. 56 C. proc. civ., potrivit cărora numai persoanele care au folosința drepturilor lor pot sta în judecată, capacitatea de folosință a societății comerciale subzistând atât timp cât exista personalitatea sa juridică, din momentul înregistrării în registrul comerțului și până la radiere. Efectul legal al radierii societății din registrul comerțului, îl constituie, așadar, pierderea personalității sale juridice și implicit atributele acesteia: capacitatea de folosință, de exercițiu și patrimoniu. După finalizarea acestor operațiuni, persoana juridică încetează efectiv să mai existe, nemaifiind considerată o entitate juridică, economică și socială. Dat fiind faptul că societatea recurentă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar C. a încetat să existe de la data radierii sale din registrul comerțului,(30 octombrie 2019) astfel cum rezultă din mențiunile din registrul comerțului(dosar recurs), conform principiului simetriei actelor juridice coroborat cu art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte reține că societatea a încetat ca și persoană juridică fiind fără putință de tăgadă faptul că, implicit, a încetat și capacitatea procesuală a acesteia, nemaiputând avea calitatea de subiect al unui astfel de demers judiciar. Prin urmare, pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă alte condiții este nevoie să aibă capacitate procesuală de folosință. Art. 56 alin. (1) C. proc. civ. prevede că poate fi parte în judecată "orice persoană care are folosința drepturilor civile". Mai mult decât atât, capacitatea de folosință a persoanei juridice se dobândește la momentul înființării legale a acesteia și încetează odată cu desființarea ei. La momentul încetării capacității de folosință ia sfârșit și capacitate de exercițiu a persoanei juridice. Având în vedere că potrivit art. 251 din Noul C. civ., odată închisă procedura lichidării și radiată din registrul comerțului, societatea creditoare își pierde personalitatea juridică și implicit atributele acesteia: capacitatea de folosință, de exercițiu și patrimoniul. Față de considerentele reținute, potrivit art. 174 C. proc. civ., nulitatea actelor de procedură civilă reprezintă "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". În acest sens, nulitatea reprezintă o sancțiune ce determină ineficiența actelor de procedură îndeplinite fără respectarea regulilor de desfășurare ale procesului civil și care se poate răsfrânge și asupra actelor anterioare sau ulterioare. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității de folosință invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar C..