ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1433/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4682 din 11 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 1397 din 09 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2009.

Prin cererea depusă la oficiul poștal la 16 octombrie 2019, revizuentul A. a solicitat "reexaminarea" Deciziei nr. 4682 din 11 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, raportat la următoarele acte noi, anexate cererii: adresa Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02405 nr. DP905/02.10.2019, Ordinul ministrului apărării naționale nr. S/C10C30 din 08.10.1985, Raportul Ministerului Apărării Naționale - Direcția Cadre și Învățământ privind trecerea în rezervă a maistrului militar clasa a IV-a (Av) B., Decizia nr. 532 din 15 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și adresa Ministerului Apărării Naționale - Centrul Militar Zonal Timiș nr. CR673/12.08.2009.

Cererea formulată de A. privind reexaminarea Deciziei nr. 4682 din 11 octombrie 2019, înregistrată la secția de contencios administrativ și fiscal, a fost înaintată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrată ca recurs, sub nr. x/2020.

În dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată din 5 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a pus în discuția părților și a rămas în pronunțare, în temeiul art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, cu privire la calificarea juridică a căii de atac exercitate în cauză, și, subsecvent, în temeiul art. 158 alin. (1) din același Cod, asupra excepției necompetenței materiale a Completului de 5 judecători de a soluționa cauza.

Înalta Curte a constatat că cererea formulată de A. nu cuprinde temeiul de drept al căii de atac pe care autorul ei înțelege să o exercite și nu este structurată de o manieră care să permită calificarea ei ca fiind un veritabil "recurs" circumscris competenței ce revine Completului de 5 judecători, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004. Din conținutul cererii, rezultă că autorul acesteia solicită "reexaminarea" hotărârii judecătorești atacate în raport cu înscrisurile, pretins noi, anexate cererii, menționate în prezenta decizie.

A reținut instanța că motivul invocat în susținerea cererii se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, conform căruia "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere"

Astfel fiind, Înalta Curte califică, în temeiul art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, calea de atac exercitată de A. ca fiind cerere de revizuire circumscrisă motivului reglementat de art. 322 pct. 5 din același Cod.

În raport de calificarea juridică dată cererii, analizând, în temeiul art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, excepția necompetenței materiale a Completului de 5 judecători, se constată incidența dispozițiilor art. 323 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.". Potrivit dispozițiilor citate, competența de soluționare a cererii de revizuire revine secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire.

Așadar, prin Decizia nr. 179 din 5 octombrie 2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Completului de 5 judecători și trimisă cauza,spre competentă soluționare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învestită cu soluționarea cererii de revizuire, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire, susținând că, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin argumentele prezentate prin Decizia nr. 4682 din 11 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte -SCAF, ceea ce interesează, este faptul că în susținerea cererii, revizuentul a depus adresa nr. x/14.06.2019 emisă de Ministerul Apărării Naționale - Unitatea militară 02405, precum și adresa nr. x/17.07.2019 emisă de Ministerul Apărării Naționale - UM 01925, acte care nu existau la data pronunțării hotărârii ce face obiectul revizuirii. Totodată, Curtea a constatat că adresele anterior menționate au fost emise ca urmare a unor solicitări din partea revizuentului, de transmitere a unor date referitoare la trecerea sa în rezervă, astfel că nu se poate reține că înscrisurile invocate ar fi fost reținute de partea adversă sau nu ar fi putut fi prezentate în procesul anterior din motive mai presus de voința reclamantului.

În speță, se atacă cu revizuire, cale extraordinară de atac, de retractare, o decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de revizuire, invocându-se ca temei juridic dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv existența unor înscrisuri doveditoare - actele aflate în Dosarul civil nr. x/2019 al Înaltei Curți -SCAF.

Este de menționat că termenul de introducere a cererii de revizuire curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

Așadar, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, Înalta Curte constată că, deși înscrisul doveditor a fost descoperit la data de 14 iunie 2019, respectiv 17 iulie 2019, revizuentul a formulat cererea de revizuire la data 16 octombrie 2019 (data poștei), cu depășirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

În enunțarea textului de lege de mai sus, privind luarea la cunoștință de înscrisurile noi, legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului, moment care, în speță, s-a realizat atunci când revizuentul a luat cunoștință de aceste înscrisuri, pretinse noi.

Din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de dispozițiile anterior menționte a fost cu mult depășit, întrucât cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost declarată la data de 16 octombrie 2019 (dosar nr. x/2020), cu încălcarea termenului legal.

Aprecierea momentului cunoașterii actului nou nu este arbitrară, din interpretarea textului art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nerezultând că partea care uzează de această cale de atac extraordinară ar avea latitudinea de a aprecia unilateral asupra momentului luării la cunoștință, mai ales în situația când hotărârea este irevocabilă și nu se comunică, ci determinarea momentului luării la cunoștință de actul nou se apreciază prin coroborarea împrejurărilor care constituie indicii clare asupra existenței și cunoașterii acestuia, părțile trebuind să-și circumscrie acțiunile în contextul aplicării dispozițiilor legale cu rigoarea atribuită de legiuitor, având obligația de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credință, în cadrul termenelor stabilite de lege, cu respectarea principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instituirea și respectarea termenelor procesuale servind și unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Întrucât art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stabilește un termen de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, încălcarea acestuia are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen, iar cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 C. proc. civ. va fi respinsă ca tardivă, ca urmare a dmiterii excepțieiei tardivității, invocată din oficiu.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4682 din 11 octombrie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.