ÎCCJ, Decizia nr. 179/2020

Prin Decizia nr. 4682 din 11 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 1.397 din 09 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2009.

Prin cererea depusă la oficiul poștal la 16 octombrie 2019, revizuentul A. a solicitat "reexaminarea" Deciziei nr. 4.682 din 11 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, raportat la următoarele acte noi, anexate cererii: adresa Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară x din 02.10.2019, Ordinul ministrului apărării naționale nr. x din 08.10.1985, Raportul Ministerului Apărării Naționale - Direcția Cadre și Învățământ privind trecerea n rezervă a maistrului militar clasa a IV-a (Av) A., Decizia nr. 532 din 15 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și adresa Ministerului Apărării Naționale - Centrul Militar Zonal Timiș nr. x din 12.08.2009.

Cererea formulată de A. privind reexaminarea Deciziei nr. 4.682 din 11 octombrie 2019, înregistrată la secția de contencios administrativ și fiscal, a fost înaintată la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind înregistrată ca recurs, sub nr. x/2020.

În Dosarul nr. x/2020, la termenul de judecată de astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a pus în discuția părților și a rămas în pronunțare, în temeiul art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, cu privire la calificarea juridică a căii de atac exercitate în cauză, și, subsecvent, în temeiul art. 158 alin. (1) din același Cod, asupra excepției necompetenței materiale a Completului de 5 judecători de a soluționa cauza.

Înalta Curte constată că cererea formulată de A. nu cuprinde temeiul de drept al căii de atac pe care autorul ei înțelege să o exercite și nu este structurată de o manieră care să permită calificarea ei ca fiind un veritabil "recurs" circumscris competenței ce revine Completului de 5 judecători, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004.

Din conținutul cererii, rezultă că autorul acesteia solicită "reexaminarea" hotărârii judecătorești atacate în raport cu înscrisurile, pretins noi, anexate cererii, menționate la pct. 2 din prezenta decizie.

Motivul invocat în susținerea cererii se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. din 1865, conform căruia "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere"

Astfel fiind, Înalta Curte califică, în temeiul art. 129 alin. (4) din C. proc. civ. din 1865, calea de atac exercitată de A. ca fiind cerere de revizuire circumscrisă motivului reglementat de art. 322 pct. 5 din același Cod.

În raport de calificarea juridică dată cererii, analizând, în temeiul art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, excepția necompetenței materiale a Completului de 5 judecători, se constată incidența dispozițiilor art. 323 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.". Potrivit dispozițiilor citate, competența de soluționare a cererii de revizuire revine secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire.