ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1410/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 28.05.2020 întocmit de pârâtă.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 364 din 8 decembrie 2020, a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

3.1. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că în mod nelegal prima instanță a respins cererea de amânare a judecății cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului său la termenul de judecată din data de 25.11.2020, din motive de sănătate, justificată cu acte medicale, apreciind că exista posibilitatea ca reprezentatul său să-și asigure substituirea.

Or, a arătat că, deși a încheiat un contract de asistență juridică cu forma de exercitare a profesiei, nu a dorit și nu și-a dat aprobarea pentru ca avocatul ales să fie substituit, cu ocazia judecății cauzei, de către orice alt avocat, iar motivul pentru care apărătorul său nu s-a prezentat a fost unul obiectiv, în condițiile în care acesta se află în izolare, fiind bolnav. A invocat prevederile art. 234 din Statutul profesiei de avocat și a arătat că alegerea avocatului este strict atributul persoanei în cauză, iar prin respingerea respectivei cereri i-a fost încălcat dreptul la apărare.

3.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a susținut că prima instanță a aplicat în mod greșit normele de drept material incidente în cauză, iar pe de altă parte motivarea sentinței este una lacunară și nesatisfăcătoare.

Potrivit recurentului, prima instanță a procedat la respingerea tuturor argumentelor sale, pe considerentul că situația prevăzută de normele indicate este una obiectivă, iar circumstanțele concrete sunt fără consecință, necercetând veridicitatea acestor argumente.

În opinia părții, se impune aplicarea în concret, la o situație subiectivă, a normelor legale obiective și, prin administrarea probatoriului, să se constate că nu s-a aflat niciun moment în conflict de interese, așa încât a fost sancționat în mod nedrept pentru că angajatorul său nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. III și IV din O.U.G. nr. 79/2016,

În continuare, au fost reluat motivele prezentate în primă instanță în privința raportului de evaluare contestat, precizând că nu a participat la luarea vreunei decizii care a condus la încheierea contractelor existente între spitalul public, prin manager, și societățile în cadrul cărora are calitatea de asocia, iar legislația în materie nu stabilea vreun caz de conflict de interese anterior datei de 22.11.2016 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 79/2016, făcând referire la societățile în cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanței și, în subsidiar, admiterea acțiunii cu consecința anulării raportului de evaluare atacat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Naționala de Integritate a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurentul nu formulează niciun fel de critici sub aspectul motivării și nelegalității, ci invocă aceleași motive și argumente ca în cererea de chemare în judecată, asupra cărora prima instanță s-a pronunțat. Pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x din 28.05.2020 întocmit de intimata-pârâtă.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, reținând că actul administrativ atacat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul a apreciat că prima instanță în mod nelegal, prin încheierea de ședință din 25.11.2020, a respins cererea privind amânarea cauzei față de imposibilitatea de prezentare a avocatului său, justificată cu acte medicale, întrucât nu și-a dat acordul pentru ca avocatul ales să fie substituit, invocând art. 234 din Statutul profesiei de avocat și faptul că alegerea avocatului este strict atributul persoanei în cauză, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

Instanța de control judiciar constată că prima instanță a respins cererea de amânare a cauzei formulată de reclamant, având în vedere prevederile art. 234 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului UNBR, care prevede că în cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional își va asigura substituirea, însă nu se poate susține că a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului, câtă vreme s-a dispus amânarea pronunțării deciziei la data de 8 decembrie 2020, dându-i-se astfel posibilitatea părții să depună la dosar concluzii scrise, conform art. 222 alin. (2) din C. proc. civ.

De altfel, se reține că susținerile părții, în sensul că nu și-a dat acordul să se asigure substituirea și nici că în contractul de asistență juridică acest fapt era interzis, nu fost probate.

Prin urmare, acest motiv de casare nu este incident.

1.2. Criticile recurentului circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în temeiul juridic indicat.

Înalta Curte reține că acest motiv a fost invocat în mod formal, partea a făcut trimitere la nelegalitatea hotărârii, fără să indice însă dispozițiile legale pretins încălcate ori greșit aplicate de prima instanță sau să precizeze eventualele greșeli săvârșite de aceasta în legătură cu acele dispoziții legale.

În realitate, recurentul a reluat situația de fapt și argumentele pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, expuse în acțiunea introductivă de instanță, nedezvoltând critici propriu-zise față de respectiva hotărâre, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a apreciat că nu s-a aflat niciun moment în conflict de interese, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar, neputându-se analiza hotărârea atacată și din perspectiva acestui motiv de casare.

În fine, cât privește afirmația recurentului, potrivit căreia motivarea sentinței este una lacunară și nesatisfăcătoare, deși nu se dezvoltă această critică, se constată că hotărârea atacată respectă cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., și, de asemenea, indicarea art. 488 alin. (1) pct. 1 din Cod, în preambulul cererii de recurs este strict formală, neexistând nicio trimitere în acest sens în conținutul căii de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 364 din 8 decembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.