ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 665/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

La 28.02.2019, S.C. A. S.A. Lugoj, a înregistrat sub nr. x/2019 cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1430/A/12.12.2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1645/23.11.2020, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a constatat perimată cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuenta a declarat recurs, înregistrat sub același număr unic pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

În cadrul dosarului de recurs, revizuenta a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., sub aspectul aplicării art. 420 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și recursul revizuentei.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs S.C. A. S.A. Lugoj, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În prealabil, a arătat că recursul promovat în cauză este admisibil deoarece calea de atac a recursului reglementată de Legea nr. 47/1992 nu este una extraordinară, ci una cu o natură juridică distinctă, ce rezultă din însuși caracterul specific al legii speciale. În acest sens, a făcut referire la decizia nr. 321/09.05.2017, pronunțată de Curtea Constituțională și a conchis că acest recurs se poate exercita până la ultima instanță din ierarhia instanțelor, care în speță corespunde secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta a mai arătat că, în lipsa dovezii de comunicare a hotărârilor pronunțate și în situația în care s-a cerut judecarea în lipsa părților, termenul pentru perimare nu curge, iar prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.

A subliniat faptul că procesul a fost ultima dată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu pe rolul Curții de Apel Timișoara, iar invocarea din oficiu a perimării era posibilă doar dacă se relua procesul la solicitarea uneia dintre părți.

De altfel, potrivit recurentei, prin art. 415 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. legiuitorul nu a prevăzut că redeschiderea judecății o face instanța din oficiu, ci că aceasta se face doar la cererea părților.

Recurenta a conchis în sensul că este un abuz de drept redeschiderea judecății din oficiu pentru a se invoca perimarea și, totodată, că art. 416 alin. (3) C. proc. civ. nu este aplicabil, deoarece nu s-a cerut redeschiderea cauzei de niciuna dintre părțile din proces, iar instanța a sărit peste etapa de redeschidere a judecății și nici nu a consemnat cauza care a stat la baza redeschiderii procesului suspendat inițial.

Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea recursului, fără a indica vreuna dintre ipotezele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

La 30.06.2021, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, nulității și tardivității recursului.

Referitor la excepția inadmisibilității recursului a arătat că, în raport cu art. 457 alin. (1), art. 460 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 și 6 și alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, cu excepția soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește excepția nulității recursului a susținut că, în raport cu art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., din analiza cererii de recurs reiese că așa-zisele motive de nelegalitate invocate nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele de casare instituite de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Privitor la excepția tardivității recursului, intimata a relevat faptul că acesta a fost declarat cu nesocotirea termenului de 48 de ore de la pronunțare reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că soluția a fost pronunțată la 08.03.2021, iar recursul declarat la 12.04.2021.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 30.06.2021, recurenta a răspuns la întâmpinare, arătând că recursul este admisibil, că termenul pentru declararea acestuia este de 30 de zile și că se întemeiază pe dispozițiile de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat împotriva dispoziției date cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă la ora zero a zilei următoare".

Cum hotărârea atacată a fost pronunțată la 08.03.2021, termenul de 48 de ore pentru declararea recursului a început să curgă la ora zero a zilei de 09.03.2021 și s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 10.03.2021.

Recurenta a declarat calea de atac la data de 12.04.2021, după împlinirea termenului.

În considerarea argumentelor expuse, văzând dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, prin raportare la art. 175 alin. (1), art. 177 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va respinge ca tardiv recursul sub acest aspect.

Examinând excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva deciziei în ceea ce privește dispoziția de respingere a recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Obiectul prezentului recurs este reprezentat de decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în soluționarea unui alt recurs ce a vizat hotărârea de perimare a cererii de revizuire, exercitat în baza prevederilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (...)".

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Așadar, caracterul definitiv al hotărârii împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs este determinat de dispozițiile legale enunțate anterior, decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă fiind definitivă încă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs din perspectiva dispoziției de respingere a recursului cu care a fost învestită curtea de apel, calea de atac cu care a fost învestită în aceste condiții instanța supremă fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 185 C. proc. civ., rap. la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vâzând și dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv recursul promovat împotriva dispoziției date în soluționarea cererii de sesizare a Curții Cosntituționale și să respingă ca inadmisibil recursul promovat împotriva aceleiași decizii, în ceea ce privește dispoziția dată în soluționarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în decizia civilă nr. 95/R/08.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de aceeași recurentă împotriva aceleiași decizii, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă ca instanță de recurs.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2022.