ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 566/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 24 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Poșta Română S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.193.104 RON, reprezentând dobânda legală aferentă perioadei 15 iulie 2005-2 februarie 2016.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 3 octombrie 2017 a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

La ultimul termen de judecată, reclamanta a precizat că solicită plata dobânzii începând cu data plății fiecărei facturi în parte.

Prin sentința civilă nr. 130 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta la plata dobânzii legale prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2001, pentru perioada 15 iulie 2005-31 august 2011, și de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, pentru perioada 1 septembrie 2011-2 februarie 2016, începând cu data scadenței fiecărei sume de bani până la 2 februarie 2016, pentru următoarele sume de bani: 67.061,95 RON, scadentă la 03.08.2005; 67.332,44 RON, scadentă la 31.08.2005; 26.737,08, scadentă la 30.09.2005; 195.949 RON, scadentă la 30.11.2005; 72.547,89 RON, scadentă la 31.12.2005; 98.099,81 RON, scadentă la 31.01.2006; 81.110,46 RON, scadentă la 28.02.2006; 70.410,07 RON, scadentă la 31.03.2006; 85.484,43 RON, scadentă la 29.04.2006; 82.727,06 RON, scadentă la 31.05.2006; 61.558,22 RON, scadentă la 30.06.2006; 21.604,98 RON, scadentă la 31.07.2006; 40.431 RON, scadentă la 31.08.2006; 27857,57 RON, scadentă la 29.09.2006; 19.375,3 RON, scadentă la 31.10.2006; 43.694,8 RON, scadentă la 30.11.2006; 19.154,11 RON, scadentă la 30.12.2006; 6.668,5 RON, scadentă la 31.12.2006; 614,5 RON, scadentă la 31.12.2006; 50.061,75 RON, scadentă la 31.01.2007; 28.114,61, scadentă la 28.02.2007; 59.348,04 RON, scadentă la 31.03.2007; 35.000 RON, scadentă la 2.05.2007; 30.000 RON, scadentă la 3.05.2007; 18.945,63 RON, scadentă la 4.05.2007; 80.000 RON, scadentă la 31.05.2007; 5.000 RON, scadentă la 4.06.2007; 7.313,81 RON, scadentă la 5.06.2007; 51.678,26 RON, scadentă la 30.06.2007; 34.674,24 RON, scadentă la 31.08.2007; 187.305,15 RON, scadentă la 31.08.2007; 145.221,81 RON, scadentă la 10.10.2007; 91.043,92 RON, scadentă la 8.11.2007; 93.675,88 RON, scadentă la 6.12.2007; 69.867,67 RON, scadentă la 31.12.2007; 30.000 RON, scadentă la 4.01.2008; 12.339,96lei, scadentă la 7.01.2008; 118.594,23 RON, scadentă la 29.02.2008; 55.000 RON, scadentă la 29.02.2008; 73.218,04 RON, scadentă la 10.03.2008; 40.000 RON, scadentă la 1.04.2008; 27.994,63 RON, scadentă la 2.04.2008; 257.328,45 RON, scadentă la 30.04.2008; 198.360,83 RON, scadentă la 30.05.2008; 137.688 RON, scadentă la 30.06.2008; 73.899,38 RON, scadentă la 31.07.2008; 93.156,75 RON, scadentă la 29.08.2008; 164.744,93 RON, scadentă la 30.09.2008; 115.807,39 RON, scadentă la 31.10.2008; 80.395,13 RON, scadentă la 28.11.2008; 68.192,51 RON, scadentă la 31.12.2008; 158.470,04 RON, scadentă la 3.02.2009; 63.358,11 RON, scadentă la 2.03.2009; 68.778,56 RON, scadentă la 30.04.2009; 27.932,66 RON, scadentă la 30.04.2009; 104.433,2 RON, scadentă la 29.05.2009; 59.187,32 RON, scadentă la 30.06.2009; 36.075,08 RON, scadentă la 31.07.2009.

Prin decizia civilă nr. 92 din 21 februarie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de Compania Națională Poșta Română S.A.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Compania Națională Poșta Română S.A., solicitând instanței să admită calea de atac formulată, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susține că au fost încălcate normele de drept material prevăzute de art. 1088 C. civ. din 1864 în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda legală și că în mod greșit curtea de apel a reținut că aceasta curge de la data producerii prejudiciului, și nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească. Mai arată că instanța de apel a confundat dreptul la discount cu obligația de plată efectivă a discountului, obligație care devenea exigibilă la momentul la care intimata-reclamantă achita contravaloarea serviciilor poștale. În opinia recurentei, dobânda legală nu se calculează de la data emiterii facturilor storno deoarece intimata-reclamantă nu a achitat în integralitate serviciile poștale.

Totodată, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel nu a analizat materialul probator depus și nu a verificat care a fost data la care intimata-reclamantă a plătit mai mult pentru serviciile poștale și la care a beneficiat de un discount mai mic.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, semnată prin lichidator judiciar, prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ. s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

La data de 3 noiembrie 2021 în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022 s-a admis în principiu recursul, acordându-se termen la 9 martie 2022.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește criticile care se circumscriu motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 1088 C. civ. de la 1864, Înalta Curte le va înlătura, constatând că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale incidente.

Criticile referitoare la soluționarea greșită în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda legală și că în mod eronat curtea de apel a reținut că aceasta curge de la data producerii prejudiciului, și nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească, nu vor fi însușite de Înalta Curte, deoarece instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 1088 C. civ. de la 1864, în conformitate cu care:

"La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."

Aplicând prevederile art. 1088 C. civ. de la 1864 la situația de fapt, instanța de apel a constatat că dobânda curge de la data săvârșirii faptei ilicite, când s-a produs prejudiciul, respectiv de la momentul emiterii facturilor storno, iar nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească, astfel că, în mod corect, curtea de apel a respins apelul pe acest aspect.

Astfel cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, în cazul răspunderii civile delictuale, conform principiul reparării integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă repararea întregului prejudiciu, respectiv prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat, care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor la nivelul dobânzii legale. În privința datei de la care se va calcula dobânda legală, în cazul răspunderii civile delictuale, dobânda curge de la data producerii faptei ilicite, întrucât în privința reparării prejudiciului produs persoanei păgubite trebuie avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului. Or, acest prejudiciu s-a produs în patrimonial persoanei păgubite chiar de la data producerii faptei ilicite și trebuie reparat cu începere de la această dată, sens în care, Înalta Curte reține că în mod legal a constatat Curtea de apel că dobânda curge de la data săvârșirii faptei ilicite, respectiv de la momentul emiterii facturilor storno, iar nu de la data constatării faptei ilicite prin hotărâre judecătorească.

Referitor la criticile prin care recurenta-pârâtă susține că instanța de apel nu a analizat materialul probator depus și nu a verificat care a fost data la care intimata-reclamantă a plătit mai mult pentru serviciile poștale și la care a beneficiat de un discount mai mic, în realitate, recurenta își manifestă nemulțumirea față de situația de fapt reținută de instanța de apel, în urma analizării probatoriului administrat.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că nu pot forma suportul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurenta-pârâtă cu privire la modul în care instanța de apel a analizat probele referitoare la situația de fapt stabilită de aceasta.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei civile nr. 92 din 21 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. împotriva deciziei civile nr. 92 din 21 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2022.