ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2022

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Asupra prezentului recurs, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă la 16.10.2018, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 243.160,11 RON, cu titlu de debit contractual restant, aferent produselor livrate pârâtei în vederea comercializării pe parcursul relației contractuale, constând în gaz petrolier lichefiat (GPL), sumă care să fie actualizată cu rata inflației, la data plății efective.

Cu privire la bunurile aflate în custodia/depozitul pârâtei, în principal, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea bunurilor - proprietatea reclamantei, predate pârâtei în temeiul unui raport de custodie derivat din contractul de franciză nr. x/03.02.2012, respectiv: 816 buc. ambalaje AR, 4114 buc. ambalaje BG, 8 buc. ambalaje compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6.

În subsidiar a solicitat, în măsura în care bunurile nu mai există în materialitatea lor, obligarea pârâtei la plata valorii de înlocuire a acestor bunuri; la plata dobânzii legale aferente debitului principal (valoarea stocului tampon), precum și a dobânzii legale aferente echivalentului în bani a obligației de restituire a bunurilor date în custodie/folosință, începând cu 03.02.2017 (dată de la care pârâta se află în întârziere cu privire la obligația de plată a acestui debit) și până la plata efectivă a debitului restant, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2116 alin. (2), art. 1270, art. 1321, art. 2103, art. 1168, art. 1522, art. 1084, art. 1536 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 38 din 27 martie 2020, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis, în parte, cererea având ca obiect "acțiune în daune contractuale" formulată de reclamanta A. S.A. împotriva pârâtei B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 243.160,11 RON, cu titlu de debit contractual restant, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective; a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a bunurilor predate acesteia în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012, respectiv: 790 buc. butelii AR fără gardă; 4080 buc. butelii BG cu gardă; 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, sau, în măsura în care bunurile nu mai există în materialitatea lor, a obligat pârâta la plata sumei de 1.052.325,04 RON reprezentând contravaloarea acestor bunuri; a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului principal (243.160,11 RON), calculată începând cu 03.02.2017 și până la plata efectivă a debitului restant; a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente echivalentului în bani a obligației de restituire a bunurilor date în custodie/folosință, calculată începând cu 08.05.2017 și până la plata efectivă a sumei de 1.052.325,04 RON; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 9.468,2 RON reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta B. S.R.L., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (2) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 476 și art. 479 C. proc. civ., admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și reținerea cauzei spre rejudecare sau modificarea în parte a hotărârii, cu consecința admiterii doar în parte a cererii de chemare în judecată a reclamantei, în sensul de a se dispune:

- în principal, obligarea sa la plata sumei de 96.420,55 RON, prin raportare la prețul practicat de reclamantă pe zona Bistrița-Năsaud și prin aplicarea reducerii comerciale prevăzută de art. 5.3.1 din contractul de franciză nr. x/03.02.2012, de 10 RON la primele 4.000 de butelii și de 11 RON pentru ce depășește acest număr;

- în subsidiar, a solicitat obligarea sa la plata sumei de 124.551,97 RON, prin raportare la prețul practicat de reclamantă conform contractului de franciză nr. x/03.02.2012 la data încetării lui, 03.02.2017, respectiv suma de 167.291,97 RON, la care să fie aplicată reducerea comercială prevăzută de art. 5.3.1 din contractul de franciză nr. x/03.02.2012, calculată de experta contabilă la valoarea de 42.740 RON, sub obiectivele 4 și 5 ale raportului de expertiză;

- în ambele situații: dobânda legală să fie calculată începând cu data rămânerii definitive a deciziei și până la plata efectivă a sumei.

- în principal, a solicitat înlăturarea obligației de restituire a bunurilor predate în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012 ca fiind lipsită de interes și, în subsidiar, menținerea obligației de predare a 790 buc. butelii AR fără gardă, 4080 buc. butelii BG cu gardă, 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, dar prin preluarea lor de către reclamantă de la depozitul său din Lechința, str. x, jud. Bistrița-Năsăud, punctul de lucru, conform prevederilor art. 4.2.9 din contract;

- a solicitat exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în primul ciclu procesual;

- în baza dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale, având în vedere că, încă de la momentul notificării sale inițiale nu s-a opus pretențiilor reclamantei, însă întinderea obligațiilor pârâtei trebuia și putea să fie clarificată pe cale de negociere, care a fost stopată cu rea-credință de reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtei B. S.R.L. în sensul că a fost schimbată, în parte, sentința apelată și, în rejudecare: înlăturată mențiunea din conținutul dispozitivului referitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente echivalentului bănesc al obligației de restituire a bunurilor solicitate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate ce nu contravin deciziei.

A fost respinsă cererea intimatei reclamante privitoare la cheltuielile de judecată din apel.

Petenta B. S.R.L. a formulat cerere de îndreptare/completare a deciziei civile nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin obligarea reclamantei, potrivit art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în ambele cicluri procesuale, constând în onorariu de avocat fond și apel și taxă judiciară de timbru apel.

Prin decizia civilă nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2018, a fost admisă cererea de completare a conținutului deciziei nr. 254/08.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă; s-a dispus completarea dispozitivului deciziei menționate în sensul introducerii după paragraful 4 a unui nou paragraf: respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de apelantă, ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2018, a formulat recurs pârâta B. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei și, rejudecând cauza în fond după casare, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, constând în onorariu avocat parțial în cuantum de 1.500 RON și taxă judiciară de timbru parțială în cuantum de 7.054,13, raportat la partea din apel ce a fost admisă.

Recurenta începe prin a reda soluțiile primei instanțe și ale instanței de apel și menționează că decizia Curții de Apel Suceava dată asupra cererii de completare este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Raportat la taxa judiciară de timbru suportată de recurentă, arată că a achitat suma de 2.019,89 RON, calculată inițial de instanța de apel pentru obligația de plată a debitului contractual, la termenul de judecată din 10.09.2020.

Asupra capătului de cerere privind predarea bunurilor respective, recurenta susține ca a formulat apel, în sensul în care a solicitat, în principal, înlăturarea obligației de restituire a bunurilor predate în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012 ca fiind lipsită de interes, deoarece se declarase de acord cu restituirea bunurilor încă din 2017, și în subsidiar, menținerea obligației de predare a 790 buc. butelii fără gardă, 4080 buc. butelii BG, 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, dar prin preluarea lor de către reclamantă de la depozitul recurentei, conform prevederilor art. 4.2.9 din contract.

Prin decizia nr. 254/2020 Curtea de Apel Suceava a admis apelul recurentei, a schimbat în parte sentința apelată și, deci, a înlăturat mențiunea din conținutul dispozitivului referitoare la obligarea recurentei la plata dobânzii legale aferente echivalentului bănesc, obligație care ar fi fost semnificativă valoric raportat la suma de 1.052.325,04 RON la care s-ar fi calculat, precum și obligația de restituire a bunurilor solicitate, stabilind că această obligație se va executa prin preluarea bunurilor de la sediul pârâtei de către reclamantă.

Pentru motivele expuse anterior apreciază că reclamanta-intimată a căzut în pretenții prin admiterea în parte a apelului recurentei, chiar în partea executării obligației de a face pentru care recurentei i s-a pus în vedere achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.054,13 RON la termenul de judecată din 10 septembrie 2020, astfel că nu este legală aserțiunea că pentru această taxă judiciară de timbru nu a căzut în pretenții reclamanta.

Apoi, raportat la soluția dată asupra admiterii apelului în ceea ce privește obligația de a face, apreciază că onorariul avocațial trebuia acordat cel puțin în parte, măsura "redusă" în care a apreciat instanța de apel că s-a admis apelul fiind totuși rezultatul unor motive expuse sub pct. II al cererii de apel și nu cercetate din oficiu de instanță.

Recursul a fost comunicat intimatei-reclamante, la 26.03.2021 .

La 26.04.2021, în termen legal, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte la 13.05.2021, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 19.10.2021, s-a dispus comunicarea raportului către părți, în vederea depunerii unui punct de vedere.

Părțile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 14.12.2021, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a acordat termen în ședință publică.

Analizând recursul declarat în cauză, în baza motivelor invocate și a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte constată și reține următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., astfel că va încadra criticile acesteia motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., care vizează încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare este sancționată cu nulitatea absolută a hotărârii.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă critică soluția pronunțată de instanța de apel cu privire la respingerea ca nefondată a cererii de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, susținând că, fiindu-i admis apelul cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face, era îndreptățită la restituirea cheltuielilor judiciare constând în plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 7.054,13 RON, care i-a fost pusă în vedere de instanța de apel la termenul de judecată din 10 septembrie 2020.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Prin urmare, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Pe de altă parte, poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului.

Instanța supremă reține că, prin sentința nr. 38 din 27 martie 2020, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a obligat pârâta B. S.R.L. la restituirea către reclamantă a bunurilor predate acesteia în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012, respectiv: 790 buc. butelii AR fără gardă; 4080 buc. butelii BG cu gardă; 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, sau, în măsura în care bunurile nu mai există în materialitatea lor, a obligat pârâta la plata sumei de 1.052.325,04 RON reprezentând contravaloarea acestor bunuri, precum și la plata dobânzii legale aferente echivalentului în bani a obligației de restituire a bunurilor date în custodie/folosință, calculată începând cu 08.05.2017 și până la plata efectivă a sumei de 1.052.325,04 RON.

Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta B. S.R.L., solicitând, în principal, înlăturarea obligației de restituire a bunurilor predate în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012 ca fiind lipsită de interes și, în subsidiar, menținerea obligației de predare a 790 buc. butelii AR fără gardă, 4080 buc. butelii BG cu gardă, 8 buc. butelii fibră compozit, 253 buc. rastele metalice, 253 buc. stingătoare P6, dar prin preluarea lor de către reclamantă de la depozitul său din Lechința, str. x, jud. Bistrița-Năsăud, punctul de lucru, conform prevederilor art. 4.2.9 din contract.

Prin încheierea de ședință din 10 septembrie 2020, instanța de apel a dispus în sarcina apelantei-pârâte B. achitarea unei taxe judiciare de timbru suplimentare, în cuantum de 7.054,13 RON, raportat la capătul de cerere din apel privind predarea buteliilor și a celorlalte bunuri.

Prin decizia civilă nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a fost admis apelul pârâtei B. S.R.L. în sensul că a fost schimbată, în parte, sentința apelată și, în rejudecare: înlăturată mențiunea din conținutul dispozitivului referitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente echivalentului bănesc al obligației de restituire a bunurilor solicitate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate ce nu contravin deciziei.

Prin urmare, întrucât prin decizia nr. 254 din 08 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2018, instanța de apel, contrar celor învederate prin memoriul de recurs, a menținut soluția primei instanțe cu privire la obligația recurentei-pârâte de restituire către reclamantă a bunurilor predate acesteia în temeiul contractului de franciză nr. x/03.02.2012, susținerile recurentei-pârâte privind existența unei culpe procesuale a intimatei-reclamante cu privire la capătul de cerere privind obligația de a face sunt nefondate.

În acest context factual și legislativ expus anterioar, în mod corect a reținut instanța de apel faptul că nu se poate considera că intimata-reclamantă a pierdut procesul, așa cum solicită recurenta-pârâtă, astfel că nu se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

În ce privește critica referitoare la neacordarea, cel puțin în parte, a onorariului avocațial, în contextul în care măsura "redusă" în care ar fi apreciat instanța de apel că s-a admis apelul a fost totuși rezultatul unor motive expuse sub pct. II al cererii de apel și nu cercetate din oficiu de către instanță, Înalta Curte reține că această critică vizează, în realitate, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, ceea ce reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate.

În acest context, instanța supremă precizează că, prin decizia nr. 3/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În consecință, instanța de recurs nu poate cenzura raționamentul instanței de apel din perspectiva criticilor privind proporționalitatea acordării onorariului avocațial, criticile recurentei privind pronunțarea soluției ca urmare a activității reprezentantului său convențional, concretizată în formularea memoriului de apel, fiind înlăturate.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 1.249,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 347 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 1.249,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 martie 2022.