ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 429/2022

Ședința publică din data de 01 martie 2022

Asupra recursurilor de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 august 2018 pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L., B., C. și D.:

A1. Anularea (desființarea) și declararea ca inopozabile față de reclamantă a următoarelor acte de înstrăinare efectuate de debitoarea A. S.R.L. prin administrator E.:

- actul de înstrăinare a automobilului x, nr. auto AR72BEB, serie șasiu x, către B., înmatriculat la 16.07.2018;

- actul de înstrăinare a automobilului y, nr. auto AR90BEB, serie șasiu x, către C., înmatriculat la 18.07.2016;

- actul de înstrăinare (contract de vânzare cumpărare nr. x/18.07.2018) a imobilului situat în localitatea Taut, nr. 880, CF nr. x, nr. topo x, id electronic x - 752 mp, către B.;

- actul de înstrăinare (act notarial nr. x/19.07.2018 emis de BNP F.) a dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în localitatea Felnac, nr. 1, jud. Arad, înscris în CF x, nr. topo x, id electronic x Felnac și a dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției înscris în CF x, nr. topo x id electronic x Felnac, în suprafață de 250 mp către dl. D..

- A2. Revenirea bunurilor mai sus menționate în proprietatea A. S.R.L.

- B. instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile și imobile și desemnarea unui administrator sechestru în sarcina deținătorilor bunurilor mai sus indicate, până la rămânerea definitivă a acestui litigiu.

- C. instituirea unui sechestru judiciar provizoriu asupra bunurilor mobile și imobile și desemnarea unui administrator sechestru provizoriu în sarcina deținătorilor bunurilor mai sus indicate, până la soluționarea cererii de instituire sechestru judiciar.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1562-1565 C. civ., art. 972-976, art. 977 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 976/26.11.2019, pronunțată dosarul nr. x/2018, Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, împotriva pârâților A. S.R.L., B. și C. și D. și în consecință:

- a anulat actul de înstrăinare al autoturismului marca x înmatriculat sub nr. x, serie șasiu x, încheiat între pârâtele A. S.R.L. Arad și B. în data de 16.07.2018 și a dispus revenirea autoturismului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a anulat actul de înstrăinare al autoturismului marca y înmatriculat sub nr. x, serie șasiu x, încheiat între pârâții A. S.R.L. Arad și C. în data de 18.07.2018 și a dispus revenirea autoturismului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtele A. S.R.L. Arad și B. privind imobilul situat în localitatea Tauț nr. 880, jud. Arad, înscris în CF nr. x, număr topo x, id electronic x - 752 mp, contract autentificat sub nr. x/18.07.2018 de către Biroul Individual Notarial G. din Ineu, Calea x, jud. Arad și a dispus revenirea imobilului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții A. S.R.L. Arad și D. privind imobilul situat în localitatea Felnac nr. 1, jud. Arad înscris în CF nr. x, număr topo x id electronic x Felnac și a dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției înscris în CF nr. x, număr topo x id electronic x Felnac, în suprafață de 250 mp, contract autentificat sub nr. x/19.07.2018 de către H. din Arad, B-dul x nr. 33-37, jud. Arad și a dispus revenirea imobilului în proprietatea pârâtei A. S.R.L. Arad;

- a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 4.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel pârâtul D., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii în ce privește anularea actului de înstrăinare (act notarial nr. x/19.07.2018 emis de BNP F.) a dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în localitatea Felnac, nr. 1, jud. Arad, înscris în CF x, nr. topo x, id electronic x Felnac și a dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției înscris în CF x, nr. topo x id electronic x Felnac, în suprafață de 250 mp.

La 17.03.2020, pârâții A. S.R.L., B. și C. au formulat cerere de repunere în termen și apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând admiterea cererii de repunere în termen, în temeiul art. 186 C. proc. civ., admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și respingerea acțiunii, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtul D. în contradictoriu cu pârâta-intimată A. S.R.L. Arad și reclamanta-intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, împotriva sentinței civile nr. 976/26.11.2019, pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, având ca obiect acțiune revocatorie.

A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei-creditoare D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad formulată în contradictoriu cu pârâții D. și A. S.R.L. Arad având ca obiect revocarea contractului de vânzare încheiat de pârâți și autentificat de notarul public F. sub nr. x/19 iulie 2018.

S-a respins ca nefondată cererea de repunere în termen și s-a respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâții A. S.R.L. Arad, B. și C. împotriva aceleiași sentințe pronunțate de Tribunalul Arad.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub un prim aspect, recurenții arată că instanța a respins apelul ca tardiv, respingând, în același timp, cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanții recurenți. Mai arată aceștia că, sentința apelată a fost comunicată prin afișare la căsuța poștală, la 18.12.2018 ora 12:00, potrivit însemnărilor agentului procedural, în imobilul în care domiciliază recurenții persoane fizice, își are sediul societatea recurentă, domiciliază tatăl asociatului societății, fostul soț și bunicul pârâților persoane fizice. Prin urmare, întrucât toate celelalte acte de procedură au fost recepționate fără probleme la aceeași adresă, nu ar exista niciun motiv pentru care, această hotărâre, dacă ar fi fost într-adevăr depusă, să nu fie primită de recurenți.

Se arată că a fost încălcat art. 163 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia, dacă destinatarul nu este găsit acasă, citația va fi înmânată oricărei persoane majore care domiciliază cu acesta, în cazul de față, tatălui asociatului societății, fostului soț, bunicului celor doi recurenți persoane fizice. Încălcarea acestui text de lege ar atrage nulitatea tuturor actelor ulterioare, deci inclusiv a deciziei din apel, în sensul art. 174 alin. (2) C. proc. civ.

Concluzionează recurenții că vătămarea procesuală ce li s-a produs prin citarea în această manieră viciată nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei și trimiterea cauzei spre soluționarea fondului apelului de către Curtea de Apel Timișoara.

Recursul a fost comunicat intimatului-pârât la 05.01.2021 și recurentei-reclamante la 10.02.2020 .

La 3 martie 2021, în termen legal, recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P. Arad a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind temeinică și legală în ce privește respingerea apelului acestor recurenți-pârâți.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenților-pârâți la 29.03.2020, care nu au depus răspuns la întâmpinare.

Recurenta-reclamantă arată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a normelor juridice incidente în cauză.

După prezentarea parcursului litigios al cauzei, recurenta-reclamantă menționează că susținerile pârâtului-apelant D. nu pot fi luate în considerare peste înscrisul oficial, autentic, emis de notarul public, care există, nefiind anulat/desființat.

Mai departe, recurenta redă dispozițiile art. 269 și art. 270 C. proc. civ. și conchide că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a respins cererea de probațiune testimonială formulată de pârâtul D., având în vedere prevederile art. 254 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât, în speță, s-a încheiat un contract autentic și validitatea acestuia nu a fost contestată.

Apreciază recurenta că, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 309 C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat recurenților-pârâți și intimatului-pârât la 05.01.2021 .

La 28.01.2021, intimatul-pârât I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante la 10.02.2021, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 22.06.2021, s-a dispus comunicarea raportului către părți, în vederea depunerii unui punct de vedere.

Părțile nu au depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 19.10.2021, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a acordat termen în ședință publică.

Analizând recursurile declarate în cauză, în baza motivelor invocate și a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte constată și reține următoarele:

I. Recurenții-pârâți B., C. și A. S.R.L. au criticat decizia instanței de apel, susținând că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 163 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă destinatarul nu este găsit acasă, citația va fi înmânată oricărei persoane majore care domiciliază cu acesta.

Critica, subscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că, prin decizia recurată, instanța de apel a respins ca nefondată cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și, prin urmare, a respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de pârâții B., C. și A. S.R.L.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut faptul că procedura de comunicare a hotărârii primei instanțe s-a realizat în acord cu exigențele legale ale art. 163 C. proc. civ., prin depunerea plicurilor în cutia poștală de la domiciliul persoanelor fizice, respectiv al persoanei juridice, iar susținerea apelanților, recurenți în prezenta cauză, privind faptul că sentința primei instanțe nu le-a fost comunicată, este lipsită de orice suport probator și de orice indiciu. În plus, instanța de apel a reținut că apelanții-pârâți nu au precizat data și împrejurările în care au cunoscut despre existența hotărârii primei instanțe, pentru a verifica dacă demersurile de a intra în posesia hotărârii primei instanțe au fost realizate în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 186 C. proc. civ.

Prin prezentul memoriu de recurs, s-a susținut că sentința primei instanțe trebuia comunicată potrivit art. 163 alin. (6) C. proc. civ., în condițiile în care, la data comunicării sentinței, menționată pe procesul-verbal de comunicare, la domiciliul recurenților se afla o persoană majoră, care putea primi actul de procedură.

Instanța supremă reține că, procesul-verbal întocmit în conformitate cu cerințele legii constituie un act oficial care face dovada, în privința constatărilor făcute personal de către agentul instrumentator, până la înscrierea în fals, așa cum dispune art. 463 alin. (5) C. proc. civ.. Prin urmare, astfel cum s-a statornicit și în practica judiciară, dovada de înmânare a citației și procesul-verbal întocmit de agentul procedural în cazul în care cel citat nu a fost găsit la domiciliu sau a refuzat să primească citația sunt singurele acte prin care se poate proba că procedura de citare a fost îndeplinită potrivit legii.

Cum recurenții nu s-au înscris în fals împotriva celor consemnate de agentul procedural în procesele-verbale de comunicare a sentinței primei instanțe către recurenții persoane fizice și juridice, privind faptul că destinatarul sau persoana majoră din familie sau care locuiește cu destinatarul sunt absenți iar comunicarea sentinței s-a făcut la cutia poștală, la 18.12.2018, rezultă că invocarea unei alte situații de fapt decât cea consemnată de agentul procedural nu este în măsură să răstoarne prezumția legală.

Pe de altă parte, instanța supremă constată că recurenții au criticat doar soluția de respingere a apelului ca fiind tardiv introdus, fără a dezvolta vreo critică de nelegalitate împotriva soluției de respingere ca nefondată a cererii de repunere în termenul de apel, aspect ce lipsește de finalitate efectivă prezentul demers procedural.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B., C. și A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

II. Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. TIMIȘOARA - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARAD a invocat faptul că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 254 alin. (1), art. 269, art. 270 și art. 309 C. proc. civ., întrucât instanța de apel ar fi admis proba cu martori împotriva unui înscris autentic, respectiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat de notarul public.

Fiind invocată nesocotirea unor norme de procedură civilă, criticile recurentei vor fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și vor fi analizate ca atare.

În primul rând, instanța supremă constată că majoritatea criticilor din recurs, respectiv cele care privesc încălcarea art. 254 alin. (1), art. 269 și art. 270 C. proc. civ., reprezintă o redare integrală a cuprinsului întâmpinării formulate față de apelul pârâtului I. împotriva sentinței primei instanțe și nu se circumscriu unor critici concrete asupra deciziei instanței de apel, care face obiectul prezentei căi de atac.

Susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, cu privire la forța probantă a înscrisului autentic, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

În plus, instanța supremă reține că nu este suficient a evoca dispozițiile unor texte legale, ci recurenta trebuia să arate, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate prin raportare la dispozițiile normative pretins încălcate.

În al doilea rând, contrar susținerilor recurentei, din economia deciziei atacate, Înalta Curte reține că instanța de apel a admis proba cu martori nu pentru a dovedi existența sau cuprinsul unui act juridic ci pentru a se dovedi data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, înscris sub semnătură privată, a cărui formă scrisă este necesară ad probationem.

Prin urmare, critica privind încălcarea dispozițiilor art. 309 C. proc. civ. este nefondată.

Nu în ultimul rând, instanța supremă reține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra validității sau invalidității unui act juridic, ci asupra unei posibile conivențe frauduloase a terțului-pârât D., ca și condiție prevăzută de art. 1562 alin. (2) C. proc. civ. pentru declararea inopozabilității contractului de vânzare-cumpărare față de recurenta-reclamantă.

Or, acest aspect putea fi dovedit cu orice mijloc de probă, chiar și în apel, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. TIMIȘOARA - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARAD împotriva deciziei civile nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. TIMIȘOARA - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARAD împotriva deciziei civile nr. 431/A din 6 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți B., C. și A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 martie 2022.