ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.03.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1534/2022

HOTĂRÂRE
16.03.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1534/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 11.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, solicitând admiterea acțiunii promovate și obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 120/08.04.2019, executorii, pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv la încetarea oricărei forme de executare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019, emisă de instituția pârâtă și pe cale de consecință, la ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii, inclusiv a măsurilor sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile proprietatea reclamantei, dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 311 din data de 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus în următorul sens:

"Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul social în Arad, str. x și sediul procesual ales la Sediul secundar al Cabinetului individual de B., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P.T - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, cu sediul în Arad, jud. Arad. Fără cheltuieli de judecată."

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 reclamanta societatea A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin calea de atac promovată, aceasta a solicitat, în principal, admiterea recursului pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea în tot a sentinței atacate, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, rejudecarea litigiului în fond și admiterea acțiunii promovate în sensul obligării pârâtei D.G.R.F.P Timișoara - A.J.F.P Arad la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 120/08.04.2019, executorii, pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv la încetarea oricărei forme de executare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019, emisă de instituția pârâtă și pe cale de consecință, la ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii, inclusiv a măsurilor sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile proprietatea reclamantei, dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, aflat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.

Totodată, prin notele de ședință depuse la data de 15.12.2021 intimata-pârâtă a învederat că a procedat la anularea/ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii instituite în temeiul Deciziei nr. 10/2019, invocând aspectul rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta a solicitat, reiterând aspecte similare celor invocate prin memoriul de recurs, respingerea apărărilor formulate asupra fondului recursului, apreciind susținerile intimatei ca fiind neîntemeiate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 martie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în susținerea recursului, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze, inclusiv în căile de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind să fie legitim, personal, născut și actual.

Aplicând sus indicatele aspecte teoretice prezentei cauze, Înalta Curte constată că instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care recurenta - reclamantă societatea A. S.R.L. a solicitat obligarea intimatei - pârâte la executarea dispozitivului sentinței civile nr. 120/08.04.2019, pronunțate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv la încetarea oricărei forme de executare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/22.02.2019 (Decizia nr. 10/2019), emisă de instituția pârâtă și pe cale de consecință, la ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii, inclusiv a măsurilor sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și mobile proprietatea reclamantei, dispuse prin Decizia nr. 10/2019, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara.

În raport de un atare obiect, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului trebuie avute în vedere și aspectele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, inclusiv actele materiale realizate de intimată.

Din această perspectivă, Înalta Curte observă că, din înscrisurile aflate la dosarul instanței de recurs, rezultă că soluția dispusă prin sentința nr. 200 din 20 iunie 2019 de către Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dobândit caracter definitiv prin decizia nr. 2999 din 20.05.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.

Totodată, din Deciziile de ridicare a sechestrului asigurator aplicat asupra bunurilor nr. x emise de D.G.R.F.P Timișoara - A.J.F.P Arad, rezultă că inclusiv măsurile referitoare la sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor imobile și mobile proprietatea recurentei au fost ridicate de intimată.

În condițiile în care, ulterior promovării căii de atac a recursului din cauza pendinte. acțiunea în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 a fost soluționată definitiv, iar autoritatea intimată a efectuat actele materiale avute în vedere de solicitarea recurentei - reclamante, în sensul dorit de aceasta prin acțiunea formulată, Înalta Curte constată că, în prezent, interesul procesual al recurentei - reclamante în susținerea recursului nu mai este unul actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ.

Sancțiunea este, în cauza de față, aceea a respingerii cererii de recurs ca lipsită de interes, întrucât atât la momentul sesizării instanței de fond, cât și la data pronunțării sentinței atacate cauza la care s-a raportat recurenta prin cererea de chemare în judecată nu era soluționată definitiv, iar măsurile asigurătorii vizate de actul de învestire a instanței nu erau ridicate de intimată, fiind îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile, motiv pentru care nu pot fi primite susținerile intimatei privind incidența rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

În schimb, în circumstanțele descrise mai sus, soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței atacate, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta-reclamantă.

Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere atât faptul că activitatea judiciară nu poate fi întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, cât și concluziile reprezentantului convențional al recurentei-reclamante, care nu a solicitat respingerea excepției lipsei de interes, urmează să respingă ca atare (lipsită de interes), calea de atac exercitată de recurenta - reclamantă.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 311 din data de 28 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-05-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2999/2021
Ședința publică din data de 20 mai 2021 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tim
ÎCCJ 2022-01-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 400/2022
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2020-02-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de con
ÎCCJ 2022-05-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2022
Ședința publică din data de 11 mai 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2021, pe rolu
ÎCCJ 2022-03-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1703/2022
Ședința publică din data de 23 martie 2022 Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții
Sursă