ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2731/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, la 2 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată de B. în calitate de administrator special, prin avocat C., a solicitat obligarea pârâtelor D. S.A., FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. IFN BUCUREȘTI, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA și E. S.A. BUCUREȘTI, în solidar, la plata sumei de 700.000 dolari (echivalent în RON 2.867.900 RON), reprezentând contravaloarea despăgubirii datorată de acestea pentru prejudiciul cauzat, actualizată cu dobânda legală; obligarea pârâtelor la plata de daune interese în cuantum de 40.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației de radiere a ipotecilor mobiliare începând cu 27 decembrie 2017 și până la data îndeplinirii acestor obligații, conform dispozițiilor planului de reorganizare modificat, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta D. S.A. a formulat cerere reconvențională, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L. și cu F. S.R.L. și G. S.R.L., prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 15 februarie 2018 și nr. 30 din 16 februarie 2018, respectiv a acordurilor de mediere nr. 244 din 8 octombrie 2018 și nr. 254 din 18 octombrie 2018, în raport de dispozițiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și ale art. 1238 alin. (2) C. civ., iar în subsidiar, constatarea inopozabilității față de aceasta a contractelor de vânzare-cumpărare și a acordurilor de mediere, în raport de dispozițiile art. 1562 C. civ., cu cheltuieli de judecată.

Pârâta E. S.A. a formulat întâmpinare la cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei calității de reprezentant a reprezentantului convențional, avocat C., întrucât mandatul de reprezentare a fost acordat de administratorul special și nu a fost avizat de administratorul judiciar H., în conformitate cu dispozițiile art. 84 din Legea nr. 85/2014.

Pârâta FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. IFN BUCUREȘTI a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin încheierea de ședință din 8 noiembrie 2019, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a respins excepție netimbrării, cu motivarea că societatea reclamantă se află în procedura insolvenței și este scutită de la obligația achitării taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2020, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a dispus rectificarea citativului în sensul de a fi introdusă I. S.A. în locul D. S.A., în calitate de succesor în drepturi, ca urmare a fuziunii.

Prin sentința civilă nr. 156 din 16 septembrie 2020, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de pârâta E. S.A., a anulat cererea de chemare în judecată și actele de procedură ulterioare formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în considerarea lipsei dovezii calității de reprezentant, a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta I. S.A. și a dispus trimiterea cererii reconvenționale și a întâmpinării formulate la aceasta, la compartimentul Registratură în vederea formării unui dosar nou, având ca obiect "constatare nulitate act".

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 109 din 25 martie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă și a obligat-o pe aceasta la plata către intimata-pârâtă I. S.A. a cheltuielilor de judecată efectuate în apel în sumă de 15.000 RON.

În termen legal, împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 1311 alin. (1) C. civ., întrucât societatea reclamantă, reprezentată de administratorul judiciar a ratificat în scris, în mod clar, contractul de asistență juridică, astfel că, în mod greșit, curtea de apel a reținut că administratorul judiciar a avut o "poziție procesuală ezitantă".

Recurenta-reclamantă apreciază că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 în sensul că a nu a avut în vedere că administratorul judiciar poate promova, dar și susține acțiuni în vederea recuperării creanțelor deținute de societatea aflată în insolvență. Astfel, în opinia autoarei căii de atac, textul de lege include și acțiunile deja promovate de societate, înainte de deschiderea procedurii insolvenței.

Mai arată că și textul de lege referitor la acordarea cheltuielilor de judecată a fost greșit aplicat în sensul că suma de 15.000 RON la plata căreia a fost obligată reclamanta în apel nu a fost corect stabilită față de complexitatea dosarului și volumul de muncă depus de apărătorul intimatei.

Recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-pârâtă FONDUL NAȚIONAL DE GARANTARE A CREDITELOR PENTRU ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII S.A. IFN BUCUREȘTI a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă I. S.A. BUCUREȘTI (succesor în drepturi al D.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și față de solicitarea recurentei de se trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Preliminar, cu referire la inadmisibilitatea invocată de intimata I. S.A. BUCUREȘTI (succesor în drepturi al D.) prin întâmpinare, se constată că, având în vedere că legea prevede în mod expres soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție în caz de casare, o eventuală indicare greșită a soluției de către partea care formulează recursul nu este de natură să atragă inadmisibilitatea căii de atac.

În speță, se impune precizarea faptului că în condițiile în care atât tribunalul, cât și curtea de apel au soluționat procesul în temeiul unei excepții procesuale, fără a intra astfel, în cercetarea fondului cauzei, în condițiile în care se constată că fiind eronată soluționarea cauzei în temeiul excepției, impunându-se judecarea pe fond, instanța supremă, în temeiul dispozițiile art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., poate trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, indiferent de solicitarea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările formulate prin întâmpinări, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În speță, problema de drept vizează calitatea de reprezentant a apărătorului ales al cărui mandat a fost acordat de administratorul special al unei societăți aflate în insolvență, dar al cărui drept de administrare nu a fost ridicat.

Cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat C. și a fost însoțită de o împuternicire în care sunt menționați A. S.R.L. în calitate de client, respectiv B. în calitate de reprezentant .

Se constată că prin sentința civilă nr. 363 din 21 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Suceava, secția I civilă a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei A. S.R.L. și a fost desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvență H., fără a fi ridicat dreptul de administrare. Prin decizia nr. 224 din 8 iunie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a Civila a confirmat planul de reorganizare al debitoarei.

Conform art. 56 din Legea nr. 85/2014: (1) Administratorul special are următoarele atribuții:

a) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 117 - 122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84;

b) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

c) propune un plan de reorganizare;

d) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, doar în situația în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;

e) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final și situația financiară de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;

f) primește notificarea închiderii procedurii.

(2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor."

Recurenta a susținut în mod corect că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 1311 lin. 1 C. civ., conform cărora:

"În cazurile prevăzute la art. 1.309, cel în numele căruia s-a încheiat contractul poate să îl ratifice, respectând formele cerute de lege pentru încheierea sa valabilă", în condițiile în care societatea reclamantă, reprezentată de administratorul judiciar a ratificat în scris, în mod neechivoc, contractul de asistență juridică .

Astfel, nu se poate face abstracție de faptul că pe parcursul litigiului, administratorul judiciar a confirmat, a ratificat și a susținut actele de reprezentare și cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 1311 C. civ. .

Prin urmare, este lipsită de fundament reținerea instanței de apel în sensul că administratorul judiciar al debitoarei a adoptat o poziție procesuală ezitantă pe tot parcursul procesului în fața primei instanțe, cu atât mai mult cu cât, cererea de apel a fost declarată în cauză de reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată atât de administratorul special B., cât și de administratorul judiciar H..

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și față de limitele învestirii, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În ceea ce privește critica legată de cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de apel intimatei I. S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 5 martie 2020, instanța supremă s-a pronunțat în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Din considerentele acestei decizii, rezultă că în calea de atac a recursului nu pot fi analizate aspecte care țin de raportul dintre cuantumul cheltuielilor de judecată, complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, acestea constituind aspecte de netemeinicie, și nu de nelegalitate, analiza lor fiind incompatibilă cu caracterul de cale extraordinară de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. împotriva deciziei civile nr. 109 din 25 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.