ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1599/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 27.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.A., solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.11.2019, radierea acestui contract din cartea funciară, să declare inopozabile contractele de împrumut autentificate sub nr. x/02.07.2021, y/02.07.2021, z/05.07.2021 și 1219/12.07.2021, rezilierea actului adițional nr. x/16.07.2019 la contractul de închiriere din 09.05.2018 și obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la restituirea chiriei în sumă de 543.973,99 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 04.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. C. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței să constate stingerea datoriilor reciproce izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.11.2019 și să dispună suspendarea executării acestui titlu executoriu.

Prin încheierea nr. 12/19.01.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția conexității și, în consecință, a conexat primul capăt de cerere din dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din 12.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția nelegalei sesizări cu soluționarea dosarului nr. x/2021, pe care l-a restituit Tribunalului Suceava pentru continuarea judecății.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispozițiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., după care a reținut că pentru a se dispune conexarea este necesar ca pricinile să fie în curs de judecată; în caz contrar, nu ar mai putea fi atins scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea conexării, care constă în asigurarea unei mai bune realizări a activității de înfăptuire a justiției.

În acest context, a apreciat că nu putea fi dispusă măsura conexării din moment ce în dosarul nr. x/2021 nu era fixat un termen de judecată, acesta fiind în procedura regularizării.

Ca atare, Tribunalul București a reținut că nu a operat prorogarea legală de competență în favoarea sa, nefiind legal învestit cu soluționarea dosarului conexat.

A mai apreciat că instanța învestită cu soluționarea dosarului conexat poate verifica cerințele impuse de art. 139 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că încheierea prin care s-a luat această măsură nu are autoritate de lucru judecat.

Prin sentința nr. 99/17.05.2022, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, a dispus trimiterea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă și a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin luarea măsurii de conexare a operat o prorogare legală de competență în favoarea Tribunalului București cu privire la dosarul conexat.

A mai reținut că încheierea prin care se soluționează excepția conexității poate fi atacată de părți numai odată cu fondul, conform art. 139 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, a apreciat că Tribunalul București a exercitat un veritabil control judiciar asupra încheierii de admitere a excepției conexității, cu încălcarea art. 139 alin. (2) C. proc. civ.

După evocarea deciziei nr. 170/24.03.2016 a Curții Constituționale, tribunalul a reținut că art. 139 C. proc. civ. nu condiționează măsura conexării de fixarea primului termen de judecat.

Totodată, a constatat că, la momentul conexării, dosarul nr. x/2021 era pe rolul Tribunalului București, fiind finalizată procedura regularizării.

A mai apreciat că dispoziția de restituire a dosarului conexat reprezintă în realitate o soluție de declinare a competenței, în condițiile în care Tribunalul București a apreciat că nu a operat prorogarea legală de competență în favoarea sa.

În consecință, Tribunalul Suceava a reținut că s-a ivit un conflict negativ de competență între cele două instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 03.06.2022.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a exista conflict negativ de competență este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: două sau mai multe instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză și declinările de competență sunt reciproce.

Totodată, art. 132 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după, caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Așadar, existența conflictului negativ de competență presupune pronunțarea unor soluții de declinare a competenței de către instanțele sesizate.

Verificând întrunirea acestor cerințe, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava nu a trimis dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului București prin declinare de competență, ci ca efect al admiterii excepției conexității în temeiul art. 139 C. proc. civ.

La rândul său, Tribunalul București nu a pronunțat o soluție de declinare a competenței, ci, constatând greșita conexare a dosarelor, a reținut că nu a avut loc o prorogare legală de competență, astfel că a admis excepția nelegalei sesizări și a restituit dosarul nr. x/2021 la Tribunalul Suceava.

Înalta Curte constată că, prin conexarea primului capăt de cerere aferent dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului București, a operat prorogarea legală de competență în favoarea acestui tribunal.

Dat fiind că prin încheierea nr. 12/19.01.2022 a fost soluționată o excepție procesuală, această încheiere are caracter interlocutoriu conform art. 235 teza finală C. proc. civ., care prevede că sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

În plus, art. 139 alin. (2) teza finală C. proc. civ. stabilește că încheierea prin care a fost soluționată excepția conexității poate fi atacată numai odată cu fondul.

Astfel, legalitatea măsurii de conexare poate fi cenzurată numai de către instanța învestită cu soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care a fost dispusă această măsură.

În consecință, Tribunalul București nu putea reține din oficiu nelegalitatea măsurii de conexare, dezînvestirea sa pentru acest motiv fiind lipsită de temei legal.

Ca atare, nefiind o instanță de control judiciar, Tribunalul București nu putea verifica legalitatea/temeinicia soluției de admitere a excepției conexității dispuse de Tribunalul Suceava.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata inexistența conflictului negativ de competență între cele două tribunale și va trimite dosarul Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Trimite dosarul la Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.