ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2542/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, În dosarul cu nr. x/2016, reclamanta S.C. ORNAMENT S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L. și B., ca instanța să constate săvârșirea de către pârâți a faptelor de concurență neloială și contrafacere, obligarea pârâților la încetarea faptelor de concurență neloială și contrafacere, interzicerea de către instanță a producerii și comercializării produselor contrafăcute pe timpul derulării procesului, dispunerea măsurii conservării produselor contrafăcute folosite în săvârșirea faptelor de concurență neloială existente pe stoc în depozitele pârâtei S.C. A. S.R.L., precum și în rețeaua de desfacere, care pot include descrierea detaliată cu sau fără prelevare de eșantioane, sechestrul mărfurilor litigioase și după caz a materialelor și instrumentelor utilizate pentru a le produce și/sau a distribui aceste mărfuri, precum și documente în legătură cu aceasta, urmată de valorificarea acestora în folosul titularei drepturilor de proprietate industrială, respectiv reclamanta în cauză, obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în valoare de 50.000 RON, reprezentând prejudiciul adus de către pârâți, prin practicarea actelor de concurență neloială și contrafacere, dispunerea de către instanță a publicării hotărârii ce se va pronunța în prezenta cauză în presa centrală și cea locală pe cheltuiala pârâtei la două cotidiene, obligarea pârâților ca pe timpul derulării procesului să pună la dispoziția Instanței, experților, specialiștilor și reclamantei documentele privitoare la producția, contractarea, expedierea, facturarea și încasarea contravalorii produselor în copie certificată, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat anularea certificatului de înregistrare a desenului/modelului nr. x din 01.04.2013 eliberat de OSIM, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 375 din 13 iulie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins acțiunea formulată de reclamanta C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L. și B., ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâți împotriva reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. ORNAMENT S.R.L., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 247/2020 din 16 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de reclamata S.C. ORNAMENT S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 375 din 13.07.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, care a fost schimbată în tot, în sensul că a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și, în consecință, au fost obligați pârâții la încetarea faptelor de concurență neloială și contrafacere cu încălcarea dreptului reclamantului recunoscut prin certificatul de înregistrare a desenului/modelului nr. x/01.04.2013, emis de OSIM, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale și s-a dispus publicarea deciziei în presa locală, pe cheltuiala pârâților. De asemenea, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei apelante S.C. ORNAMENT S.R.L. suma de 20.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, și suma de 1.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții A. S.R.L. și B., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței primei instanțe, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Criticile recurenților, întemeiate, în drept, pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează încălcarea legii în raport cu drepturile titularului unui model neînregistrat, aplicarea greșită a legii în raport de constatarea săvârșirii de către pârâți a unor fapte de concurență neloială și contrafacere, respectiv aplicarea greșită a legii în raport de acordarea de despăgubiri.

Cu privire la încălcarea legii în privința drepturilor titularului unui model neînregistrat, se arată că instanța de apel, reținând că reclamanta deține un certificat de înregistrare a desenului/modelului nr. x/01.04.2013 pentru un număr de 17 modele industriale sub titlul de "Fântâni arteziene, bazine, ghivece și jardiniere", pentru perioada 01.08.2012-01.08.2022, a făcut aplicarea art. 30 din Legea 129/1992 în sensul că "Pe întreaga durata de valabilitate a înregistrării desenelor si modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza și de a împiedica utilizarea lor de o terță parte care nu dispune de consimțământul său."

Însă anterioritatea este distructivă de noutate atunci când modelul industrial a fost expus, utilizat în comerț sau divulgat în alt mod. Aducerea la cunoștința publicului a modelului poartă denumirea de "dezvăluire", iar prin producerea și executarea de către recurenții-pârâți a unor lucrări de decorațiune în perioada 2006-2012 cu privire la modelele aflate în litigiu, apreciază că modelele au fost utilizate public, divulgate, expuse, astfel încât condiția noutății este imposibil de reținut cu privire la modelele invocate de reclamantă.

Recurenții sustin că, chiar și în condițiile în care reclamanta a înregistrat la OSIM modelele ce fac obiectul prezentului litigiu, această înregistrare nu poate prejudicia drepturile anterioare asupra unor modele sau desene neînregistrate ale altor persoane.

Recurenții consideră că este incident în cauză art. 5 din Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, în virtutea căruia titularul unui desen sau model neînregistrat, care a fost făcut public anterior datei de înregistrare a unui model sau desen înregistrat în baza Legii nr. 129/1992, este îndreptățit să exploateze acest model și ulterior înregistrării modelului de altă persoană.

În acest sens, menționează art. 16 din Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale și art. 22 din Regulamentul (CE) NR. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare.

Este un drept ce decurge din anterioritatea acelui model sau desen față de cel înregistrat, ce nu poate fi anulat prin înregistrare, la fel cum nici dreptul de autor nu poate fi exclus sau prejudiciat prin această înregistrare, conform alin. (2) al art. 5; legea se referă la faptul că desenele sau modelele înregistrate nu prejudiciază desenele sau modele neînregistrate, iar nu invers. Astfel, apreciază că se recunoaște la nivel comunitar că pot exista situații când un terț a utilizat cu bună-credință un desen sau model care intra în sfera de protecție a unui desen sau model înregistrat, anterior înregistrării celui din urmă, iar legislația comunitară recunoaște și protejează dreptul acelui terț. Pe cale de consecință, legea acordă dreptul ca terțul să exploateze desenul sau modelul industrial în scopurile pentru care începuse să îi utilizeze și ulterior înregistrării acelui desen sau model de altă persoană.

Recurenta-pârâtă A. S.R.L. consideră că a dovedit, în baza documentului "Convenție de licență" din data de 25.09.2006, că a dobândit dreptul de a utiliza un număr de 19 tipuri de modele și matrițe pentru decorațiuni din piatra și beton, cu descrierile corespunzătoare din titlu; a dovedit că, anterior înregistrării desenelor și modelelor de către intimata-reclamantă la OSIM, a realizat o serie de lucrări din piatră care au fost făcute public, fiind similare cu cele pretinse de intimată, edificator fiind și articolul postat pe internet la da a de 22.01.2011 intitulat "Centrul orașului Jibou, în ianuarie" în care sunt prezentate poze cu o lucrare decorativă constând intr-o fântâna din piatra pe 3 nivele; aceste aspecte sunt susținute prin proba cu martorii D. și E..

Mai mult, arată că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea desene și modele industriale s-a stabilit că modelele invocate de intimata-reclamantă sunt în mare măsura similare cu modelele de comparație, atribuite recurentei-pârâte. În aceste condiții, susțin recurenții-pârâți că dețin un drept de anterioritate cu privire la toate modelele analizate, fapt ce determină dreptul de a le utiliza și ulterior înregistrării modelelor și desenelor de către intimată.

Precizează că utilizarea acestor modele s-a realizat cu bună-credință, fiind anterioară înregistrării de către reclamantă la OSIM. De asemenea, a dovedit utilizarea lor în exercițiul activității recurentei-pârâte, respectiv realizarea de decorațiuni din piatră și beton, lucrări făcute public; în plus, așa cum rezultă din raportul de expertiză, modelele utilizate erau în mare parte similare cu modelele înregistrate de reclamantă, dar nu reprezintă copii ale acestora; raportul de expertiză a fost realizat cu luarea în considerare a unor imagini cu data anterioară de anul 2013, ce au fost atribuite recurentei-pârâte, fapt ce întărește și mai mult caracterul de anterioritate al modelului și desenului recurentei în raport cu cele înregistrate de intimata-reclamantă. Sub aspectul datei certe privind aducerea la cunoștința publicului a unui desen sau model, Înalta Curte s-a pronunțat prin decizia nr. 920 din 15 aprilie 2016, secția I civilă.

Prin urmare, apreciază că s-a făcut dovada existenței unui drept anterior celui înregistrat de către intimata-reclamantă ce conferea recurentei posibilitatea de a exploata în continuare, în nume propriu, acele desene și modele pe care le revendica intimata, fără a se putea vorbi de o încălcare a drepturilor asupra unui model sau desen înregistrat sau de concurență neloială, astfel că motivarea instanței de fond privind aceasta chestiune este eronată și a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale.

Consideră recurenții că, acceptând aceasta motivare, s-ar nesocoti atât dreptul de autor cât și drepturile decurgând din anterioritatea modelului sau desenului (stabilite de art. 5 din Legea 129/1992, Directiva si Regulamentul CE) și s-ar bloca orice posibilitate de anulare a unui certificat, în baza art. 42 din Legea nr. 129/1992. Din contră, ar trebui să se recunoască dreptul de exploatare a unui desen sau model al unei persoane care a făcut dovada că a utilizat acel model anterior înregistrării sale de către altă persoană, tocmai pe considerentul că acel model nu avea caracter de noutate la momentul înregistrării, iar dreptul de autor sau de folosință aparține altei persoane decât titularului înregistrării,

Cu privire la aplicarea greșită a legii în raport de constatarea săvârșirii de către recurenți a unor fapte de concurență neloială și contrafacere, apreciază că în mod greșit instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 7 din Legea 11/1991 și tot greșit a reținut că practicile de concurență neloială se circumscriu dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea 11/1991.

Arată că pentru a fi vorba de concurență neloială trebuie să existe o practică comercială care contravine uzanțelor cinstite și principiului general al bunei credințe.

În acest context, consideră că asocierea contului de F. și G. cu persoana recurentului și a societății recurente s-a făcut în baza unor presupuneri eronate, fiind de notorietate faptul că, în mediul online, aplicațiile cum ar fi de acest gen nu impun măsuri clare privind prezentarea identității unei persoane la momentul înregistrării, iar identitatea persoanei poate fi amenințată de conturi false sau care nu îi aparțin. În acest sens sunt numeroase decizii ale CJUE- Cauza C 291/12 CJUEdin 17.10.2013 și Cauza C 92/09 din 09.11.2010.

De aceea, apreciază recurenții-pârâți că motivarea Tribunalului-Bistrița Năsăud este cea corectă, evitând pronunțarea unei hotărâri nelegale, în lipsa unor probe certe care să determine răspunderea unei persoane și sancțiuni pecuniare.

Mai arată ca imaginile postate pe conturile de F. și G. nu determină o practică comercială neloială, susținerea instanței de apel fiind rezultatul unei greșite aplicări a legii.

Se susține că, așa cum se observa din imaginea reținută de instanța de apel, este prezentată sursa furnizorului de drept al produsului postat - H., așa încât nu se poate reține că a existat intenția pârâților de a se substitui furnizorului de drept. Legea nr. 11/1991 nu interzice promovarea pe piață a produselor altor comercianți, cu atât mai mult cu cât a fost dezvăluita sursa. Sintagma "îți fac și ție una daca vrei" se poate referi la operațiunea de montaj a produsului promovat, iar nu la activitatea de producție a produsului respectiv. Se invocă, în acest sens, cauza C-466/12 (Nils Svensson vs Retriever Sverige AB) a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Prin urmare, recurenții apreciază că postarea unei imagini privind un model protejat împreună cu link-ul de proveniență a acestuia, nu necesită autorizație din partea titularului dreptului înregistrat și nici nu poate constitui formă de concurență neloială.

Sub al doilea aspect, al fotografiilor postate în perioada 2011-2015, arată că se impun a fi reținute câteva aspecte esențiale care invalidează teza instanței de apel că ar fi practici comerciale neloiale, respectiv: o parte a acestor fotografii au fost postate anterior anului 2013, prin urmare se recunoaște faptul că sunt produse proprii realizate de titularul paginii de F. și au fost făcute publice anterior înregistrării desenelor și modelelor de către reclamantă; celelalte fotografii conțin imagini cu produse diverse care nu reprezintă în fapt o ofertă de a contracta și nu pot fi catalogate ca fiind fapte de comercializare a unor produse realizate cu modele sau desene protejate. De altfel, se poate observa din pozele reținute că produsele apar în diferite cadre, unele chiar exotice, fără ca titularul postării să facă vreo referire la faptul că el le-a produs sau că îi aparțin. Sunt menționate prevederile art. 1188 C. civ. - o propunere constituie oferta de a contracta dacă aceasta conține suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar.

Recurenții susțin că reținerea evenimentului de comercializare a unor produse în februarie 2019 este nelegală, deoarece pe lângă faptul că nu exista certitudine cu privire la identitatea vânzătorului și a contului de socializare pe care s-au purtat conversațiile, modalitatea de obținere a acestei probe este nelegală întrucât încalcă dreptul la viață privată și trebuia înlăturată de instanță, iar nu folosită ca probă în litigiu.

Consideră că, atâta vreme cât reclamanta se folosește de o convorbire privată între alte persoane, la care nu a participat, este evidentă încălcarea art. 74 C. civ., prin urmare proba respectivă nu putea fi avută în vedere. Mai mult, din nou este vorba de presupuneri în sensul în care din declarația martorului audiat - I. - rezulta că vânzător era o persoana care semăna cu recurentul (fără ca martorul și recurentul să se fi întâlnit vreodată).

De altfel, recurentul arată că locuiește cu titlu permanent în Irlanda încă din anul 2012, când s-a reîntors acolo, așa încât nu ar mai putea să desfășoare activități de producție și comercializare de astfel de obiecte în România, unde vine doar în concediu.

Pentru toate aceste considerente, apreciază că instanța de apel a aplicat greșit legea pentru a constata că recurenții au săvârșit acte de concurență neloială în dauna reclamantei decurgând din utilizarea fără drept a desenelor și modelelor înregistrate, pronunțând o hotărâre nelegală.

În continuare, recurenții susțin aplicarea greșită a legii în raport de acordarea de despăgubiri. Cu privire la daunele materiale, apreciază corectă soluția instanței de apel având în vedere că din raportul de expertiză contabilă realizat în dosar nu a rezultat nicio valoare ce să poată fi atribuită comercializării de produse ce provin din desene sau modele protejate. Dar apreciază că acest aspect determina și inexistența faptei de concurență neloială, întrucât prejudiciul este o parte componentă a faptei ilicite - potrivit art. 2 alin. (2) Ut. c din Legea nr. 11/1991 (reținut de instanța de apel) - orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață.

Prin urmare, consideră că orice alte prejudicii stabilite de instanța de apel apar ca fiind nefondate, respectiv nelegale.

În privința prejudiciului moral reținut de instanța de apel, apreciază că instanța a aplicat în mod greșit legea, reținând în mod greșit ca temei pentru acordarea de daune morale - dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 potrivit căruia "(1) La cererea părții vătămate, instanța judecătorească competenta va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite."

Art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 indică în mod expres că se aplică la cererea părții vătămate ori nu putea fi aplicat din oficiu de către instanța de apel, cu atât mai mult cu cat reclamanta a indicat în mod expres temeiurile juridice pentru susținerea acestor pretenții (dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357-1371, art. 1382 C. civ., art. 34 alin. (2) din Legea nr. 129/1992). Or, textele de lege invocate de reclamantă nu pot constitui temei pentru acordarea de daune morale, nefiind incident niciunul din textele precitate.

Mai mult, arată că reclamanta a solicitat la nivel global suma de 50.000 RON, fără a stabili cât anume solicită cu titlu de daune materiale și cât solicită cu titlu de daune morale și nedovedind în vreun fel pretențiile invocate. Pe cale de consecință, se poate aprecia inclusiv că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut de către partea reclamantă.

Se susține de către recurenții-pârâți că instanța de apel a reținut și criterii greșite de cuantificare a acestui prejudiciu, respectiv "folosirea neautorizată aduce atingere drepturilor și intereselor titularului, prin încălcarea reputației titularului sub doua aspecte: efortul de creație care vizează calitatea și individualitatea produsului și desfășurarea de acțiuni de natură publicitară și comercializarea repetată a unor produse care incorporează modelul respectiv, care au condus la identificarea producătorului cu acel model."

Chiar dacă nu s-ar admite drepturile recurenților decurgând din anterioritatea modelelor și desenelor față de cele înregistrate ale reclamantei, prin dovada faptului că aceste modele preexistau înregistrării acestora la OSIM (a se vedea și raportul de expertiză) rezultă că este exclus efortul de creație al reclamantei în realizarea acestor modele.

În ceea ce privește al doilea element reținut de instanța de apel, apreciază că acesta se subsumează prejudiciilor materiale ce ar fi suferite printr-o practică de concurență neloială, nicidecum prejudiciilor morale. Si nici sub acest aspect nu s-a făcut dovada de către reclamantă a unor demersuri în vederea publicității sau comercializării acestor produse. Singura dovada a publicității face referire la acțiunea pretinsă a recurentului de a posta o imagine însoțită de linkul www.x.ro, fapt ce este permis de lege. Este posibil ca reclamanta să nu fi întreprins niciun act de publicitate sau comercializare a unor astfel de produse, așa încât ar fi nelegal a se acorda daune morale pentru un astfel de demers inexistent sau neprobat.

În privința cheltuielilor de judecată acordate, având în vedere admiterea doar în parte a acțiunii reclamantei, instanța a acordat cheltuieli de judecată exagerate și fără a fi realizată o apreciere concretă a acestora.

Valoarea cheltuielilor de judecata acordate nu se întemeiază pe probele de la dosar în condițiile în care acestea constau în - taxa judiciară - 2.505 RON, onorariu expert proprietate intelectuală - 9.560 RON, onorariu expert contabil -1000 RON, rezultând 13.065 RON, iar nu 20.000 RON, cât a acordat instanța de apel.

Mai mult, nu s-a avut în vedere că acțiunea reclamantei a fost admisa doar în parte.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 mai 2021, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității recursului, apreciind că în conținutul recursului sunt invocate și critici care pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de lege, a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport cu criticile formulate de către recurente și temeiurile de drept invocate, constată următoarele:

Intimata-reclamantă este titulara certificatului de înregistrare a desenului/modelului nr. x din 01.04.2013 pentru un număr de 17 modele industriale sub titlul de "Fântâni arteziene, bazine, ghivece și jardiniere", protecția proprietății industriale fiind valabilă pentru o perioadă de 10 ani, în intervalul de timp 01.08.2012 - 01.08.2022.

Recurentul-pârât B. a desfășurat activitate în domeniul decorațiunilor în Irlanda, fiind asociat în cadrul societății A., care avea ca obiect de activitate producerea și comercializarea de fântâni arteziene și alte obiecte pentru decorarea grădinii și a curților, fabricate din ciment și mortare.

În septembrie 2006, pârâtul B. a achiziționat de la societatea A. dreptul de utilizare a mai multor modele enumerate în cuprinsul înscrisului intitulat "Convenție de licență" .

În anul 2006, pârâtul a revenit în țară unde a înființat societatea A. S.R.L., cu cod CAEN "turnare obiecte beton și ghips", fabricând și comercializând fântâni arteziene și alte produse ornamentale pentru exterior. Modele, matrițele și schițele pentru decorațiuni pe care le-a folosit nu erau protejate de vreun certificat care să ateste un drept de proprietate industrială.

Ulterior înregistrării de către reclamantă a modelelor la care se referă certificatul nr. x din 01.04.2013, pârâții au oferit spre comercializare pe platformele F. și G., au produs și comercializat produse ornamentale care încorporează o reproducere a produselor pe care reclamanta le fabrică și le comercializează și care beneficiază de protecția certificatului emis de OSIM, de care s-a prevalat aceasta din urmă.

Reclamanta apelantă a investit prima instanță cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la încetarea actelor de concurență neloială și contrafacere, constând în fabricarea și comercializarea unor produse cu încălcarea drepturilor de proprietate industrială conferite de certificatul emis de OSIM, anterior menționat.

Pornind de la precizarea situației de fapt, așa cum a fost reținută de prima instanță și care nu mai poate fi cenzurată în cadrul acestei căi extraordinare de atac, precum și de la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că recursul este nefondat, criticile formulate neputând fi primite.

Recursul dedus judecății a fost întemeiat de recurenții-pârâți pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv de nelegalitate care poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Există însă și critici care pot fi circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și anume când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Subsumat primului motiv de casare, recurenții au susținut că în mod greșit instanța de apel nu a făcut aplicarea art. 5 din Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, text de lege în virtutea căruia titularul unui desen sau model neînregistrat, care a fost făcut public anterior datei de înregistrare a unui model sau desen înregistrat în baza Legii nr. 129/1992, este îndreptățit să exploateze acest model și ulterior înregistrării modelului de altă persoană.

În acest sens, a fost invocat dreptul decurgând din anterioritatea acelui model sau desen față de cel înregistrat, ce nu poate fi anulat prin înregistrare, la fel cum nici dreptul de autor nu poate fi exclus sau prejudiciat prin această înregistrare, conform art. 5 alin. (2) din Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor.

De asemenea, s-a făcut referire la legislația comunitară, respectiv la art. 16 din Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale și art. 22 din Regulamentul (CE) NR. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare),

Însă, în fața instanțelor de fond, pârâții au invocat lipsa caracterului de noutate al modelelor protejate prin certificatul emis în favoarea reclamantei doar din perspectiva neîndeplinirii unei condiții esențiale reglementate de art. 6 din Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, ca apărare și în cadrul cererii reconvenționale având ca obiect anularea desenului/modelului nr. x din 01.04.2013 de care reclamanta se prevalează, susținând că aceleași modele au fost utilizate de societatea pârâtă în perioada 2006-2012.

Or, așa cum a reținut și instanța de apel, cererea reconvențională a fost respinsă de prima instanță, care a reținut, pe baza expertizei în proprietate industrială, că modelele industriale protejate de certificatul de înregistrare deținut de reclamantă au avut caracter de noutate la data înregistrării cererii la OSIM și caracter individual, astfel cum aceste noțiuni sunt definite de art. 6, 7 și 8 din Legea nr. 129/1992, fără ca această soluție să fie apelată de către pârâți, ceea ce o face să se bucure de autoritate de lucru judecat.

Este adevărat că această categorie a desenelor și modelelor - definită de lege ca reprezentând aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația acestuia - permite existența, pentru aceeași creație intelectuală, a mai multor titluri de protecție juridică, fiind recunoscut faptul că desenele și modelele industriale pot fi protejate concomitent și prin intermediul dreptului de autor.

În acest sens sunt dispozițiile art. 5 din Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, care prevede următoarele:

"(1) Drepturile asupra unui desen sau model dobândite conform prezentei legi nu prejudiciază drepturile asupra desenelor sau modelelor neînregistrate, mărcilor și altor semne distinctive, brevetelor de invenție și modelelor de utilitate, caracterelor tipografice, topografiilor de produse semiconductoare.

(2) Protecția desenului sau modelului înregistrat în conformitate cu prezenta lege nu exclude și nu prejudiciază protecția prin drept de autor a acestuia."

Însă, în domeniul proprietății industriale, care impune un grad mare de securitate juridică, de certitudine, tocmai pentru că aceste creații intelectuale sunt destinate utilizării pe scară largă, a fost instituită o procedură riguroasă de înregistrare și publicitate, fiind exclusă posibilitatea, fie ea doar teoretică, de protecție juridică a doi autori de creații intelectuale din categoria desenelor și modelelor, care ar ajunge în mod independent la același rezultat, la opere identice.

De asemenea, dreptul de folosință nu poate aparține altei persoane decât titularului înregistrării, pentru că aceasta ar echivala cu golirea de conținut a întregului sistem de protecție juridică al proprietății intelectuale. Înregistrarea unui desen sau model industrial conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare și interzice terților utilizarea acestuia.

Așadar, în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea art. 30 din Legea 129/1992, act normativ ce transpune în legislația națională Directiva 98/71/CE care asigură protecția desenelor și modelelor industriale, în sensul că "Pe întreaga durata de valabilitate a înregistrării desenelor si modelelor, titularul are un drept exclusiv de a le utiliza și de a împiedica utilizarea lor de o terță parte care nu dispune de consimțământul său. Titularul are dreptul de a interzice terților să efectueze, fără consimțământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri."

De altfel, sub aspectul situației de fapt, instanța de apel a reținut că "anterior promovării prezentului litigiu, pârâții au avut cunoștință despre faptul că respectivele modele sunt utilizate de către o altă societate comercială devreme ce pe platforma F. a fost postată imaginea unei fântâni arteziene marcată cu numele de domeniu al reclamantei H. și cu specificația " îți fac și ție una dacă vrei ", ceea ce reflectă fără echivoc intenția pârâților de a se substitui furnizorului de drept al modelelor încorporate în respectivele produse.

Mai mult decât atât, deși au fost notificați înainte de debutul acestui proces de către reclamantă să înceteze actele de concurență neloială, pârâții au continuat comercializarea unor produse similare modelelor protejate prin certificatul menționat anterior."

Cât privește criticile recurenților-pârâți privind reținerea faptelor de concurență neloială și contrafacere și statuările instanței de apel asupra elementelor de fapt deduse judecății, inclusiv asupra bunei-credințe afirmate de aceștia în legătură cu activitatea de producție și comercializare a produselor de decorațiuni exterioare/interioare, fabricate din ciment și ghips, Înalta Curte reține că aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 și art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea 11/1991 este invocată doar formal, în realitate argumentele expuse constituind nemulțumiri referitoare la modul în care instanța de apel a soluționat pe fond cauza și vizând, exclusiv, aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, care exced controlului instanței de recurs. Înalta Curte constată

Nu poate fi primit nici motivul de recurs prin care se critică dispoziția privind obligarea pârâților la plata de despăgubiri.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 11/1991, "Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanțelor de judecată competente pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale suferite ca urmare a unei practici de concurență neloială, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalități în fața Consiliului Concurenței."

Curte de apel a stabilit, pe baza probelor administrate în cauză, că derularea unor activități de oferire spre vânzare, execuție și comercializare a unor produse care încorporează modele/părți din modele, cu ignorarea drepturilor pe care certificatul nr. x din 01.04.2013 le conferă reclamantei, permite calificarea practicilor respective drept practici incorecte, care contravin uzanțelor oneste.

Prin urmare, fiind dovedită existența faptei de concurență neloială, circumscrisă de instanță dispozițiilor art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 11/1991 ("orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite și principiului general al bunei-credințe și care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piață"), în mod legal instanța de apel a dispus obligarea pârâților la repararea prejudiciului moral reținut.

Referitor la reținerea de către instanță, ca temei legal al acestor despăgubiri, și a art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, se constată că, deși dispozițiile în cauză, care privesc daunele-interese în cazul activității de contrafacere, nu au fost indicate expres de reclamantă, aceasta din urmă a dedus judecății o acțiune prin care a invocat în mod neechivoc săvârșirea unor fapte de concurență neloială și contrafacere, solicitând "obligarea pârâților la plata de daune materiale și morale în valoare de 50.000 RON, reprezentând prejudiciul adus de către pârâți, prin practicarea actelor de concurență neloială și contrafacere".

Așadar, soluționarea apelului s-a făcut dându-se în mod legal eficiență principiului disponibilității și principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 22 C. proc. civ., fiind respectate limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată, astfel că acest motiv de recurs, ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primit.

Cât privește faptul că suma de 50.000 RON a fost solicitată de reclamantă global, fără a se preciza cât anume solicită cu titlu de daune materiale și cât solicită cu titlu de daune morale, nu se poate aprecia că instanța de apel ar fi acordat mai mult decât s-a cerut de către reclamantă (plus petita), în condițiile în care despăgubirile acordate reclamantei sunt în cuantum de 10.000 RON, reprezentând daune morale.

Celelalte susțineri ale recurentelor, prin care se invocă nedovedirea prejudiciului moral ori greșita cuantificare a acestui prejudiciu, vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii, iar nu de nelegalitate.

În fine, Înalta Curte constată că nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nici critica referitoare la modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. . 453 C. proc. civ. și art. 15 din O.U.G. nr. 100/2005, asupra cheltuielilor de judecată, pe care recurenții-pârâți le consideră nesusținute de probele din dosar și prea mari, față de faptul că pretențiile reclamantei au fost admise în parte.

Pentru considerentele mai sus arătate, constatând că prin recursul dedus judecății de nu se relevă o încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună casarea deciziei instanței de apel, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligați recurenții-pârâți la plata sumei de 3.440,08 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariul pentru plata avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-pârâți B. și S.C. A. împotriva deciziei civile nr. 247/2020 din 16 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă recurenții-pârâți B. și S.C. A. la plata sumei de 3.440,08 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă S.C. ORNAMENT S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2021.