ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 116/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă la data de 14.02.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței următoarele:

- să interzică pârâtei B. să desfășoare orice activități ce constau în reproducerea, fabricarea, comercializarea, oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea neautorizată, în mod identic sau similar a modelului industrial al reclamantei, protejat prin certificatul de înregistrare nr. x, precum și retragerea de pe piață a produselor și distrugerea stocurilor de produse care folosesc în mod identic sau similar modelul reclamantei, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 5.000 RON pe fiecare zi de întârziere, calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii până la aducerea la îndeplinire a obligațiilor din dispozitiv;

- să dispună obligarea pârâtei B. la publicarea într-un ziar de largă circulație a dispozitivului hotărârii rămasă definitivă, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 5.000 RON/zi de întârziere;

- să oblige pârâta la acordarea despăgubirilor egale cu prejudiciul creat din cauza vânzării de către B. către C. S.A. și orice alt client, a produselor cu model similar/identic cu modelul protejat prin certificatul de înregistrare nr. x, respectiv prejudiciul efectiv și profitul nerealizat raportat la vânzarea unui număr egal de produse cu cel vândut de B. (produse care ar fi fost vândute de reclamantă, dacă beneficiarii ar fi cumpărat de la aceasta și nu de la B.). În acest sens, pretențiile sunt de 303.800 RON, raportate la prejudiciul estimat de reclamantă, rezervându-și dreptul de a preciza cuantumul după probatoriile ce se vor administra, inclusiv expertiza judiciară contabilă. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

S-au invocat prevederile art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 30, 31, 34, art. 52 din Legea nr. 129/1992, art. 1349 și urm., art. 1385 C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1871 din 27 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Deși reclamanta a susținut că fapta ilicită este reprezentată de contrafacerea modelului înregistrat menționat, iar locul producerii prejudiciului se socotește acolo unde se află patrimoniul său, și anume la sediul social, respectiv în București, tribunalul a apreciat însă că locul săvârșirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe sub aspectul existenței acesteia, precum și locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, coincid în speță cu sediul pârâtei.

Ca urmare, competența soluționării litigiului revine instanței în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei, respectiv Tribunalul Dolj.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 588/2021 din 8 octombrie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 134 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a apreciat că, în cazul în care nu există identitate între locul în care s-a produs fapta susceptibilă să angajeze răspunderea delictuală sau cvasidelictuală și locul în care s-a produs prejudiciul cauzat de această faptă, prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. trebuie înțelese în sensul că pârâtul poate fi acționat în justiție, la alegerea reclamantului, în fața instanței de la oricare dintre aceste două locuri, pentru că locul producerii prejudiciului poate fi locul în care acesta s-a materializat efectiv, adică acolo unde reclamantul a suferit pierderea economică pretinsă. Posibilitatea optării doar pentru locul unde s-a produs evenimentul cauzator al prejudiciului eludează textul legal și îl lipsește de efectele sale utile.

Instanța a arătat că se pretinde că prejudiciul a fost produs în patrimoniul reclamantei, care are sediul în Mun. București și a reținut competența teritorială de soluționare în favoarea Tribunalului București, câtă vreme, potrivit principiului disponibilității în procesul civil, partea a făcut această alegere.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, corespunzător încălcării drepturilor decurgând din înregistrarea modelului industrial "Electromecanism de barieră automată pentru calea ferată".

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în sensul în care Tribunalul București a apreciat că locul săvârșirii faptei ilicite, precum și locul unde s-a produs prejudiciul nemijlocit, se află la sediul pârâtei, iar Tribunalul Dolj a apreciat că, întrucât prejudiciul a fost produs în patrimoniul reclamantei, care are sediul în mun. București, este competent să soluționeze cauza tribunalul din această circumscripție.

În materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte reține în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Deși reclamanta a susținut că fapta ilicită este reprezentată de contrafacerea modelului înregistrat menționat, iar locul producerii prejudiciului se socotește acolo unde se află patrimoniul său, și anume la sediul social, respectiv în București, Înalta Curte consideră că locul săvârșirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe sub aspectul existenței acesteia, precum și locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit, coincid în speță cu sediul pârâtei.

În ceea ce privește contrafacerea unui model industrial, locul prejudiciului este același cu locul săvârșirii faptei ilicite, întrucât contrafacerea se realizează la locul derulării activităților de producție, în cadrul unității pârâtei, situată pe raza teritorială a județului Dolj, loc care este și cel al producerii prejudiciului.

Se mai reține, în susținerea celor mai sus argumentate că, în cauza Pinckney C-170/12, Curtea de Justiție a Uniunii Europene arată că, în materie de contrafacere, locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă este locul unde este stabilit autorul contrafacerii sau acela în care se distribuie produsul contrafăcut.

Prin analogie, pot fi menționate și argumentele din Decizia nr. 21 din 27 septembrie 2021, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 116 din C. proc. civ., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în care se arată că pierderea patrimonială survine chiar în locul în care a fost săvârșită fapta ilicită și a avut loc încălcarea dreptului conex de autor, prin producerea unui prejudiciu instantaneu, astfel că stabilirea competenței în funcție de acesta răspunde și cerințelor de facilitare a administrării probelor și de organizare utilă a justiției. În același timp, sediul/domiciliul reclamantului ori cel al băncii la care acesta are un cont deschis, ca loc în care se reflectă efectele patrimoniale ale faptei ilicite sau în care are loc plata, sunt nerelevante din perspectiva aplicabilității dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. (9) din C. proc. civ., neputând constitui nici loc al săvârșirii faptei ilicite și, pentru argumentele expuse anterior, nici loc al producerii prejudiciului (paragraful 86).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2022.