Decizia nr. 821/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2017, la data de 04.04.2017, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să înceteze actele de comerț, import, export, distribuție, vânzare, depozitare, oferire spre vânzare, precum și orice altă folosire în scop comercial a produselor purtând mărcile x și care nu au fost puse în comerț în Spațiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei să retragă de pe piață produsele purtând mărcile mai sus menționate, provenite din afara Spațiului Economic European/Uniunii Europene și care nu au fost puse în comerț în Spațiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei să distrugă produsele purtând mărcile mai sus menționate, provenite din afara Spațiului Economic European/Uniunii Europene și care nu au fost puse în comerț în Spațiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. să furnizeze informații complete privind proveniența și circuitele de distribuire a bunurilor ce formează obiectul prezentului dosar, în special: numele/adresele furnizorilor și ale deținătorilor anteriori ai bunurilor, numele/adresele cumpărătorilor/clienților, cu excepția consumatorilor finali, informații cu privire la cantitatea de produse achiziționată și livrată, precum și facturile sau alte documente de achiziție relevante; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor estimate cu titlu provizoriu la suma de 1.500 de Euro, reprezentând daune materiale, precum și la plata de despăgubiri morale estimate cu titlu provizoriu la suma de 3.000 de Euro, cauzate prin comercializarea produselor purtând mărcile reclamantelor, produse care nu au fost puse în comerț în Spațiul Economic European/Uniunea Europeană de către sau cu acordul titularilor de marcă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La data de 18 aprilie 2017, reclamantele au formulat cerere precizatoare a cuantumului despăgubirilor arătând că acestea sunt în cuantum de 20.295 RON, sumă reprezentând prejudiciul material și moral.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 317/02.03.2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a calificat cererea de cercetare pe cale de excepție a valabilității hotărârilor asociaților ca fiind o cerere adițională, a respins cererea adițională ca fiind tardiv formulată, a respins cererea de introducere în cauză a numiților D. și E., ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 746A din 11 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelantele-reclamante împotriva sentinței civile nr. 317/02.03.2021 și împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2020, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. și E.. A anulat în parte sentința apelată și a trimis cauza spre judecare în contradictoriu cu pârâții D. și E.. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București recurentele-reclamante A. și F. au declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurentele au invocat incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și au formulat, în esență, următoarele critici împotriva considerentelor deciziei atacate: Susțin că motivul care a stat la baza respingerii cererii de introducere a asociaților în cauză a fost că Tribunalul București a apreciat că asociații nu au calitate de succesori legali sau convenționali ai persoanei juridice, a recalificat cererea de cercetare pe cale de excepție a nulității actelor ca fiind sub incidența disp. art. 204 C. proc. civ., ca fiind tardiv formulată, în totală opoziție cu optica Curții de Apel București, care în pofida criticilor reclamantelor formulate în apelul intentat împotriva sentinței civile nr. 317/02.03.2021, a calificat cererea de introducere a asociaților ca fiind sub incidența disp. art. 204 C. proc. civ., fără a observa că prima instanță făcuse deja același lucru, cu diferența că instanța de apel a apreciat că aceasta nu poate fi considerată tardiv formulată Arată că în mod eronat a reținut instanța de control că singura cale legală pentru verificarea legalității deciziei/actelor de dizolvare și lichidare a societății, este doar procedura opoziției reglementate de Legea nr. 31/1990 și că nu are nicio finalitate practică, având în vedere că în cauză, în ipoteza admiterii unei astfel de excepții, efectele urmau a se produce doar în raport cu părțile din cauză, urmând ca instanța să continue judecata și în raport cu societatea lichidată. Existența procedurii legale a opoziției nu exclude exercitarea, de către orice persoană interesată, vătămată într-un drept sau interes, oricărui alt remediu disponibil. Consideră că întreaga motivare a instanței de apel care a condus la admiterea apelului nu este fondată pe motivele de apel și nici măcar pe cererea formulată în fața primei instanțe de către reclamante. Astfel, instanța de apel a soluționat apelul în afara limitelor acestuia, ignorând nu doar cadrul procesual trasat de părți prin cererea de apel, dar și cadrul procesual stabilit prin soluționarea dată de prima instanță, care antamase chestiunea recalificării cererilor formulate de reclamante. Din prisma faptului că instanța de prim control judiciar a aplicat în mod eronat normele în prezenta cauză, prin aplicarea unei situații de fapt și de drept cu care este incompatibilă procedura prevăzută de disp. art. 204 C. proc. civ., considerentele hotărârii civile pronunțate în prezenta cauză, sunt greșite, astfel cum s-a reținut și prin decizia nr. 1374/02.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai arată că, în lipsa corectării considerentului atacabil conform disp. art. 461 alin. (2) C. proc. civ., ar plana riscul ca acesta să fie calificat în cadrul unei dispute ulterioare ca fiind unul decisiv sau decizoriu și să i se atribuie astfel autoritate de lucru judecat, în virtutea primului act jurisdicțional. Motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii și astfel cum se poate observa din analiza considerentelor hotărârii civile nr. 746/11.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, instanța de judecată s-a mărginit la a înlătura întru totul argumentele reclamantelor, substituind propriul său raționament în vederea admiterii apelului formulat. Instanța de prim control judiciar arată în mod sumar raționamentul propriu logico-juridic avut în vedere atunci când a admis apelul formulat de reclamante, respectiv că cererea de introducere în cauză a asociaților ar fi în realitate o cerere de modificare a acțiunii civile conform dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., alegație care nu a fost niciodată invocată de recurentele-reclamante și care este de asemenea/greșită raportat la situația de fapt și de drept. Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspectul considerentelor, în ciuda faptului că soluția este una favorabilă în aparență, intrând sub incidența motivului 8 prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin raportare la greșita reținere de către Curtea de Apel București a faptului că introducerea în cauză a asociaților reprezintă o modificare inițială a cererii de chemare în judecată, conform art. 204 C. proc. civ., s-a născut și interesul recurentelor-reclamante de a înlătura aceste considerente vătămătoare pentru corecta soluționare a cauzei în rejudecare. Contrar celor reținute de către Curtea de Apel București, situația din cauză nu este o "situație atipică". Ipoteza radierii unei societăți pe parcursul unui proces și continuarea procesului cu asociații, nu este atipică, această chestiune fiind deja tranșată în jurisprudența națională, existând în acest sens și decizia civilă nr. 379 din 5 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Arată că este unanim acceptat în jurisprudență faptul că introducerea în cauză a asociaților persoanei juridice nu se poate manifesta prin procedeul reglementat de dispozițiile art. 204 C. proc. civ., care reprezintă o modificare sub aspectul cauzei, a obiectului sau a părților, fiind o interpretare și aplicare greșită a normelor de drept a Curții de Apel București prin raportare la situația de fapt a speței și la temeiurile de drept invocate în cauză.

Apărările formulate în cauză În cauză nu au fost formulate apărări.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 13 decembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantele A. și F. împotriva deciziei nr. 746A din 11 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 25 aprilie 2023, dată la care instanța a amânat pronunțarea la 9 mai 2023 și, ulterior, la 16 mai 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recursul este nefondat. Prealabil analizei motivelor dezvoltate, instanța de recurs notează că recurenta-reclamantă a formulat o cerere de recurs care privește exclusiv considerentele deciziei nr. 746A din 11 mai 2022 a Curții de Apel București, după cum rezultă din însăși intitularea de către parte a căii de atac. Cu ocazia dezbaterilor orale, reprezentantul convențional al recurentelor a confirmat calificarea căii de atac ca fiind una formulată în coordonatele art. 461 alin. (2) C. proc. civ., îndreptată exclusiv împotriva considerentelor deciziei instanței de apel, deși aceeași cerere de recurs cuprinde și solicitarea de casare a deciziei atacate și trimitere a cauzei spre rejudecare - solicitare contrară soluției cuprinse în norma ce reglementează calea de atac împotriva considerentelor, ce permite exclusiv admiterea căii de atac și înlăturarea considerentelor criticate, precum și înlocuirea lor cu propriile considerente, cu menținerea soluției din dispozitivul hotărârii supuse controlului judiciar. În legătură cu acest aspect, s-a arătat cu ocazia dezbaterilor că cererea de recurs privește considerentele deciziei instanței de apel și că solicitarea de casare a deciziei a fost cuprinsă în cererea de recurs din eroare. De aceea, nu poate fi primită prima critică formulată în prezenta cale de atac (pct. 8 al motivelor), prin care s-a reproșat instanței de apel soluția de menținere a sentinței apelate cu privire la cererea reclamantelor de a constata caracterul fraudulos al actelor de dizolvare a societății pârâte inițiale - cerere respinsă de Tribunal cu argumentul că acele acte puteau fi atacate numai în cadrul procedurii de opoziție reglementate de art. 62 din Legea nr. 31/1990 a societăților și nu în litigiul de față, după definitivarea procedurii de dizolvare. Această soluție a primei instanțe a făcut obiectul apelului, iar Curtea de apel, admițând calea de atac formulată de reclamantă, a anulat sentința în parte și a trimis cauza spre judecare în contradictoriu cu pârâții D. și E., menținând hotărârea în rest, adică în ceea ce privește respingerea cererii de cercetare pe cale de excepție a caracterului fraudulos, respectiv a valabilității hotărârilor asociaților. Față de acestea, se constată că în cadrul unui recurs îndreptat exclusiv împotriva considerentelor deciziei instanței de apel, măsura cuprinsă în dispozitivul acestei decizii nu poate fi cenzurată, deoarece art. 461 alin. (2) C. proc. civ. limitează controlul judiciar la considerentele hotărârii, iar soluția nu poate fi de casare a acesteia, ci de înlăturare și înlocuire a considerentelor greșite, cu menținerea dispozitivului hotărârii. Distinct de aceasta, nefondat susțin recurentele reclamante, în cadrul motivelor de recurs, că instanța de apel a ignorat susținerile lor și a schimbat nelegal cadrul procesual stabilit prin cererile pe care acestea le-au adresat primei instanțe. Argumentele concrete care susțin acest motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se referă la absența unei analize a instanței de apel cu privire la temeiurile invocate de reclamante în susținerea cererii de introducere în cauză a asociaților societății pârâte dizolvate (art. 38, art. 39 și art. 78 C. proc. civ.), precum și la calificarea acestei solicitări ca fiind una de modificare a acțiunii, permisă în coordonatele art. 204 C. proc. civ. Înalta Curte observă, contrar susținerilor recurentelor reclamante, că o atare tranșare nu a fost realizată de instanța de apel - în sensul că cererea nu putea fi întemeiată pe art. 38, art. 39 sau art. 78 C. proc. civ., ci numai pe art. 204 C. proc. civ. Dimpotrivă, considerentele relevante ale deciziei recurate arată că: "Pe de altă parte, însă, Curtea consideră că tribunalul nu s-a aplecat suficient asupra posibilităților deschise de cererea de introducere în cauză a persoanelor fizice asociate în fosta societate pârâtă, în vederea dezlegării unei situații atipice, dar care trebuie rezolvată într-o manieră care să dea posibilitatea verificării unor pretenții legitime ale reclamantei, pentru a nu fi validat, prin impunerea unui așa numit "fapt împlinit", la umbra absenței unor reglementări exprese, un posibil abuz de drept. În principiu, în măsura în care se va constata că faptele petrecute sprijină teza reclamantelor în privința caracterului ilicit al lichidării (de conivență între asociați, în scopul fraudării intereselor terților creditori), acestea au la îndemână o acțiune directă în răspundere delictuală, de drept comun, împotriva asociaților de rea credință care au comis actul fraudulos. Deopotrivă, creditorii au la îndemână și posibilitatea unei acțiuni directe în baza art. 237 1 din Legea nr. 31/1990 împotriva asociatului care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății și care, potrivit textului, răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate. De altminteri, reclamantele au invocat, în cererile adresate tribunalului, inclusiv art. 237 1 alin. (3) și (4) din lege, însă prima instanță nu a explorat posibilitățile deschise de acest text. Într-adevăr, este o diferență între a cere introducerea unor alte persoane în proces în calitate de succesori ai părții care și-a pierdut capacitatea de folosință (ceea ce nu pare a fi cazul în speță) și situația de față, care pare să tindă către tragerea directă la răspundere a foștilor asociați. Acest lucru trebuia lămurit de tribunal printr-o discuție cu părțile, urmând ca însuși tribunalul să dea calificarea potrivită cererii, în raport de finalitatea concretă urmărită. Neprocedând astfel, tribunalul a pronunțat în mod greșit o soluție fără a judeca fondul acestei cereri îndreptate împotriva persoanelor fizice asociate ale pârâtei radiate, a căror introducere în cauză a fost respinsă pe motiv că asociații nu au calitatea de succesori, fără a se verifica dacă nu cumva, în realitate, cererea de introducere în cauză era o veritabilă cerere modificatoare de acțiune ce urmărea tragerea în mod direct la răspundere a foștilor asociați, fie pe temeiul art. 237 1 din Legea nr. 38/1990, invocat de reclamantă, fie în temeiul răspunderii delictuale de drept comun. O astfel de pretenție putea fi adusă în discuție doar prin modificarea acțiunii inițiale, căreia nu i se putea opune tardivitatea, în condițiile în care cererea de introducere în cauză a fost formulată imediat ce reclamantele au aflat despre radierea pârâtei inițiale (demarată și finalizată în timpul procesului) și despre actele asociaților acesteia." Prin urmare, s-a reținut că o calificare corectă a demersului reclamantelor presupunea în prealabil o discuție cu părțile, care nu a avut loc, precum și că această calificare putea fi realizată având în vedere atât scopul urmărit de acestea cât și necesitatea evitării unui abuz de drept din partea asociaților societății pârâte, astfel încât anularea parțială a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare a fost însoțită de dispoziția ca prima instanță să procedeze conform celor consemnate în considerentele mai sus reproduse. Totodată, deși instanța de apel inserează în considerente două aprecieri cu privire la natura demersului reclamantelor - că acesta pare a nu avea natura unei cereri de introducere în cauză a asociaților ca succesori ai societății, ci pare a tinde la atragerea răspunderii în mod direct a foștilor asociați - aceste mențiuni nu constituie în realitate dezlegări ale problemelor de drept în discuție, deoarece ele nu sunt însoțite de o analiză corespunzătoare a dispozițiilor legale ce fundamentează fiecare dintre cele două posibilități. Or, cât timp instanța de apel a dispus ca tribunalul să lămurească intenția reclamantelor și să procedeze la calificarea cererii lor în funcție de cele două criterii mai sus arătate, rezultă cu prisosință că decizia nu cuprinde în considerente o tranșare a chestiunilor în dispută, astfel încât criticile nu sunt fondate. Firește că este de dorit ca hotărârile judecătorești să nu cuprindă aprecieri ce nu se constituie în rezolvări legale ale chestiunilor litigioase, însă această împrejurare nu atrage, per se, nelegalitatea deciziei, iar acest tip de considerente, calificate în doctrină ca supraabundente, nu intră sub autoritatea de lucru judecat la care se referă dezvoltarea motivelor recursului declarat în cauză. Prin prisma acestor dezlegări, nu este necesară analiza motivului de recurs dezvoltat la pct. IV din memoriul reclamantelor, întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deoarece el privește calificarea însăși a cererii lor de introducere în cauză a foștilor asociați ai pârâtei inițiale, iar din cele ce preced rezultă că această calificare nu a fost realizată, ea urmând a avea loc cu ocazia rejudecării la prima instanță, care va avea în vedere cu acest prilej argumentele dezvoltate de recurente (susținute și jurisprudențial) în sensul că ea poate fi realizată numai în coordonatele art. 38 și 39 C. proc. civ. și nu ca o modificare a acțiunii, conform art. 204 C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.