ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2332/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 680.888,74 RON (fără TVA), reprezentând prejudiciul rezultat ca urmare a refuzului pârâtei de acceptare a prețului majorat de livrare a energiei termice, conform Avizului ANRE nr. 1/04.01.2018 și la plata accesoriilor aferente debitului principal, calculate de la data scadenței (23 mai 2019) și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.350 din C. civ., art. 194 și următoarele din C. proc. civ.

Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 996 din 1 octombrie 2020, a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 170/2021 din 7 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. împotriva sentinței civile nr. 996 din 1 octombrie 2020 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. UTILITĂȚI PUBLICE S.R.L.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că la data de 30 aprilie 2014, în temeiul Ordinului ANRE nr. 122/2013 privind aprobarea contractului cadru de vânzare-cumpărare a energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE, între reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. și pârâta A. S.R.L. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare energie termică nr. 523/30.04.2014, având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea energiei termice produse de Centrala Nuclearoelectrica a SNN - CNE Cernavodă.

Ulterior, pe durata de valabilitate (30 aprilie 2014 - 30 aprilie 2019) contractul a fost modificat sau completat prin intermediul actelor adiționale nr. x, 2, 3, 4, 5, 6, 7 și 8.

Prețul stabilit inițial și utilizat pentru facturarea energiei termice livrate pârâtei A. S.R.L., începând cu data semnării contractului și până la finele anului 2017, a fost de 30 RON/Gcal, reglementat prin adresa Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nr. 900/30.03.2011.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a emis Avizul nr. x din 4 ianuarie 2018 privind prețul de producere a energiei termice și, respectiv tariful de transport al energiei termice practicate de către CNE Cernavodă aparținând Societății Naționale Nuclearelectrica S.A. pentru orașul Cernavodă, stabilind următoarele prețuri/tarife: prețul de producere a energiei termice practicat de CNE Cernavodă pentru orașul Cernavodă - (55.04 RON/Gcal, fără TVA), tarif de transport al energiei termice practicat de CNE Cernavodă, pentru orașul Cernavodă - (30.89 RON/Gcal, fără TVA).

Avizul respectiv a fost transmis Primăriei Cernavodă prin adresa CNE nr. x/08.01.2018 și, ulterior, discutat în ședința care a avut loc între reprezentanții reclamantei și cei ai Primăriei Cernavodă din 9 ianuarie 2018 (conform minutei de ședință nr. 24/09.01.2018).

Prin adresa nr. x/09.02.2018, pârâta A. S.R.L. a solicitat modificarea actului adițional nr. x de amendare a contractului nr. x/30.04.2014, argumentând că documentele "nu pot fi semnate și nu pot produce efecte juridice începând cu data de 01.01.2018, întrucât S.C. B. S.R.L. a facturat luna ianuarie 2018 către utilizatorii, aplicând tariful vechi. Noul tarif de facturare conform avizului ANRE nr. 1/04.01.2018, va putea fi aplicat începând cu data de 01.02.2018, aceasta și, în contextul faptului că, actul adițional nr. x și Anexa nr. 10.5 au fost înregistrate atât la societatea dvs., cât și la societatea la data de 01.02.2018".

În conformitate cu art. 10 din contract, în cazul în care după intrarea in vigoare a contractului, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei emite o decizie cu privire la prețul energiei termice produse de Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., părțile vor încheia un act adițional, prin care va fi modificat prețul contractului în mod corespunzator (...), cumpărătorul urmând a lua act de modificările de preț și a semna actele adiționale.

Instanța de prim control judiciar a reținut că pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei este necesar ca, în primul rând, partea reclamantă să facă dovada existenței creanței, cu consecința prezumării culpei debitorului obligației corelative, care devine obligat să probeze cauza exoneratoare de răspundere.

De asemenea, a reținut că în mod corect a apreciat judecătorul fondului inexistența faptei ilicite față de împrejurarea că reclamanta a comunicat pârâtei la data de 1 februarie 2018 necesitatea încheierii actului adițional pentru ajustarea prețului.

Reflectat la nivel constituțional, prin dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, care stabilesc că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", principiul neretroactivității este aplicabil în speță.

Astfel, Curtea a reținut, pe de o parte, că avizul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 1 pentru ajustarea prețului a fost emis la data de 4 ianuarie 2018, iar, pe de altă parte, principiul forței obligatorii a contractului, principiu care presupune executarea întocmai a clauzelor contractuale de către părțile convenției.

Împrejurarea că apelanta-reclamantă a emis adresa CNE nr. 16 din 8 ianuarie 2018 către Primăria Cernavodă, prin care a solicitat majorarea tarifului, nu poate fi opozabilă intimatei-pârâte, corespondența nefiind purtată cu partenerul contractual.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că refuzul de a semna actul adițional cu efecte retroactive și plata noului tarif majorat al energiei termice, nu poate echivala cu o faptă ilicită a pârâtei.

Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanță că în situația în care nu există fapta ilicită, nu are relevanță prejudiciul suferit de apelanta-reclamantă, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 din C. proc. civ., Curtea de Apel Constanța a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 170/2021 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, recurenta-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 18 august 2021.

Recurenta-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Sub un prim aspect, recurenta-reclamantă a susținut faptul că hotărârea atacată nu este motivată, cu respectarea exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., analiza efectuată de către instanța de apel fiind una superficială. Astfel, a arătat că instanța de apel nu a luat în considerare întregul material probator existent la dosarul cauzei și nu a aplicat corect normele de drept.

Recurenta-reclamantă a menționat că susținerile Curții de Apel Constanța, redate în cuprinsul memoriului de recurs, nu echivalează cu o motivare a soluției de respingere a apelului.

Argumentul instanței de apel, potrivit căruia "principiul neretroactivității este aplicabil în speță, reținând pe de o parte că avizul ANRE nr. 1/04.01.2018 pentru ajustarea prețului este emis în data de 04.01.2018 și, pe de altă parte, principiul forței obligatorii a contractului, principiu care presupune executarea întocmai a clauzelor contractuale de către părțile din contract" nu constituie o motivare a deciziei.

În opinia recurentei-reclamante Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., principiul neretroactivității nu este aplicabil în speță, întrucât prevederile contractuale sunt clare, în sensul că atunci când intervine o modificare de preț, părțile vor încheia un act adițional în mod corespunzător.

Consideră că instanța de apel trebuia să analizeze și să motiveze decizia pronunțată coroborând:

(i) corespondența purtată între părți, existentă la dosar, potrivit căreia intimata-pârâtă avea cunoștință de modificarea tarifului;

(ii) prevederile contractuale, respectiv art. 10 alin. (1) și (2), conform cărora "prețul de contract pentru energia termică vândută pe baza prezentului contract este prevăzut în Anexa 10. În cazul în care, după intrarea în vigoare a contractului, ANRE emite o decizie cu privire la prețul energiei termice produse de societatea Nuclearelectrica S.A., părțile vor încheia un act adițional la prezentul contract prin care va fi modificat prețul contractului în mod corespunzător, conform Deciziei ANRE. Cumpărătorul ia act de modificările de preț și semnează actele adiționale".

(iii) dispozițiile legii civile aplicabile, potrivit cărora "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante" (art. 1270 din C. civ.); "clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia sensul ce rezultă din ansamblul contractului" (art. 1267 din C. civ.); "clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul" (1268 alin. (3) din C. civ.).

Cu alte cuvinte, autoarea căii de atac susține faptul că instanța de apel nu și-a motivat decizia în raport de aceste considerente și de probele existente la dosar.

Totodată, a arătat că susținerea instanței de apel, potrivit căreia "în mod corect a apreciat judecătorul fondului inexistența faptei ilicite față de împrejurarea că reclamanta a comunicat pârâtei la data de 1 februarie 2018 necesitatea încheierii actului adițional pentru ajustarea prețului" nu constituie o motivare în sensul dispozițiilor procedurii civile.

O altă critică se referă la faptul că hotărârea din apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, a menționat că Unitatea Administrativ Teritorială - Orașul Cernavodă are calitatea de asociat unic al pârâtei A. S.R.L., fiind reprezentat de Consiliul Local al orașului. Totodată, orașul Cernavodă are calitatea de autoritate publică tutelară conform O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, iar finanțarea cheltuielilor societății A. S.R.L. se face din venituri proprii și din aport de capital de la bugetul asociatului unic, respectiv de la orașul Cernavodă reprezentat de Consiliul Local Cernavodă.

Conform art. 15.1. din actul constitutiv, "orașul Cernavodă prin Consiliul Local Cernavodă (consilieri în funcție), în calitate de asociat unic va exercita atribuțiile Adunării Generale a Asociaților societății, așa cum prevăd dispozițiile art. 196

1

alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990".

Referitor la Avizul ANRE, recurenta-reclamantă a învederat că acesta a fost transmis Primăriei Cernavodă prin adresa CNE nr. x/08.01.2018 și, ulterior, discutat în ședința ce a avut loc între reprezentanții Societății Naționale Nuclearelectrica și cei ai Primăriei Cernavodă din 9 ianuarie 2018 (conform Minutei de ședință nr. 24/09.01.2018).

Așadar, se poate observa că Primăria Cernavodă și, implicit, intimata-pârâtă au fost informate în cursul lunii în care a intervenit modificarea tarifului asupra demersurilor societății reclamante de emitere a avizului, sens în care acestea și-au exprimat și acordul asupra tarifului în discuție prin intermediul Hotărârii nr. 350/27.11.2017. De asemenea, s-au obligat să supună aprobării Consiliului Local noul tarif aprobat prin Avizul ANRE.

Prin urmare, recurenta apreciază că nu poate fi primită interpretarea instanței de apel, potrivit căreia "împrejurarea că apelanta-reclamantă a emis adresa CNE nr. x/08.01.2018 către Primăria Cernavodă și a solicitat majorarea tarifului nu poate fi opozabilă intimatei-pârâte, corespondența nefiind purtată cu partenerul contractual", întrucât corespondența și întâlnirile avute la nivelul reprezentanților celor două societăți s-au purtat cu Primăria Cernavodă, asociat unic al intimatei-pârâte, fiind vorba despre organul de deliberare și de decizie al societății A. S.R.L., potrivit legii și actului constitutiv, cel care emite hotărâri.

Asociatul unic, deși a luat cunoștință de avizul ANRE privind noul tarif pentru energia termică livrată de CNE și a fost de acord să supună aprobarea acestuia în prima ședință de consiliu ce va avea loc în cursul lunii ianuarie 2018 (așa cum reiese din minuta de ședință nr. 24/09.01.2018), a adoptat o atitudine pasivă, acceptând producerea în patrimoniul societății recurente-reclamante a prejudiciului pe care aceasta l-a solicitat prin acțiunea ce formează obiectul dosarului de față.

Recurenta-reclamantă consideră că minuta de ședință, încheiată la sediul Primăriei Cernavodă la data de 8 ianuarie 2018 (la 4 zile de la data emiterii avizului ANRE) prezintă relevanță, fiind consemnat faptul că primăria a luat cunoștință de Avizul ANRE privind noul tarif, urmând să supună aprobarea acestuia Consiliului Local, actul adițional pentru noul tarif pentru energia termică neputând fi încheiat, în mod legal, cu intimata-pârâtă, fără o aprobare a Consiliului Local.

Consiliul Local este cel care avea obligația legală de a emite hotărârea pentru aprobarea noului tarif pentru energia termică necesară încheierii actului adițional cu pârâta A. S.R.L., iar această obligație reiese din următoarele prevederi legale: art. 8 alin. (1) și alin. (3) lit. k) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, art. 5 pct. 20 și art. 8 alin. (1) și alin. (2) lit. d) și e), art. 32 lit. b) și art. 47 alin. (4) lit. e) din Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, coroborate cu art. 36 alin. (2) lit. d) și e) și pct. 14 și art. 115 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, în vigoare la data efectuării controlului.

Recurenta-reclamantă consideră că era în sarcina Consiliului Local, reprezentant al Unității Administrativ-Teritoriale Orașul Cernavodă - asociatul unic al pârâtei A. S.R.L., să aprobe noul tarif prin Hotărâre de Consiliu Local, aspect care reiese și din punctul de vedere exprimat de către ANRE, prin adresa nr. x/28.02.2018, care face vorbire despre obligativitatea ca noul preț la energia termică să fie aprobat printr-o hotărâre a Consiliului Local.

Având în vedere toate argumentele prezentate, cum recurenta a transmis Avizul ANRE Primăriei Cernavodă prin adresa CNE nr. x/08.01.2018, rezultă că intimata-pârâtă avea cunoștință de această majorare.

Autoarea căii de atac a susținut faptul că toate prevederile mai sus menționate trebuie coroborate și cu art. 10 din contractul încheiat cu intimata:

"în cazul în care după intrarea în vigoare a contractului, ANRE emite o Decizie cu privire la prețul energiei termice produse de SN Nuclearelectrica S.A. părțile vor încheia un act adițional prin care va fi modificat prețul contractului în mod corespunzător (...). (2) Cumpărătorul ia act de modificările de preț și semnează actele adiționale", cât și cu faptul că, Consiliul Local Cernavodă a emis Hotărârea nr. 350/27.11.2017 privind aprobarea de principiu a prețului de producere a energiei termice și, respectiv a tarifelor de transport al energiei termice practicate de CNE Cernavodă, prin care la art. 1:

"Se aprobă avizarea de principiu a prețului de producere a energiei termice și, respectiv tarifele de transport al energiei termice practicate de CNE Cernavodă pentru orașul Cernavodă, calculate la nivelul de 86 RON/Gcal (fără TVA) conform anexelor 1 și 1.1 ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre".

Actul adițional nr. x de modificare a prețului de contract conform avizului obținut respectiv: prețul de producere a energiei termice - (55.04 RON/Gcal, fără TVA) și tariful de transport al energiei termice - (30.89 RON/Gcal, fără TVA) a fost comunicat către intimată, însă nu aceasta a fost data la care intimata-pârâtă a luat act de modificarea tarifului, ci ședința de la sediul Primăriei Cernavodă urmată de Minuta nr. 24/09.01.2018 a constituit momentul de inițiere a demersurilor, momentul de la care intimata a avut cunoștință de această modificare.

Prin adresa nr. x/09.02.2018, intimata-pârâtă a solicitat modificarea actului adițional nr. x de amendare a contractului nr. x/30.04.2014, iar ca urmare a refuzului primit, între părți s-a inițiat o amplă corespondență despre care a făcut vorbire, pe larg, în cererea introductivă.

Reprezentanții Departamentului Control Financiar și Managerial din cadrul SNN au concluzionat că există o probabilitate ridicată ca pierderea de venit de 680.888,74 RON, plus accesoriile aferente, să reprezinte prejudiciul cauzat Societății Naționale Nuclearelectrica S.A. de către S.C. UTILITĂȚI S.R.L., prin încălcarea prevederilor art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare a energiei termice nr. 523/30.04.2014, fapt care a impus inițierea demersurilor legale de recuperare a sumei anterior precizate.

O altă critică se referă la faptul că sunt întrunite condițiile necesare răspunderii contractuale.

Premisa angajării răspunderii civile contractuale este existența unui contract valabil încheiat, în speța de față fiind vorba despre contractul nr. x/30.04.2014, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de energie termică, încheiat cu respectarea procedurilor legale.

Totodată, orice contract valabil încheiat, echivalează cu legea părților, aspect susținut de prevederile art. 1.270 din C. civ., potrivit cărora "contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante", născându-se astfel, în sarcina părților contractante, obligativitatea respectării întocmai a contractului încheiat, obligație de la care părțile nu se pot sustrage sau, cel puțin, nu fără a fi ținute să repare prejudiciul creat prin această încălcare a contractului.

În opinia recurentei-reclamante Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., sunt aplicabile în cauză și dispozițiile art. 1267 din C. civ., potrivit cărora "clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia sensul ce rezultă din ansamblul contractului" și cele conținute de art. 1268 alin. (3) din același act normativ, conform cărora "cauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul". Clauzele oricărui contract alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul în care se încadrează.

Pentru a fi angajată răspunderea contractuală, s-a argumentat că este necesar să existe un contract valabil încheiat, aspecte reținute de instanțele anterioare în considerentele hotărârilor pronunțate.

O a doua condiție pentru angajarea răspunderii civile contractuale este existența unei fapte ilicite care să reprezinte o nerespectare a unei obligații contractuale.

În speța de față, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a constat în neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 10 din contract:

"în cazul în care după intrarea în vigoare a contractului, ANRE emite o decizie cu privire la prețul energiei termice produse de SN Nuclearelectrica S.A., părțile vor încheia un act adițional prin care va fi modificat prețul contractului în mod corespunzător (...). (2) Cumpărătorul ia act de modificările de preț și semnează actele adiționale", obligație asumată întocmai prin semnarea contractului, cu atât mai mult cu cât societatea reclamantă a îndeplinit obiectul contractului și a vândut energia termică în baza contractului și a condițiilor de livrare prevăzute în Anexa 11 precum și cu respectarea condițiilor stabilite prin Convenția de exploatare prezentată în Anexa 5.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că ambele părți contractante au obligația de a se comporta cu bună-credință în orice împrejurare ce este anterioară, concomitentă sau ulterioară momentului încheierii contractului, pentru ca părțile să acționeze în deplină cunoștință de cauză în acordarea unui consimțământ liber și neviciat, în virtutea aplicării dispozițiilor art. 1170 din C. civ. (2009), potrivit cărora "părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și la încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație".

De asemenea, a susținut faptul că intimata-pârâtă a luat cunoștință de modificarea tarifului și a beneficiat de energia termică livrată de societatea SNN CNE Cernavodă, astfel încât au fost demonstrate condițiile răspunderii civile contractuale referitoare la vinovăția pârâtei și la săvârșirea faptei ilicite constând în nerespectarea prevederilor art. 10 din contractul nr. x/2014.

Pe cale de consecință, nu pot fi primite considerentele inserate în decizia recurată, conform cărora «reflectat la nivel constituțional, prin dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, care prevăd că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", principiul neretroactivității este aplicabil în speță, reținând, pe de o parte, că avizul ANRE nr. 1/04.01.2018 pentru ajustarea prețului este emis în data de 04.01.2018 și, pe de altă parte, principiul forței obligatorii a contractului, principiu care presupune executarea întocmai a clauzelor contractuale de către părțile din contract», cu referire la faptul că instanța de apel nu a luat în considerare aplicarea dispozițiilor legale menționate de societatea reclamantă coroborate cu prevederile contractuale ce reprezintă legea părților.

Recurenta-reclamantă apreciază că și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare, inclusiv prevederile art. 15 lit. g) din contract, care stabilesc că:

"... acesta va iniția modificarea și completarea prezentului contract sau a anexelor la acesta ori de câte ori apar elemente noi, inclusiv prin acte adiționale atunci când consideră necesară detalierea, completarea sau introducerea unor clauze noi", prin emiterea și transmiterea propunerii de act adițional.

De asemenea, în cuprinsul cererii de recurs, autoarea căii de atac precizează că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin intermediul adresei CNE nr. x/08.01.2018, transmisă în atenția Primăriei Cernavodă, completată ulterior prin corespondența derulată între părți, constituită ca și probatoriu la dosarul cauzei.

Cât privește existența unui prejudiciu, a arătat că prejudiciul suferit de către recurenta-reclamantă este rezultatul faptei ilicite a intimatei-pârâte ce constă tocmai în neexecutarea obligațiilor contractuale asumate.

Astfel, în baza probatoriului administrat în fața instanței de fond, reclamanta a solicitat să se constate existența culpei societății pârâte, mai exact, să se constate că neexecutarea obligațiilor asumate se datorează culpei acesteia, culpă care trebuie să fie coroborată cu reaua-credință.

Prejudiciul pe care reclamanta l-a solicitat prin acțiunea introductivă a fost determinat ca fiind diferența dintre prețul modificat în valoare de 1.244.867,43 RON (inclusiv TVA) și valoarea anterioară a prețului de 434.609,83 RON (inclusiv TVA).

Cu alte cuvinte, prejudiciul este reprezentat de valoarea plătită în plus de societatea recurentă-reclamantă prin vânzarea aceleiași cantități de energie termică, raportat la aceeași perioadă de timp.

În acest context, recurenta apreciază că nu pot fi primite considerentele instanței de apel, potrivit cărora "pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei este necesar ca, în primul rând, partea reclamantă să facă dovada existenței creanței, cu consecința prezumării culpei debitorului obligației corelative, care devine obligat să probeze cauza exoneratoare de răspundere".

Cu privire la existența unui raport de cauzalitate între încălcarea contractului și prejudiciul suferit, recurenta-reclamantă a menționat că este evident că prejudiciul a fost determinat de încălcarea obligațiilor contractuale asumate.

Dacă societatea intimată-pârâtă ar fi achitat noul preț astfel cum acesta a fost modificat (la valoarea majorată) și ar fi adus la îndeplinire obligația de a semna actul adițional aferent, reclamanta nu ar fi suferit un prejudiciu.

În realitate, societatea intimată-pârâtă și-a asumat producerea unui vădit prejudiciu în patrimoniul recurentei-reclamante, calificat prin beneficierea de aceleași servicii la un preț inferior celui datorat conform noilor modificări.

Legătura de cauzalitate și prejudiciul sunt dovedite prin atitudinea intimatei-pârâte, exprimată prin corespondența despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul cererii de recurs și care a condus la calcularea prejudiciului, raportat la diferența de tarif aplicabilă până la data emiterii Avizului nr. x/04.01.2018.

Pentru aceste argumente, recurenta-reclamantă consideră că prin refuzul de achitare a contravalorii energiei termice la tariful aprobat prin Avizul ANRE nr. 1/04.01.2018, pârâta A. S.R.L. nu a respectat prevederile contractuale și i-a cauzat un prejudiciu cuantificat la suma de 680.888,74 RON, fără TVA, la care se adaugă accesoriile aferente.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. UTILITĂȚI PUBLICE S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenței și întinderii lor.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că înțelege să-și mențină apărările din cuprinsul cererii de recurs.

Prin rezoluția din 29 septembrie 2021 s-a fixat termen la data de 4 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recurenta-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. a criticat decizia Curții de Apel Constanța, prin prisma motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că analiza efectuată de către instanța de apel a fost una superficială. În acest sens, a arătat că instanța de apel nu a luat în considerare întregul material probator existent la dosarul cauzei și nu a aplicat corect normele de drept.

Cu alte cuvinte, a susținut faptul că instanța de apel nu și-a motivat decizia în raport de considerentele prezentate în cuprinsul memoriului de recurs și de probele existente la dosar.

Procedând la analiza acestui motiv de recurs, Înalta Curte urmează a porni de la premisa că obligația de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, corelativ cu obligația instanței ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv.

În jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor.

Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată.

Judecătorii au obligația, în asigurarea dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate, de a indica cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază soluția, astfel încât orice parte interesată să aibă posibilitatea de a avea convingerea că argumentele sale au fost în mod efectiv ascultate și analizate, iar considerentele hotărârii trebuie să-și găsească rațiunea în cadrul probelor administrate în cauză.

În mod corespunzător, în legislația națională, dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. prevăd obligația instanței de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților. Expunerea considerentelor reprezintă garanția că hotărârea pronunțată reprezintă rezultatul unui raționament logico-judiciar, iar soluția nu a fost pronunțată într-un mod arbitrar și discreționar, și face în același timp posibilă realizarea de către instanța de apel a controlului judiciar, odată cu învestirea acesteia cu soluționarea căii de atac declarate împotriva hotărârii.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă din prezenta cauză impută instanței de apel o motivare insuficientă, criticabilă din punctul de vedere al situației de fapt statuate. Aceste elemente, însă nu se circumscriu motivului de recurs invocat, ci tind să repună în dezbatere starea de fapt ca rezultat al evaluării probelor sau să sublinieze că instanța de prim control judiciar nu a dat un răspuns exhaustiv argumentelor părții.

Totodată, se reține că nemotivarea, invocată de către recurentă, trebuie să aibă caracter substanțial și să se refere la aspecte esențiale, tranșate prin dispozitiv sau de natură a-l influența, iar nu la analiza tuturor aspectelor care, fiind invocate, nu puteau influența decisiv hotărârea.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că decizia recurată corespunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât instanța de apel a prezentat, într-o manieră clară, precisă și concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt și în drept soluția adoptată, fiind astfel la adăpost de orice critică din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reține că instanța de prim control judiciar, în temeiul efectului devolutiv al apelului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în limitele motivelor formulate de apelanta-reclamantă, reținând situația de fapt sub toate aspectele sesizate și în raport de particularitățile speței, iar faptul că soluția pronunțată nu a corespuns voinței recurentei-reclamante nu reprezintă un motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate.

Recurenta-reclamantă a invocat și motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text de lege potrivit căruia hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea ori cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Din această perspectivă, Înalta Curte va examina doar argumentele recurentei-reclamante care pun în dezbatere nelegalitatea deciziei, nu și cele care vizează modalitatea de interpretare a probelor și de stabilire a situației de fapt, deoarece analiza în calea extraordinară de atac nu poate fi extinsă, după cum rezultă din conținutul art. 488 C. proc. civ., dincolo de criticile de nelegalitate, spre cele de eventuală netemeinicie.

Aceasta, deoarece sistemul de drept național nu cunoaște decât dublul grad de jurisdicție (fond și apel), iar căile extraordinare de atac pot fi exercitate doar în condițiile prevăzute de lege, nu însă și pentru ca părțile să supună instanțelor de control judiciar orice nemulțumire asupra hotărârii anterioare.

În susținerea acestui motiv de recurs, autoarea căii de atac a arătat că Primăria Cernavodă și, implicit, intimata-pârâtă au fost informate în cursul lunii în care a intervenit modificarea tarifului asupra demersurilor societății reclamante de emitere a avizului, sens în care acestea și-au exprimat și acordul asupra tarifului în discuție prin intermediul Hotărârii nr. 350/27.11.2017, obligându-se, totodată, să supună aprobării Consiliului Local noul tarif aprobat prin Avizul ANRE.

De asemenea, a menționat că minuta de ședință, încheiată la sediul Primăriei Cernavodă la data de 8 ianuarie 2018 (la 4 zile de la data emiterii avizului ANRE) prezintă relevanță, întrucât s-a consemnat faptul că primăria a luat cunoștință de Avizul ANRE referitor la noul tarif, urmând să supună aprobarea acestuia Consiliului Local, actul adițional cu noul tarif pentru energia termică neputând fi încheiat, în mod legal, cu intimata-pârâtă, fără o aprobare a Consiliului Local.

Înalta Curte reține că aceste critici exprimă nemulțumirea recurentei-reclamante față de soluția dată, nefiind apte să contureze nelegalitatea deciziei recurate.

Cât privește încălcarea normelor de drept material de către instanța de apel, cu referire la faptul că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a intimatei-pârâte, critică subsumată aceluiași motiv de casare, Înalta Curte constată că nici aceasta nu poate fi primită.

În literatura de specialitate, răspunderea civilă contractuală este definită ca fiind obligația debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor născute dintr-un contract valabil încheiat.

Reținem din această definiție că răspunderea contractuală este urmarea obligației generale de a răspunde pentru prejudiciile cauzate unei alte persoane - dacă prejudiciul este cauzat partenerului contractual și el este urmarea neexecutării contractuale, avem de a face cu o răspundere contractuală [art. 1.518 alin. (1) din C. civ. și art. 1.350 alin. (1) din același cod].

Printre mijloacele pe care creditorul le are la îndemână în situația când una dintre părțile contractante nu execută prestațiile pe care le datorează se regăsește și executarea prin echivalent - acordarea de daune-interese, în concepția tradițională, acest termen este sinonim cu angajarea răspunderii civile contractuale a debitorului, care va fi obligat să plătească creditorului sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru a-i repara prejudiciul cauzat prin neexecutare.

Pentru a vorbi de răspundere contractuală, neexecutarea trebuie să privească obligații rezultate din contract.

Cu alte cuvinte, orice abatere de la principiul forței obligatorii a contractului constituie, sub aspectul neexecutării, o condiție primară pentru acordarea de daune-interese.

Contrar celor susținute prin motivele de recurs, instanța supremă reține că nu poate fi antrenată răspunderea civilă contractuală a intimatei-pârâte, atâta timp cât aceasta nu a fost notificată de către recurenta-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., pentru a încheia un act adițional la contractul inițial, act prin care să fie modificat prețul energiei termice produse de SNN, conform Deciziei ANRE.

Este evident că, în lipsa unui astfel de act adițional, nu există un temei contractual care să justifice plata energiei termice la prețul majorat pentru luna ianuarie 2018.

În mod greșit, societatea reclamantă a direcționat respectivul act adițional către o altă instituție (care nu este parte în contract) - Primăria Orașului Cernavodă.

Ulterior, părțile din prezentul litigiu au ajuns la un acord, în sensul că au încheiat Actul adițional nr. x la contract, însă cele convenite și materializate în acest act adițional se aplică de la data de 1 februarie 2018.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanței de apel, potrivit căreia refuzul de a semna actul adițional cu efecte retroactive și plata noului tarif majorat al energiei termice, nu poate echivala cu o faptă ilicită a pârâtei.

Totodată, se poate lesne observa că așa-zisele critici de nelegalitate nu reprezintă altceva decât o reluare a susținerilor formulate în calea de atac a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, însă, chiar dacă ne aflăm în situația în care, prin decizia instanței de apel, a fost menținută soluția tribunalului, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele Curții de Apel Constanța, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de însăși instanța de apel.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că decizia atacată este legală, iar criticile prezentate de recurentă nu justifică adoptarea unei dispoziții de casare, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. împotriva deciziei civile nr. 170/2021 din 7 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2021.