ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5713/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.02.2019, reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 132 din 2 martie 2020, Curtea de Apel București a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, și, în consecință, a dispus suspendarea executării Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare.

În esență, recurenta-pârâtă susține că hotărârea atacată este nelegală, pe de o parte întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar pe de altă parte pentru că, printr-o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Astfel, recurenta-pârâtă arată că hotărârea atacată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., necuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, prima instanță preluând în considerentele hotărârii doar susținerile reclamantei, aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului. În același sens, susține că judecătorul fondului a soluționat cauza cu superficialitate și, mai grav, cu parțialitate, împărtășind exclusiv pretinsele critici de nelegalitate invocate de către reclamantă.

De asemenea, sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât intimata-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aspectele invocate de reclamantă în susținerea existenței cazului bine justificat și însușite de către instanța de fond nu sunt de natură a demonstra aparența de nelegalitate a actului administrativ, astfel încât, nu se circumscriu noțiunii de caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond este criticată întrucât a înlăturat prezumția de legalitate a actului administrativ, fără a ține cont chiar de conținutul acestuia, fondându-și hotărârea pe afirmațiile contrare ale reclamantei.

Cât privește iminența producerii unei pagube, recurenta-pârâtă consideră că nici această condiție a suspendării actului administrativ nu este dovedită. Argumentele prezentate de reclamantă în susținerea întrunirii condiției pagubei iminente nu sunt de natură a antrena suspendarea executării, punerea în executare a actului administrativ neputând fi considerată prin ea însăși producătoare a unei pagube iminente.

Intimata-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității parțiale a primului motiv de recurs, excepția inadmisibilității celui de-al doilea motiv de recurs, excepția inadmisibilității celui de-al treilea motiv de recurs, iar pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin note scrise, depuse ulterior întâmpinării, a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului, cu motivarea că pârâta nu mai justifică un interes legitim și actual, în raport de faptul că Ordinul nr. 216/2019 a fost abrogat prin intrarea în vigoare la data de 01.07.2020 a Ordinului nr. 88/2020 publicat în M.O. nr. 501/12.06.2020 și de faptul că acțiunea în anulare a fost soluționată în cadrul dosarului nr. x/2020

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 iulie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-reclamantă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere a acțiunii în anulare pronunțată de prima instanță.

În prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 132/02.03.2020 a Curții de Apel București, ce formează obiectul recursului pendinte, s-a admis cererea de suspendare a executării Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019, emis de autoritatea pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind instanța sesizată că sunt întrunite cumulativ cerințele referitoare la existența unui caz bine justificat și paguba iminentă.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea intimată, în cadrul dosarului nr. x/2020, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 681/31.07.2020 a fost soluționat fondul cauzei, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii reclamantei în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs.

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei din prezenta cauză, respectiv la 20.05.2020, era viabil interesul acestuia în promovarea căii de atac de care a înțeles să uzeze, cât timp nu se pronunțase de către prima instanță o soluție asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior.

Urmare însă a soluției pronunțate asupra cererii în anulare, interesul recurentului-pârât în susținerea căii de atac pe care aceasta a exercitat-o nu mai este actual, întrucât soluția pronunțată în acțiunea de fond, privind anularea Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019, fiind una de respingere a acestei cereri ca neîntemeiată, a condus la încetarea, de la data pronunțării - 31.07.2020, a măsurii suspendării executării acestui act, dispusă anterior prin sentința civilă nr. 132/02.03.2020 a Curții de Apel București.

Totodată, se reține lipsa de interes în susținerea recursului și față de împrejurarea că Ordinul nr. 216/2019 a fost abrogat prin Ordinul nr. 88/2020, intrat în vigoare la data de 1.07.2020, astfel că, de la acest moment, suspendarea dispusă de prima instanță a încetat, ca efect al abrogării actului administrativ cu caracter individual pentru care se dispusese, anterior, măsura temporizării executării sale.

Așadar, în raport atât de modalitatea de soluționare a cererii în anulare, ce a determinat încetarea măsurii de temporizare a efectelor produse de suspendarea Ordinului ANRE nr. 216/11.12.2019, cât și de incidența unui nou Ordin ce a abrogat actul administrativ suspendat în cauză, interesul recurentei-pârâte în susținerea cererii de recurs promovată de aceasta nu mai subzistă, fiind, astfel, întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă Societatea Națională Nuclearelectrica S.A.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței civile nr. 132 din 2 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.