ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5413/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.01.2020, sub numărul de dosar nr. x/2020, reclamanta societatea Fondul Proprietatea S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând suspendarea executării Ordinului președintelui ANRE nr. 216/2019 până la pronunțarea instanței de fond în acțiunea având ca obiect anularea acestui act administrativ (dosar nr. x/2020).

Prin sentința civilă nr. 258 din 23 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei de/rămânerii fără interes a cererii de suspendare executare act administrativ unilateral.

A fost respinsă cererea privind suspendarea judecății în condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată vizând suspendare executare act administrativ unilateral, formulată de reclamanta societatea Fondul Proprietatea S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca nefiind întrunite în mod cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței, suspendarea Ordinului ANRE nr. 216/25.02.2019 până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect anularea actului.

La 14 iuie 2020 recurenta-reclamantă a depus cerere de renunțare la judecată și de anulare a hotărârii pronunțate în primă instanță.

La 03.09.2020 intimata-pârâtă a depus o precizare prin care a solicitat să se ia act de renunțare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată și va dispune anularea sentinței recurate.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 406 din C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (5) și alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant Fondul Proprietatea S.A. la judecarea cererii de suspendare a executării Ordinului Președintelui ANRE nr. 216/2019 și cale de consecință, va anula sentința civilă nr. 258 din 23 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant Fondul Proprietatea S.A. la judecarea cererii de suspendare a executării Ordinului Președintelui ANRE nr. 216/2019.

Anulează sentința civilă nr. 258 din 23 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.