ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1925/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la 03.04.2020 sub nr. x/2020, Fundația "A." a formulat contestație în anulare împotriva încheierii din 16.10.2019 și a deciziei civile nr. 1248/11.12.2019, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 272R/15.03.2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția de perimare și a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea a declarat recurs, solicitând casarea ei și a precizat că ulterior va depune motivele de recurs.

La 04.05.2021, recurenta a înregistrat la dosar motivele de recurs, în argumentarea cărora a arătat că, prin încheierea din 27.07.2020, judecata contestației în anulare a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că avea posibilitatea de a solicita repunerea cauzei pe rol până la 27.01.2021, în interiorul termenului de 6 luni.

Potrivit recurentei, la data de 22.01.2021 a solicitat reluarea judecății și repunerea cauzei pe rol, conform art. 415 alin. (1) și 416 alin. (2) C. proc. civ., însă la termenul din 15.03.2021 curtea de apel a ignorat cererea, reținând în motivare argumente eronate.

Evocând jurisprudența instanțelor de judecată, a susținut că motivele eronate reținute în considerentele unei hotărâri reprezintă o nemotivare, context în care a subliniat că decizia recurată este nemotivată, în raport cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În continuare, a mai arătat că au fost încălcate prevederile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., deoarece curtea de apel a ignorat cererea de amânare formulată de către recurentă la termenul din 15.03.2021.

În drept, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 24 alin. (1), coroborat cu art. 32 și cu art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., reține următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 32 din aceeași ordonanță stabilesc că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, iar art. 33 statuează că acestea se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar la alin. (2) se prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel, recurentei Fundația "A." i s-a pus în vedere prin citație, potrivit dovezilor existente la dosar, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 100 RON, măsură asupra căreia nu s-a conformat. Acest aspect a fost arătat și în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, ce i-a fost comunicat recurentei.

Înalta Curte reține că recurenta datora taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în condițiile în care cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă prin încheierea din 09.06.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.1, încheiere rămasă definitivă, potrivit art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

De asemenea, se constă că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau obiectivă - de la obligația timbrării, motiv pentru care urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32 și art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și art. 197 C. proc. civ., în sensul anulării ca netimbrată a cererii de recurs.

Așa fiind, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 pct. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă Fundația "A." împotriva deciziei civile nr. 272R/15.03.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2022.