ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1907/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 05.01.2016 sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să acorde reclamantului diferența drepturilor salariale neachitate în perioada detașării sale în Germania, respectiv decembrie 2014- aprilie 2015, să-i plătească indemnizația de detașare și cheltuielile de transport efectuate cu prilejul detașării; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate în perioada detașării în străinătate și a diferenței drepturilor salariale neachitate începând din aprilie și până în prezent în baza contractului individual de muncă nr. x/21.11.2014, majorate, indexate și reactualizate în raport cu indicele inflației, precum și la plata contribuțiilor sociale și a impozitelor aflate în sarcina angajatorului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 270 din Codul muncii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 12.05.2016 sub nr. x/2016, reclamanta C. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să acorde reclamantei diferența drepturilor salariale neachitate în perioada detașării sale în Germania, respectiv decembrie 2014- aprilie 2015, să plătească indemnizația de detașare și cheltuielile de transport efectuate cu prilejul detașării; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate în perioada detașării în străinătate și a diferenței drepturilor salariale neachitate începând din aprilie și până în prezent în baza contractului individual de muncă nr. x/21.11.2014, majorate, indexate și reactualizate în raport cu indicele inflației, precum și la plata contribuțiilor sociale și a impozitelor aflate în sarcina angajatorului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 270 din Codul muncii.

Prin încheierea din 17.01.2017, Tribunalul Bihor, secția I civilă a conexat dosarul nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016.

La 13.04.2017 reclamanții au formulat o cerere precizatoare, în sensul că înțeleg să se judece cu D. S.R.L., întrucât aceasta a preluat calitatea procesuală pasivă ca urmare a fuziunii societății B. S.R.L. prin absorție.

Prin sentința civilă nr. 329/LM/07.05.2018, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis în parte acțiunile conexate și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 372,78 euro sau contravaloarea în RON la data plății efective, cu titlu de diferență drepturi salariale; a obligat pârâta la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de câte 56,71 euro sau contravaloarea în RON la data plății efective, reprezentând cheltuieli de transport, precum și la plata indemnizației de detașare aferentă perioadei 19.01.2015-24.01.2015, constând în diurna în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană; a respins restul pretențiilor și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Prin încheierea din 20.07.2018, Tribunalul Bihor, secția I civilă a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 329/LM/07.05.2018, în sensul că indemnizația de detașare aferentă perioadei 19.01.2015-24.04.2015, constând în diurna în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană este de 35 euro/zi.

Împotriva sentinței și încheierii din 20.07.2018 a declarat apel pârâta, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 162/A/09.03.2020, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a constatat perimat apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei curții de apel pentru o nouă judecată.

În motivare, a susținut că a transmis curții de apel două cereri de repunere a cauzei pe rol și că a solicitat judecarea apelului în lipsa părților, fără a indica vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 07.04.2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., iar prin încheierea din 06.10.2021, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

Prin referatul din 10.05.2022, Înalta Curte a fixat termen pentru a verifica dacă mai subzistă măsura suspendării, în raport cu art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/17.05.2015.

În ședința publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază următoarele elemente esențiale: rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.

În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 06.10.2021, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății.

Așadar, condițiile perimării așa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la 06.10.2021 - data ultimului act de procedură și până la 10.05.2022 - data întocmirii referatului trecând mai mult de 6 luni, în care părțile nu au pretins redeschiderea judecății.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 și art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 162/A/09.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2022.