ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1763/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 6 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și D. S.A., solicitând instanței să dispună următoarele:

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Prin sentința civilă nr. 1128/2021 din 2 iunie 2021, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S.A. cu privire la petitele având ca obiect restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor abuzive și plata dobânzii legale aferente, după data cesiunii de creanță; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis în parte acțiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 2 pct. 2.2 și 2.3 din Condițiile speciale de creditare raportat la art. III alin. (6) și (7) din Condițiile generale de creditare la contractul de credit nr. x din 11 iunie 2008, modificat prin actele adiționale, referitoare la dobânda penalizatoare de 15 puncte procentuale pe an peste dobânda legală și la comisionul de acordare de 1% din valoarea totală a creditului; a obligat-o pe pârâta C. S.A. la restituirea către reclamanți a sumei de 6.272,70 CHF, încasată cu titlu de comision de acordare și a sumelor încasate cu titlu de dobândă penalizatoare până la data cesiunii de creanță, la cursul B.N.R. din ziua plății, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume de la data perceperii lor și până la data restituirii; a obligat reclamanții la plata către pârâta C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri atât reclamanții, cât și pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 83/2022 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelurile declarate împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, pârâta D. S.A. a declarat recurs.

Intimații-reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că acțiunea a fost introdusă la 6 noiembrie 2019, după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel aplicabile modificările operate prin această lege inclusiv în privința regimului juridic al căilor de atac, conform art. 24 raportat la art. 27 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite (…)."

Acest text de lege enumeră litigiile în care este suprimată calea de atac a recursului, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel; printre aceste litigii figurează și cele din materia protecției consumatorilor.

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reține că reclamanții au învestit instanțele cu o acțiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze stipulate în contractul de credit nr. x din 11 iunie 2008 și actele adiționale aferente, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Așadar, obiectul și temeiul juridic al acțiunii relevă că prezentul proces se circumscrie materiei protecției consumatorilor, în sensul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Cum acest text de lege suprimă dreptul la recurs în procesele din materia protecției consumatorilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, decizia instanței de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei instanței de apel.

Cu privire la cererea de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că intimații-reclamanți nu au depus dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare. Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimaților-reclamanți privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 83/2022 din 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Respinge cererea intimaților-reclamanți A. și B. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.