ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cererilor de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18.05.2022 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, cererile de revizuire formulate de revizuentele A., S.C. B. S.R.L. și C.- în faliment - prin administrator special D., împotriva sentinței civile nr. 765 din 22 februarie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Prin cererile scrise înregistrate la dosar la data de 22 septembrie 2022, și ulterior susținute oral în ședință publică, revizuentele au formulat cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc. civ., solicitând să se ia act de renunțarea la judecata cererilor de revizuire.

Înalta Curte, sesizată cu cererile de revizuire formulate, având în vedere cererile de renunțare la judecată, va lua act de manifestarea de voință a revizuentelor.

De principiu, renunțarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziție al reclamantului, în calitatea sa de inițiator al demersului judiciar, de a renunța la soluționarea unei cauze, fără a avea obligația de a-și justifica manifestarea de voință și fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privința acesteia.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

În cauză, revizuentele au solicitat expres să se ia act că renunță la judecata cererilor de revizuire.

Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".

Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., se reține că, în aceste condiții, devin aplicabile și dispozițiile art. 463 alin. (1) din același cod, potrivit cărora achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Respectând, astfel, principiul disponibilității părților, care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauză, revizuentele A., S.C. B. S.R.L. și C. - în faliment - prin administrator special D., au renunțat la judecarea căii extraordinare de atac a revizuirii, sens în care, va lua act de cererile formulate, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate.

Date fiind prevederile legale arătate și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererile de renunțare la judecata căilor extraordinare de atac deja exercitate de către revizuente, în condițiile existenței manifestării lor de voință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea revizuentelor A., S.C. B. S.R.L. și C. - în faliment - prin administrator special D. la judecata cererilor de revizuire formulate împotriva sentinței civile nr. 765 din 22 februarie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.