ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 760/2022

Ședința publică din data de 31 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 117 din 27 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins apelul promovat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2825/04.10.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018; a admis apelul incident promovat de B. împotriva sentinței civile nr. 2825/04.10.2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a obligat reclamantul la plata către pârâta B.. a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță, reduse; a respins cererea apelantei B.. de obligare a apelantului A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, reclamantul A., invocând, în drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

II. Derularea procedurii judiciare și considerentele instanței de recurs

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 C. proc. civ.

Prin cererea scrisă înregistrată la dosarul de recurs la data de 15 februarie 2022, recurentul- reclamant a solicitat să se ia act de renunțarea sa la judecata recursului declarat, întemeiată, în drept pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., cerere precizată ulterior la solicitarea instanței, la 02.03.2022, solicitând să se ia act de renunțarea sa la judecata recursului, motivul renunțării, fiind acela că a ajuns la un consens cu intimata.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunțare la judecată, va lua act de manifestarea de voință a recurentului-reclamant.

De principiu, renunțarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziție al reclamantului, în calitatea sa de inițiator al demersului judiciar, de a renunța la soluționarea unei cauze, fără a avea obligația de a-și justifica manifestarea de voință și fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privința acesteia.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

În cauză, recurentul- reclamant a solicitat expres să se ia act că renunță la judecarea recursului declarat, învederând că a ajuns la un consens cu intimata.

Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".

Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., se reține că, în aceste condiții, devin aplicabile și dispozițiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecata căii de atac exercitate, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanței de fond, și care nu este supus cenzurii Înaltei Curți.

Respectând, astfel, principiul disponibilității părților, care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul-reclamant A. a renunțat la judecata căii de atac a recursului, sens în care, va lua act de cererea formulată, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate.

Date fiind dispozițiile legale arătate și aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunțării la judecată, când instanța nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecății ori de calitățile părților implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunțare la judecata căii extraordinare de atac deja exercitate de către recurent, în condițiile existenței manifestării sale de voință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 117 din 27 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2022.