Decizia nr. 362/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2851/2019 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 20218 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând revocarea contractului nr. x/26.03.2013 încheiat între pârâți, în sensul constatării inopozabilității acestuia față de reclamantă; ca efect al inopozabilității, să se constate că bunul înstrăinat fraudulos a revenit în patrimoniul debitorului B., în vederea îndestulării creanței deținută de reclamantă împotriva acestuia, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1562 și urm. C. civ., art. 194 și urm. C. proc. civ. La data de 08 octombrie 2018, reclamanta a formulat o cerere adițională, de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat în subsidiarul cererii inițiale, să se dispună constatarea nulității absolute a actului de partaj inițial nr. 445/26.03.2013 pentru cauză ilicită și repunerea părților în situația anterioară în sensul restituirii prestațiilor încasate în temeiul actului declarat nul. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1235-1238 C. civ., art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 2851 din 09 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a prescripției dreptului material la acțiune, a tardivității cererii și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate; a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și completată, având ca obiect acțiune revocatorie și constatare nulitate absolută, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca neîntemeiată; a luat act că părțile au înțeles să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1045 A din 30 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat apelul incident formulat de apelantul-pârât B., în contradictoriu cu apelanta-reclamantă A. și cu intimata-pârâtă C., ca netimbrat; a respins apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva aceleiași sentințe civile, în contradictoriu cu apelantul-pârât B. și cu intimata-pârâtă C., ca nefondat; a obligat pe apelanta-reclamantă la plata către apelantul-pârât B. a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1045 A din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 septembrie 2021, sub nr. x/2018, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2. Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel, cu obligarea intimaților-pârâți la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de litigiu. În dezvoltarea motivelor de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a expuse următoarele critici: - instanța de apel a intepretat în mod greșit prevederile art. 1562 alin. (1) C. civ. în sensul în care nu poate fi reținut argumentul potrivit căruia dacă în patrimoniul intimatului-pârât ar exista bunuri urmăribile, nu s-ar face dovada măririi stării de insolvabilitate câtă vreme recurenta a probat faptul că nu a recuperat nici o sumă de bani din executarea silită declanșată în dosarul execuțional nr. x/2013; - contrar celor reținute de către instanța de apel, art. 1562 alin. (1) C. civ. nu prevede faptul că "insolvabilitatea trebuie să fie preexistentă" actului a cărui revocare se solicită, întrucât în teza finală a acestuia se face referire la actele prin care "debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate", or, dacă niciunul din bunurile urmăribile ale intimatului-pârât nu a putut fi valorificat, este evident ca acesta și-a creat/mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului de partaj parțial cu fosta sa soție, C., în sensul că un bun apt de a fi valorificat în procedura executării silite a fost sustras de la executare prin încheierea actului a cărui revocare se solicită; - prin încheierea frauduloasă a actului de partaj parțial au fost fraudate drepturile recurentei, iar bunul nu a mai putut fi executat silit, fiind mărită astfel starea de insolvabilitate a debitorului în înțelesul art. 1562 C. civ., în condițiile în care nu a putut fi recuperată nicio sumă de bani din creanța de peste 6.000.000 RON rezultată din biletul la ordin seria x nr. x; - instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 2324 C. civ., care prevăd dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului, mărirea insolvabilității acestuia rezultând din înstrăinarea oricărui bun asupra căruia poartă acest drept, atâta timp cât a dovedit că nu a putut realiza creanța împotriva debitorului, iar apartamentul înstrăinat arfi putut acoperi o parte din creanță; - mărirea insolvabilității debitorului rezulta eo ipso din înstrăinarea oricărui bun apt să fie valorificat în cadrul procedurii de executare, iar susținerea debitorului referitoare la existența altor bunuri în patrimoniul său este nedovedită și irelevantă în condițiile în care astfel de bunuri nu au putut fi valorificate până în prezent.

Apărările formulate în cauză La data de 08 noiembrie 2021 (data depunerii prin poștă electronică), în termenul legal, intimații-pârâți B. și C. au depus depus întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată. Cu privire la incidența nulității recursului, au arătat că recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin prisma încălcării sau aplicării greșite a art. 1562 alin. (1) și a art. 2324 C. civ., însă în dezvoltarea acestui motiv de recurs și-a exprimat nemulțumirea față de interpretarea dată de către instanța de apel unor dispoziții legale, iar nu față de aplicarea greșită sau încălcarea acestora. Pe fondul recursului, au susținut că argumentele recurentei-reclamante au vizat următoarele aspecte: existența actului de partaj a făcut imposibilă urmărirea unui bun din patrimoniul intimatului-pârât B., simpla înstrăinare este suficientă pentru a demonstra existența prejudiciului. În sprijinul acestor susțineri, recurenta-reclamantă a recunoscut că, în începând luna martie 2020, intimatul-pârât B. a fost executat silit prin poprirea sumelor datorate de terți, după cum rezultă din somația de plată și încheierea din 07 aprilie 2020 emise în dosarul de executare nr. 367/2013 al D.. În aprecierea legalității deciziei recurate este relevant faptul că instanța de apel, în acord cu prima instanță, nu a reținut existența unei fraude comune a intimaților-pârâți ori a unei cauze ilicite sau imorale în actul de partaj, conivența dintre pârâți nefiind dovedită, deși sarcina probei îi revenea reclamantei, ceea ce face ca acțiunea revocatorie ori cea în constatarea nulității absolute a contractului de partaj voluntar să nu poată fi primite. Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-au reținut următoarele: partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 1045 A din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă; recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege; cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute art. 486 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința de formă prevăzută de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta-reclamantă a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește cerința de formă prevăzută de lit. e) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., se constată că cererea de recurs a fost formulată în numele recurentei-reclamante de către domnul avocat E., fără a fi însoțită de o împuternicire avocațială în dovedirea calității de reprezentant convențional, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aspect reliefat prin rezoluția din 30 septembrie 2021. Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a fost înștiințată în legătură cu această împrejurare, prin adresa comunicată la 07 octombrie 2021 la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, s-a comunicat, la data de 07 decembrie 2021, obligația anterior menționată la adresa de poștă electronică a F., astfel cum a fost indicată în cererea de recurs. Recurenta-reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, aferentă căii de atac exercitate în cauză, deși obligația instituită în sarcina sa, prin rezoluția din 30 septembrie 2021, i-a fost adusă la cunoștință cu adresa comunicată la data de 07 octombrie 2021, la căsuța poștală de la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, precum și la data de 07 decembrie 2021, la adresa de poștă electronică. Cerințele menționate vor fi complinite de către recurenta-reclamantă în termen de 10 zile de la comunicarea prezentului raport, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. De asemenea se va aduce la cunoștință recurentei-reclamante că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Părțile nu și-au exprimat acordul ca recursul, în situația în care va fi admisibil în principiu, să fie soluționat în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, iar acestea nu și-au exprimat poziția procesuală prin depunerea unor puncte de vedere, în scris, la raport. La data de 09 februarie 2021, recurenta-pârâtă a depus precizări, prin care a învederat că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru instituită în sarcina sa, întrucât nu dorește să continue judecata recursului, solicitând ca instanța să ia act de această împrejurare. Totodată, a arătat că este de acord ca recursul să fie soluționat de către completul de filtru, în conformitate cu art. 490 alin. (2) C. proc. civ.. A anexat precizărilor împuternicire avocațială din partea domnului avocat E. din care rezultă că a fost mandat să redacteze și să semneze cererea de recurs, să redacteze orice alte acte de procedură, precum și să reprezinte recurenta-reclamantă în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 11 februarie 2022, completul de filtru a stabilit termen la data de 22 februarie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1045A din 30 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor excepții, reținând următoarele: Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită. Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 24 din același act normativ, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. " Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal. Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din 30 septembrie 2021, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.333,4 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată. Această obligație a fost adusă la cunoștința recurentei-pârâte la data de 07 octombrie 2021, prin adresa depusă la căsuța poștală aflată la domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură (F.), situat în București, Șos. Pavel D. Kiseleff, nr. 55, vila 6, precum și la data de 07 decembrie 2021, la adresa de poștă electronică (office@dragne), indicate în cererea de recurs . Totodată, se constată că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a menționat că recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.333,4 RON, a fost comunicat părții la data 31 ianuarie 2022, la aceeași adresă de domiciliu, la cutia poștală, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. La data de 09 februarie 2021, recurenta-pârâtă a depus precizări, prin care a solicitat ca instanța să ia act că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru instituită în sarcina sa, întrucât nu dorește să mai continue judecata recursului. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1045A din 30 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.